Appeal over RCA refusal rejected; statutory insurance duty binds owner despite commodatum.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's appeal as unfounded and upheld the lower court's decision, which had rejected the claim for tort liability against the financial supervisory authority for failing to protect the insured's interests. The dispute arose from the refusal to insure the appellant under an RCA policy, where the appellant argued that a loan-for-use (commodatum) contract allocated the insurance obligation to another party. The court held that the contract is a private agreement binding only its parties and cannot override explicit statutory provisions, namely Article 48 of Law No. 136/1995, which imposes the duty to insure on the vehicle's owner, with the contested CSA Order No. 22/2012 merely clarifying that law. The appeal was rejected based on Article 496(1) of the Civil Procedure Code and Article 20 of Law No. 554/2004, as the grounds did not fall within the scope of Article 488(1) points 4 and 6 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 lit. b) din O.U.G. nr. 93/2012, art. 48 din Legea nr. 136/1995, art. 1270 alin. (1) C. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Appeal over RCA refusal rejected; statutory insurance duty binds owner despite commodatum: The dispute arose from the refusal to insure the appellant under an RCA policy, where the appellant argued that a loan-for-use (commodatum) contract allocated the insurance obligation to another party. The court held that the contract is a private agreement binding only its parties and cannot override explicit statutory provisions, namely Article 48 of Law No. 136/1995, which imposes the duty to insure on the vehicle's owner, with the contested CSA Order No. 22/2012 merely clarifying that law. The appeal was rejected based on Article 496(1) of the Civil Procedure Code and Article 20 of Law No. 554/2004, as the grounds did not fall within the scope of Article 488(1) points 4 and 6 of the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to dismiss the appeal as unfounded.
Cited alongside art. 496 alin. (1) C. proc. civ. as the legal basis for dismissing the appeal.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. x/44/2014 din data de 13 august 2014 la Curtea de Apel Galaţi reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară - Direcţia Protecţia Asiguraţilor Bucureşti angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru încălcarea art. 5 lit. b) din O.U.G. nr. 93/2012, şi art. 1 pct. 1, pct. 5 din Legea nr. 113/2013 întrucât nu au fost protejate interesele legitime ale reclamantei.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 172 din 17 iunie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca fiind nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară - Direcţia Protecţia Asiguraţilor.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A., precizând că acesta este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ. Ulterior, în cuprinsul aceluiaşi înscris cu ocazia indicării motivelor de recurs sunt indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 6 ca fundament în drept al cererii de recurs.
Din expunerea motivelor de recurs, înlăturând aspectele teoretice pe larg expuse, poate rezulta că referirea la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti (pct. 4) vizează interpretarea dată de pârât art. 48 din Legea nr. 136/1995, în timp ce referirea la motivele străine de natura pricinii (pct. 6) vizează părţile din contractul de vânzare-cumpărare a autovehiculului, act ce nu era dedus judecăţii.
II. Analiza cereri de recurs
1. Motivele de fapt şi de drept relevante
Întreaga gamă a argumentelor din recurs se fundamentează pe ideea că întrucât părţile din contractul de comodat au stabilit cine trebuie să încheie poliţa de asigurare RCA a autovehiculului, atât asiguratorul, cât şi instanţa trebuie să respecte această convenţie.
În realitate contractul de comodat nu este altceva decât o convenţie privată, care, ca orice altă convenţie de gen, are efect doar între părţile contractante cum prevăd şi dispoziţiile art. 1270 alin. (1) C. civ.
O astfel de convenţie nu poate fi opusă unor prevederi normative, or, dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 136/1995 prevăd în mod expres şi neechivoc faptul că doar proprietarul autovehiculului are obligaţia de asigurare a acestuia pentru cazurile de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de vehicule.
Ordinul nr. 22/2012 al CSA a cărui nulitate se solicită a se constata în mod indirect, nu a făcut altceva decât să expliciteze textul legii.
Oricum, indiferent de motivaţia încheierii contractului de comodat raportat la critica recurentei asupra ipotezei din soluţia instanţei de fond, de esenţa litigiului apare doar încercarea de a interveni în domeniul dreptului public cu argumente din domeniul celui privat.
Trimiterile la Carta Europeană a Drepturilor Omului ori la Constituţie nu au nicio tangenţă cu speţa de faţă, refuzul încheierii poliţei de asigurare pe numele recurentei nefiind generat de vreo încălcare a unui drept.
Concluzionând, în condiţiile în care Legea era neechivocă în a obliga pe proprietarul autovehiculului la încheierea pieţei RCA soluţia pe fond apare ca legală, iar în privinţa unei pretinse limitări a accesului recurentei la justiţie de către instanţa de fond, nu s-a făcut nicio dovadă concretă în acest sens, deşi sarcina îi revenea.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Cum în raport de motivele invocate recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 urmează a-l respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 172 din 17 iunie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2017.
Procesat de GGC - CT