Judicial admissibility of challenging disability classification committee decisions without additional preliminary administrative complaint

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin declinare de la Tribunalul Vâlcea, contestatorul A. a formulat, în contradictoriu cu intimatele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Bucureşti şi Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Vâlcea, contestaţie împotriva Deciziei nr. 5349 din 29 mai 2014 şi a certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1370 din 03 martie 2014.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 16 din 03 februarie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 5349 din 29 mai 2014, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Bucureşti şi a Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1370 din 03 martie 2014, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Vâlcea.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii.

Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Vâlcea a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 octombrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 27 februarie 2017.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat, însă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Într-adevăr, aşa cum s-a reţinut şi în expunerea rezumativă a circumstanţelor cauzei şi soluţiei adoptate, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă reglementată la art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, respingând, pe cale de consecinţă, acţiunea formulată ca fiind inadmisibilă.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".

Din analiza legislaţiei aplicabile în materia plângerii prealabile rezultă că s-a instituit în sarcina persoanei vătămate obligaţia de a se adresa cu reclamaţie organului administrativ emitent sau autorităţii ierarhic superioare, mai înainte de a sesiza instanţa de judecată cu anularea actului considerat nelegal.

Procedura prealabilă, sub forma recursului graţios sau ierarhic, reprezintă un mijloc de remediere a eventualei nelegalităţi a actului administrativ atacat, prin reexaminarea actului de către organul emitent sau de către organul superior.

Atât în literatura de specialitate, cât şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, s-a arătat că legiuitorul poate institui în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură.

Potrivit art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 430 din 16 aprilie 2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi funcţionarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, certificatele de încadrare în grad de handicap se contestă, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.

Contestaţiile, potrivit art. 13 alin. (4) din acelaşi act normativ, se soluţionează prin decizii de către Comisia superioară şi, potrivit art. 13 alin. (5), pot fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004.

Astfel, în cazul persoanelor cu handicap, actul administrativ vătămător este certificatul de încadrare în grad de handicap, iar legea a prevăzut expres obligativitatea recursului ierarhic şi el poate fi contestat la Comisia superioară care poate să-l confirme sau să-l anuleze, fiind organul ierarhic superior emitentului actului.

În cauza de faţă, împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap s-a exercitat recursul ierarhic ca modalitate a procedurii prealabile reglementată expres în cuprinsul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că Decizia nr. 5349 din 29 mai 2014, atacată în faţa instanţei de fond, este emisă de Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap şi reprezintă decizia prin care s-a soluţionat contestaţia reclamantului formulată împotriva Certificatului nr. 1370 din 03 martie 2014, conform art. 902 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 448/2006, forma în vigoare la data formulării acţiunii.

Instanţa de recurs constată că Decizia nr. 5349 din 29 mai 2014 reprezintă un act administrativ cu caracter definitiv, emis în procedura recursului administrativ ierarhic reglementat la art. 13 din Metodologia privind organizarea şi funcţionarea Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap aprobată prin H.G. nr. 430/2008.

Este adevărat că potrivit art. 902 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 "deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate la secţia de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004", iar potrivit art. 13 alin. (5) din metodologia amintită mai sus, "Deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare", dar aceste dispoziţii trebuie interpretate în concordanţă cu caracterul definitiv al deciziei emise în soluţionarea contestaţiei, Comisia Superioară nemaiavând nicio posibilitate legală de retragere a deciziei respective (revocare, anulare, modificare, etc).

Or, este lipsit de orice temei să se accepte că legiuitorul ar fi putut institui o procedură administrativă lipsită de orice finalitate juridică, astfel că dispoziţiile anterior menţionate trebuie interpretate în sensul că deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004, fără ca procedura plângerii prealabile să fie necesară.

Înalta Curte are în vedere faptul că plângerea prealabilă reprezintă un remediu legal pus la dispoziţia persoanelor vătămate şi nu o cale excesivă care ar fi de natură să restrângă accesul la justiţie, într-un termen rezonabil, conform cerinţelor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Procedura prealabilă nu a fost concepută ca un mijloc de împiedicare sau restrângere a accesului la justiţie, ci dimpotrivă ca o posibilitate de remediere a eventualei nelegalităţi a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent sau organul ierarhic superior.

În cauză, această condiţie a fost îndeplinită prin exercitarea contestaţiei împotriva certificatului, astfel că greşit s-a respins acţiunea ca inadmisibilă, condiţia procedurii prealabile fiind îndeplinită.

Totodată, în raport cu obiectul litigiului, sub aspectul competenţei de soluţionare, cauza intră sub incidenţa dispoziţiilor alin. (4) al art. 902 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, astfel cum a fost modificat prin art. VI din Legea nr. 2/2013, conform cărora deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate la secţia de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În concluzie, pentru considerentele de mai sus, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza pentru soluţionare Tribunalului Vâlcea, secţia de contencios administrativ, pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 16 din 03 februarie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Trimite cauza spre soluţionare Tribunalului Vâlcea, secţia de contencios administrativ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2017.

Procesat de GGC - CT