Consolidation of court competence after expiration of the deadline to invoke material incompetence in public payroll disputes.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Argeş, secţia civilă, la data de 18 februarie 2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Ministerul Finanţelor Publice, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să emită ordinele de salarizare privind drepturile salariale cuvenite managerilor economici reclamanţi, de la data de 01 decembrie 2015, potrivit Legii nr. 567/2004 şi O.U.G. nr. 86/2014, obligarea pârâţilor Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi unităţile subordonate să emită deciziile de salarizare privind drepturile salariale cuvenite funcţionarilor publici şi personalului contractual încadraţi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, de la data de 01 decembrie 2015; obligarea pârâţilor la plata în solidar a drepturilor băneşti ce se cuvin reclamanţilor, potrivit Legii nr. 567/2004 şi O.U.G. nr. 86/2014 începând cu data de 01 decembrie 2015 şi până la zi, precum şi pe viitor; obligarea pârâţilor la actualizarea sumelor datorate, cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale de la data emiterii hotărârii judecătoreşti şi până la data plăţii efective; obligarea Ministerului de Finanţe să aloce prin buget fondurile necesare efectuării plăţilor drepturilor salariale solicitate.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Argeş, secţia civilă

Prin Sentinţa civilă nr. 1294/2016 din 21 decembrie 2016 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, complet specializat de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut aplicarea în cauză a prevederilor art. 7 Cap. VIII din Anexa VI din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care prevăd expres instanţa competentă în soluţionarea acestor litigii, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 864 din 13 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, prin încheierea de şedinţă din 19 decembrie 2016, Tribunalul Argeş a apreciat durata estimativă a procesului, conform art. 238 C. proc. civ., a încuviinţat probele solicitate de părţi şi, considerând lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 C. proc. civ., a închis dezbaterile şi a reţinut cauza spre soluţionare pe fond.

Cu toate acestea, prin Sentinţa civilă nr. 1294/2016 din 21 decembrie 2016, Tribunalul a declinat competenţa de soluţionare a cauzei.

Instanţa a reţinut că, deşi în cuprinsul încheierii de şedinţă din 19 decembrie 2016 nu sunt menţionate temeiurile de drept pentru care s-a constatat competenţa instanţei sesizate, este evident că judecătorul cauzei şi-a verificat competenţa, în temeiul art. 131 C. proc. civ. şi a apreciat că Tribunalului Argeş îi revine competenţa generală, materială şi teritorială de soluţionare a cauzei, întrucât a procedat la verificări şi a dispus măsuri ce nu puteau fi efectuate decât după ce instanţa aprecia că este competentă să soluţioneze cauza, respectiv a estimat durata de soluţionare a cauzei, a încuviinţat probe şi a închis dezbaterile asupra fondului, urmând a se pronunţa asupra fondului cauzei.

În aceste condiţii, Curtea apreciază că Tribunalul şi-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei şi nu mai putea reveni asupra propriei competenţe.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamanţii, funcţionari publici şi personal contractual la unităţile de parchet locale, au învestit instanţa de contencios administrativ a Tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect obligarea pârâţilor la emiterea ordinelor de salarizare, în sensul solicitat prin cererea introductivă.

Înalta Curte constată că excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului, instanţă iniţial sesizată, a fost soluţionată la data de 21 decembrie 2016, prin sentinţa civilă pronunţată în cauză, ulterior primului termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe, respectiv 19 decembrie 2016.

Or, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 30 alin. (2) din C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. Întrucât, această prevedere legală trebuie interpretată în sensul aplicării şi nu în cel al neaplicării (actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat), în mod corect a apreciat Curtea de Apel Bucureşti că, expirarea termenului în care putea fi invocată excepţia necompetenţei materiale are drept consecinţă consolidarea competenţei instanţei iniţial învestite, chiar dacă aceasta nu era competentă material să soluţioneze pricina în raport cu obiectul acesteia.

Având în vedere că prin încheierea din data de 19 decembrie 2016 a Tribunalului Argeş a fost încuviinţată proba cu înscrisuri solicitată de părţi şi s-a constatat că este administrată această probă, iar ulterior acestui termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, Înalta Curte constată că tribunalul nu putea să deroge de la normele procesuale menţionate mai sus, fiind consolidată competenţa sa.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, Ministerul Finanţelor Publice, Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Argeş în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2017.

Procesat de GGC - CT