Negative jurisdictional conflict resolved: Dolj Tribunal's administrative section competent in public servants' salary dispute.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Centru Braşov, solicită anularea Deciziilor nr. 169, 178, 190, 198, şi 217 din 10 octombrie 2016 emise de pârât şi, în consecinţă, să se emită noi decizii prin care să se stabilească salariul de bază brut lunar al fiecărui reclamant la valoarea de 3.654 RON; să se plătească fiecărui reclamant o despăgubire egală cu diferenţa dintre salariul stabilit potrivit primului capăt de cerere şi cele acordate efectiv începând cu data de 1 august 2016, până la pronunţarea unei hotărâri definitive în această cauză, sume actualizate la data plăţii, plus dobânda legală.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa nr. 1277/2017 din 16 martie 2017 a Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în privinţa competenţei de soluţionare a cererii privind anularea unor decizii emise de intimat, în materia drepturilor salariale, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999, care se completează cu prevederile legislaţiei muncii, în măsura în care acestea nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.

S-a mai arătat că, întrucât Legea nr. 188/1999 nu cuprinde norme privind competenţa teritorială de soluţionare a cererilor privind plata drepturilor salariale cuvenite funcţionarilor publici, se aplică dispoziţiile art. 231, art. 269 alin. (1) şi (2) din C. muncii, din materia conflictelor de muncă, care instituie, în cazul de faţă, competenţa instanţelor de la domiciliul, reşedinţa ori sediul reclamantului.

Tribunalul Dolj a mai arătat că sindicatul nu a acţionat în speţă în calitate de reclamant, ci de reprezentant legal al funcţionarilor publici, astfel încât nu ar fi aplicabilă Decizia în interesul legii nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

2.2. Hotărârea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 746/CA din 8 mai 2017 a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea dedusă judecăţii se solicită anularea unor acte administrative individuale emise, în materia drepturilor salariale, pentru funcţionari publici care au calitatea de membri ai Sindicatului administraţiei publice "Forţa legii".

Raportat la obiectul acestei cereri, instanţa reţine că, în alte pricini, decât cele referitoare la bunuri şi drepturi de care părţile pot să dispună, competenţa instanţei este una exclusivă.

Legalitatea unui act administrativ nu intră în sfera drepturilor de care părţile pot dispune, astfel încât, apreciază instanţa că în cauza dedusă judecăţii competenţa teritorială de soluţionare a cauzei este una exclusivă.

Instanţa reţine că Legea nr. 188/1999 nu cuprinde norme procesuale cu privire la competenţă, sens în care devin aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004, care reprezintă cadrul general pentru înlăturarea vătămării provocate prin acte administrative cu caracter individual.

În consecinţă, în cauza de faţă nu se pune problema aplicării dispoziţiilor Codului muncii în privinţa determinării competenţei materiale/teritoriale, normele în acest sens fiind expres prevăzute de Legea nr. 554/2004, motiv pentru care instanţa apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, opţiunea aparţinând reclamantului.

Reţine instanţa că în această cauză calitatea procesuală activă revine sindicatului, care a formulat acţiunea în apărarea drepturilor membrilor proprii, sens în care s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia în interesul legii nr. 1/2013, şi văzând faptul că sindicatul reclamant are sediul legal stabilit în municipiul Craiova, iar membrii acestuia sunt toţi domiciliaţi în judeţul Mureş, tribunalul a apreciat că, în mod legal, reclamantul s-a adresat Tribunalului Dolj, ca instanţă în a cărei circumscripţie îşi are sediul legal, opţiunea sa neputând fi cenzurată de către instanţă.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că, în cauză, acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, funcţionari publici indicaţi în cererea introductivă, şi sunt aplicabile, în stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a litigiului, aşa cum corect au reţinut şi instanţele sesizate, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcţionari publici, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

În cauză, se reţine că cererea dedusă judecăţii a fost formulată de Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", în numele membrilor de sindicat menţionaţi în cerere, în temeiul art. 28 din Legea sindicatelor, nr. 54/2003.

Aşa fiind, se constată că este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din C. muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Prin urmare, este de necontestat faptul că reclamantul Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii" are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său, în raza teritorială de competenţă a Tribunalului Dolj.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A., Sindicatul Administraţiei Publice "Forţa Legii", B., C., D., E. în contradictoriu cu pârâta Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Centru Braşov în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2017.

Procesat de GGC - LM