Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2299/2017 AI generated

Tax authority's damages claim against company administrator assigned to civil courts

Case Number Decizia nr. 2299/2017
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted
Court Costs No costs imposed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Alba Tribunal, Civil Section I, meaning the tax authority's claim against a company administrator for recovery of 1,082,549 RON in damages to the state budget and maintenance of asset-securing measures will proceed in ordinary civil courts. The dispute arose after the tax authority sued the administrator for withholding and failing to remit taxes and social contributions, following the administrator's acquittal in criminal proceedings; the lower courts disagreed on whether jurisdiction lay with administrative-fiscal or civil courts. The Court held that because the action was grounded in tort liability under articles 1349, 1357, and 1381–1382 of the Civil Code, and the defendant was a private individual rather than a public authority, the matter did not fall within administrative litigation under Law No. 554/2004; therefore, jurisdiction was governed by articles 95(1) and 107(1) of the Civil Procedure Code, favoring the civil section of the Alba Tribunal.

Legislator headnote

AI generated

art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 6 din Legea nr. 241/2005, art. 1349 C. civ, art. 135 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 194 din C. proc. civ; Tax authority's damages claim against company administrator assigned to civil courts: The dispute arose after the tax authority sued the administrator for withholding and failing to remit taxes and social contributions, following the administrator's acquittal in criminal proceedings; the lower courts disagreed on whether jurisdiction lay with administrative-fiscal or civil courts. The Court held that because the action was grounded in tort liability under articles 1349, 1357, and 1381–1382 of the Civil Code, and the defendant was a private individual rather than a public authority, the matter did not fall within administrative litigation under Law No. 554/2004; therefore, jurisdiction was governed by articles 95(1) and 107(1) of the Civil Procedure Code, favoring the civil section of the Alba Tribunal.

Keywords

AI generated
tax litigation proceedings tax authority civil liability damages fiscal law civil jurisdictional conflict Civil Procedure Code

Cited Legislation

AI generated
art. 10 din Legea nr. 554/2004
Instanţa reţine că valoarea obiectului litigiului, respectiv pretenţiile fiscale solicitate, sunt în sumă de 1.082.549 RON, motiv pentru care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004.
art. 6 din Legea nr. 241/2005
363/2015, prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 241/2005, astfel că fapta prevăzută în acest text de lege nu mai constituie infracţiune şi drept urmare, nu mai subzistă caracterul accesoriu al acţiunii civile în raport cu acţiunea penală.
art. 1349 C. civ
Neîndeplinirea culpabilă de către administratorul social a obligaţiilor faţă de societate care a determinat prejudicierea bugetului de stat reprezintă faptă ilicită în sensul prevăzut de art. 1349 C.
art. 135 din C. proc. civ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C.
art. 133 pct. 2 din C. proc. civ
Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct.
art. 194 din C. proc. civ
coroborate cu art. 194 din C. proc. civ.
art. 98 alin. (1) din C. proc. civ
În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 98 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu care "Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
Instanţa reţine că valoarea obiectului litigiului, respectiv pretenţiile fiscale solicitate, sunt în sumă de 1.082.549 RON, motiv pentru care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia, conform art. 10 din Legea nr.

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ.

Basis for establishing jurisdiction in resolving the negative conflict of competence.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, la data de 11.04.2016, reclamanta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta A., obligarea pârâtei la plata sumei de 1.082.549 RON, cu titlu de prejudiciu cauzat bugetului general consolidat al statului şi menţinerea măsurii asiguratorii instituită asupra imobilului situat în Alba Iulia jud. Alba.

Prin sentinţa civilă nr. 2434/2016 din 26.09.2016 a Judecătoriei Alba Iulia a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Alba, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 2113/2016 din 15 noiembrie 2016 a Tribunalului Alba, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în cauza dedusă judecăţii suntem în prezenţa unui raport juridic de drept fiscal, aşa cum rezultă din cuprinsul deciziei nr. 17/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul competent să judece recursul în interesul legii.

A arătat instanţa că ÎCCJ prin decizia nr. 17/2015 a stabilit că în litigiile referitoare la valorificarea creanţelor fiscale principale şi accesorii de către creditor, astfel cum sunt definite de art. 25 din C. proc. fisc., se aplică prevederile Codul fiscal şi ale Codului de procedură fiscală, fiind vorba de creanţe fiscale.

Faptul că decizia pronunţată de ÎCCJ avea în vedere soluţionarea acţiunii civile în litigiile penale nu afectează în nici un fel raţionamentul de mai sus, întrucât instanţele "civile" soluţionează în prezent tocmai acţiunile care în trecut erau formulate în faţa instanţelor penale. Faptul că ANAF-ul face referire şi la prevederi de la răspunderea civilă delictuală (cum se întâmpla şi la momentul pronunţării RIL-ului) nu schimbă cu nimic datele problemei, întrucât instanţa va trebui să stabilească, în primul rând, dacă acele obligaţii fiscale solicitate în prezenta cauză (impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă) sunt datorate bugetului statului, făcând aplicarea unor prevederi din Codul fiscal şi de procedură fiscală, iar abia apoi să stabilească eventuala răspundere (inclusiv delictuală) a persoanei care nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale privind plata acestor obligaţii. Deci aplicarea unor prevederi cu caracter general din C. civ., de la răspunderea civilă delictuală, nu schimbă cu nimic caracterul fiscal al sumelor care se solicită în prezenta cauză.

Instanţa reţine că valoarea obiectului litigiului, respectiv pretenţiile fiscale solicitate, sunt în sumă de 1.082.549 RON, motiv pentru care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 17/2017 din 2 februarie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reprezentată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba în contradictoriu cu pârâta A. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.082.549 RON reprezentând prejudiciul cauzat bugetului general consolidat de către aceasta, în calitate de administrator la S.C. B. S.R.L., prin faptele pentru care a fost cercetată în dosar nr. x/2015 al Judecătoriei Alba Iulia, precum şi menţinerea măsurilor asiguratorii instituite asupra imobilului situat în Alba Iulia, jud. Alba, până la achitarea integrală a prejudiciului.

În motivarea acţiunii se arată, în esenţă, că pârâta, în calitate de administrator la S.C. B. S.R.L., a reţinut şi nu a vărsat, în termenul de 30 de zile de la scadenţă, sumele reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă, cauzând un prejudiciu bugetului general consolidat al statului în sumă totală de 1.082.549 RON.

Prin sentinţa penală nr. 131/2016 Judecătoria Alba Iulia a hotărât achitarea inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de reţinere şi nevărsare cu intenţie în cel mult 30 de zile de la scadenţă a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, având în vedere că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 au fost declarate neconstituţionale şi a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă ANAF- DGRFP Braşov prin AJFP Alba Iulia.

Reclamanta îşi justifică interesul în formularea prezentei acţiuni prin faptul că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1.357 din Noul C. civ., pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului.

În raport de aceste împrejurări, Curtea constată că la baza pretenţiilor formulate nu stă un raport de drept fiscal, care să impună verificarea de către instanţă a legalităţii unor măsuri dispuse printr-o decizie emisă de un organ fiscal competent, situaţie care ar atrage competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei specializate de contencios administrativ, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Se constată împrejurarea că acţiunea formulată nu se poate încadra în categoria acţiunilor în contencios administrativ de drept comun raportat la calitatea de autoritate publică a reclamantei.

Pe de altă parte, nu se aplică nici dispoziţiile prevăzute de Titlul IX- Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din Codul de procedură fiscală - O.G. 92/2003, nefiind emise titluri de creanţă sau alte acte administrative fiscale, potrivit art. 205 C. proc. fisc.

Între Stat şi persoana chemată în judecată nu există raport juridic fiscal în sensul prevăzut de art. 16-17 din O.G. 92/2003, pârâta nefiind chemată în judecată pentru obligaţiile sale faţă de bugetul de stat, ci pentru neîndeplinirea obligaţiilor pe care le avea în calitate de administrator social faţă de societatea comercială. Neîndeplinirea culpabilă de către administratorul social a obligaţiilor faţă de societate care a determinat prejudicierea bugetului de stat reprezintă faptă ilicită în sensul prevăzut de art. 1349 C. civ., context în care natura juridică a unei astfel de acţiuni este civilă, iar competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Alba, secţia I civilă.

În ceea ce priveşte Decizia nr. 17/2015 pronunţată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, se constată că ea nu este incidentă în cauză în raport de decizia Curţii Constituţionale nr. 363/2015, prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 241/2005, astfel că fapta prevăzută în acest text de lege nu mai constituie infracţiune şi drept urmare, nu mai subzistă caracterul accesoriu al acţiunii civile în raport cu acţiunea penală.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune ce are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1.082.549 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului general consolidat, având în vedere calitatea de administrator la S.C. B. S.R.L., precum şi menţinerea măsurilor asiguratorii instituite asupra imobilului situat în Alba Iulia, jud. Alba, până la achitarea integrală a prejudiciului, fiind indicate ca temei juridic prevederile art. 219, art. 1349, art. 1357, art. 1381-1382 din C. civ. coroborate cu art. 194 din C. proc. civ.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 98 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu care "Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. "

Având în vedere principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil şi raportat la temeiul de drept invocat de reclamantă, Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecăţii, litigiul nu se poate circumscrie sferei contenciosului administrativ, nefiind incidente prevederile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004. Astfel, în conformitate cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată"; iar în conformitate cu art. 8 " Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. "

Însă, în prezenta cauză, reclamantul nu este o persoană vătămată în înţelesul Legii contenciosului administrativ, ci o autoritate publică ce a declanşat litigiul în scopul recuperării prejudiciului produs de către un particular bugetului de stat. De asemenea, pârâta nu este o autoritate publică, ci particularul mai sus menţionat. Or, calitatea de autoritate publică a pârâtei este de esenţa oricărui litigiu de contencios administrativ şi fiscal.

Ca urmare, având în vedere faptul că litigiul dedus judecăţii nu intră în materia contenciosului administrativ, ci este un litigiu de drept comun, Înalta Curte reţine că în cauza dedusă judecăţii sunt incidente, în privinţa competenţei materiale şi teritoriale de soluţionare a cauzei, prevederile art. 95 pct. 1 coroborate cu art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., revenind astfel competenţa de soluţionare a acţiunii introductive în favoarea secţiei civile a Tribunalului Alba.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba în contradictoriu cu pârâta A. - administrator al S.C. B. S.R.L. în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2017.