Jurisdiction over judicial challenges to ANAF security measures determined by tax claim value under Law 554/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Judicature settled a negative conflict of jurisdiction by ordering the Tribunal of Alba to hear the case, overturning the appeal court's declination of competence to the tribunal, thereby establishing the lower court as the competent first-instance body. The dispute involved a corporate taxpayer challenging the administrative decision instituting security measures (freezing of assets) by the regional anti-fraud arm of the National Agency for Fiscal Administration to secure a tax claim of approximately 128,000 RON, arising from a negative conflict where the tribunal had initially deemed the appeal court competent due to the issuer's central rank, while the appeal court reversed based on the regional nature of the issuing authority. The decisive legal basis is Article 10 of Law No. 554/2004, which mandates that jurisdiction for administrative tax disputes is determined by the monetary value threshold (under 1,000,000 RON falls to the tribunal) rather than the administrative hierarchy of the issuing agency, a principle confirmed by a 2017 uniformity of jurisprudence ruling that security measures concerning tax claims are subject to the same value-based competency rules as the underlying tax debts.
Legislator headnote
AI generatedart. 96 pct. 1 C. proc. civ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 135 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ; Jurisdiction over judicial challenges to ANAF security measures determined by tax claim value under Law 554/2004: The dispute involved a corporate taxpayer challenging the administrative decision instituting security measures (freezing of assets) by the regional anti-fraud arm of the National Agency for Fiscal Administration to secure a tax claim of approximately 128,000 RON, arising from a negative conflict where the tribunal had initially deemed the appeal court competent due to the issuer's central rank, while the appeal court reversed based on the regional nature of the issuing authority. The decisive legal basis is Article 10 of Law No. 554/2004, which mandates that jurisdiction for administrative tax disputes is determined by the monetary value threshold (under 1,000,000 RON falls to the tribunal) rather than the administrative hierarchy of the issuing agency, a principle confirmed by a 2017 uniformity of jurisprudence ruling that security measures concerning tax claims are subject to the same value-based competency rules as the underlying tax debts.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the final order to establish the competent court for resolving the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, contencios administrativ, fiscal şi insolvenţă, la data de 26 octombrie 2016, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu a solicitat, anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AFSB 1275B din 22 septembrie 2016, precum şi a tuturor actelor subsecvente dependente de aceasta, respectiv actele de punere în executare a deciziei şi actele de executare efectuate.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, contencios administrativ, fiscal şi insolvenţă
Prin Decizia nr. 90/2017 din 17 ianuarie 2017 a Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, contencios administrativ, fiscal şi insolvenţă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la obiectul acţiunii introductive, de anulare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii din 22 septembrie 2016, emisă de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală 7 Sibiu din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Instanţa reţine că este competentă material în soluţionarea fondului acestei cauze curtea de apel, raportat la rangul emitentului actului contestat, care este o autoritate publică de nivel central.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin Sentinţa nr. 68/2017 din 27 martie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, contencios administrativ, fiscal şi insolvenţă.
Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, în determinarea competenţei materiale a instanţei de contencios administrativ, legiuitorul utilizează, prin art. 10 din Legea nr. 554/2004, două criterii, respectiv criteriul valoric- pentru litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, competenţa fiind la tribunal sau la curţile de apel funcţie de depăşirea prin taxelor contestate a pragului valoric de 1.000.000 RON, sau criteriul poziţionării organului emitent al actului administrativ contestat în ierarhia administrativă din care face parte, competenţa revenind uneia dintre cele două instanţe, după cum instituţia publică emitentă este constituită la nivel local sau la nivel central.
În cauză, reţine instanţa că obiectul cererii în raport de care se determină competenţa este reprezentat de Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AFSB 1275B din 22 septembrie 2016. Prin acest act administrativ sunt instituite măsuri de indisponibilizare temporară a unor bunuri în scopul asigurării recuperării unor creanţe fiscale estimate, obiectul criticilor reclamantului fiind legate de legalitatea instituirii acestor măsuri.
Aşa fiind, instanţa a reţinut că, în determinarea competenţei este relevant criteriul poziţionării organului emitent în ierarhia administrativă din care face parte. Sub acest aspect se reţine că emitentul deciziei contestate este Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, organ cu competenţe locale, chiar dacă la nivelul mai multor judeţe, aşa încât în raport de art. 10 din Legea nr. 554/2004 competenţa de soluţionare a prezentei cauze în primă instanţă revine tribunalului.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, contencios administrativ, fiscal şi insolvenţă, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, există un conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reţine că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ a tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, măsuri care au la bază sumele stabilite prin procesul-verbal nr. x din 20 septembrie 2016, constând în TVA în sumă de 127.985,53 RON.
În conformitate cu dispoziţiile art. 213 alin. (13) C. proc. fisc. "împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii (...) cel interesat poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă", textul normativ făcând trimitere, astfel, la dispoziţiile generale în materia stabilirii competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ.
Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd faptul că "litigiile (…) care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar (...) cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
În speţă, aceste dispoziţii sunt aplicabile întrucât deşi decizia contestată are ca obiect instituirea unor măsuri necesare asigurării recuperării debitului pretins reclamantei, aceasta este indisolubil legată de creanţa ce a generat nevoia adoptării acestor măsuri, creanţă rezultată, în cazul de faţă, din taxe şi impozite.
În cauza de faţă, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost emisă pentru garantarea unei creanţe fiscale ce nu depăşeşte pragul valoric de 1.000.000 RON, fiind în valoare de 127.985,53 RON.
Criteriul normativ referitor la legătura actului administrativ cu debitele rezultate din taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora este îndeplinit şi în cazul actelor administrative care nu vizează, în mod direct, stabilirea unor obligaţii fiscale în sarcina contribuabililor (decizii de impunere), ci doar urmăresc constituirea unor garanţii de recuperare a creanţelor bugetare.
De altfel, problema stabilirii instanţei competente de a soluţiona acţiunile judiciare, formulate în temeiul art. 213 alin. (13) C. proc. fisc. , prin care se contestă măsurile asigurătorii instituie de organele fiscale, a făcut obiectul şedinţei din 22 mai 2017 a judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal, din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar soluţia de unificare a jurisprudenţei adoptată este în sensul că "instanţa de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect deciziile A.N.A.F. de instituire a măsurilor asigurătorii se determină în funcţie de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul contestat priveşte o creanţă fiscală."
Oricum, din analiza deciziei contestate rezultă şi faptul emiterii acesteia de către o autoritate publică locală, respectiv Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, contencios administrativ, fiscal şi insolvenţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, contencios administrativ, fiscal şi insolvenţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2017.
Procesat de GGC - LM