Revizuire inadmisibilă pentru inscripţi doveditoare cunoscute anterior: adresă RAR menţionată în recurs nu constituie descoperire nouă

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 decembrie 2016, SC A. SRL a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1138 din 8 aprilie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, solicitând schimbarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii recursului şi casării Sentinţei civile nr. 106/2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.

În motivarea cererii, revizuenta a arătat că prin cererea de recurs criticase sentinţa sus menţionată, ca fiind nelegală şi netemeinică. Critica privea faptul că instanţa de fond se aflase într-o gravă eroare, întrucât prin cererea de chemare în judecată nu se contestase valabilitatea certificatelor de clasificare a autovehiculelor deţinute de intimata SC B. SRL, ci faptul că acestea nu aveau instalaţie de aer condiţionat. În sprijinul motivelor de recurs, invocase adresa din 7 aprilie 2014 emisă de RAR, adresă care nu se afla însă la dosar.

În considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită, ICCJ a reţinut cele consemnate în înscrisul depus de ARR nu pot constitui dovezi pentru a fi casată hotărârea atacată, deoarece nu s-a depus adresa RAR mai sus menţionată.

Mai arată revizuenta că a luat cunoştinţă de adresa din 7 aprilie 2014 emisă de RAR la data de 5 decembrie 2016, întrucât a fost introdusă în calitate de intervenient în Dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

În drept, a fost invocat motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de revizuire, intimata Agenţia pentru Agenda Digitală a României a invocat excepţia tardivităţii acţiunii, susţinând faptul că reclamanta a luat cunoştinţă de existenţa adresei invocată ca motiv de revizuire, pe parcursul soluţionării Dosarului nr. x/2013, începând cu luna mai 2014 şi până cel mai târziu în data de 11 martie 2016, data la care au avut loc dezbaterile şi s-au pus concluzii în dosarul indicat în faţa ÎCCJ, moment de la care începe să curgă termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. De asemenea, a fost invocată şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, deoarece în speţă nu s-a făcut dovada că înscrisul invocat ar fi fost reţinut de partea potrivnică sau că nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Intimata Autoritatea Rutieră Română a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de inadmisibilitate a căii de atac formulate de revizuentă, susţinând că înscrisul invocat în susţinerea cererii de revizuire nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire.

La data de 13 martie 2017 a formulat întâmpinare şi intimata SC B. SRL, prin care au fost invocate excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii cererii, pentru motive similare celor invocate de celelalte două intimate.

Decizia atacată cu revizuire

Prin Decizia nr. 1138 din 8 aprilie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins recursul declarat de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 106/2014 din 24 aprilie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut că reclamanta SC A. SRL a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, cu cererea de suspendare şi anulare a celor 25 de licenţe de traseu eliberate pentru traseul Brăila - Galaţi, cod traseu 21811, descalificarea operatorului de transport rutier SC B. SRL, conform pct. 9 din OMTI nr. 1.640 din 8 noiembrie 2012, Anexa nr. 19 şi pct. 9 din Anexa nr. 18, anularea licitaţiei/şedinţei de atribuire din data de 28 februarie 2013 pentru traseul Brăila - Galaţi, cod traseu 21811 şi a rezultatului şedinţei din aceeaşi dată şi pentru acelaşi traseu.

Instanţa de primă jurisdicţie sesizată a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată, iar împotriva acestei hotărâri a formulat cale de atac reclamanta, criticând ca nelegală soluţia instanţei de fond.

A reţinut instanţa de recurs faptul că primul motiv de casare invocat de recurentă vizează aplicarea şi interpretarea greşită a legii, în ceea ce priveşte motivul de nelegalitate invocat de reclamantă, referitor la nerespectarea de către câştigătorul licitaţiei a condiţiei prevăzute de pct. 9 al Anexei 2 a OMTI nr. 1.640/2012.

Instanţa de fond a respins acest motiv de nelegalitate apreciind că certificatul de atestare fiscală înregistrat sub nr. 555364 din 20 decembrie 2012 emis de DGFP Brăila confirmă faptul că pârâta SC B. nu figura în evidenţele fiscale cu datorii la bugetul de stat la 30 noiembrie 2012, dar că valabilitatea acestuia acoperă perioada 31 decembrie 2012, dată de referinţă în funcţie de care se acordă punctajele aferente criteriilor de evaluare.

Acest aspect, că pârâta nu înregistra datorii la bugetul centralizat al statului la 31 decembrie 2012, a fost confirmat de alte autorităţi, respectiv I.P.J. Brăila - Serviciul de Investigare a Fraudelor şi de ANAF.

Instanţa de recurs a apreciat ca nefondate criticile formulate. S-a arătat că în conformitate cu pct. 9 al Anexei nr. 2 din Ordinul nr. 1.640/2012, de modificare şi completare a Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 980/2011, pentru a putea participa la atribuirea traseelor interjudeţene este necesar ca operatorul de transport să facă dovada că nu înregistrează obligaţii restante la bugetul centralizat al statului, cu certificatul de atestare fiscală.

Se reţine faptul că intimatei-pârâte SC B. SRL i-a fost eliberat certificatul de atestare fiscală din care rezultă că nu figura cu datorii la bugetul de stat la 30 noiembrie 2012, certificatul fiind emis la 20 decembrie 2012.

Potrivit art. 112 alin. (2) C. proc. fisc. , certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidenţa de plătitor a organului fiscal competent şi cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumită lună de referinţă.

În raport de aceste prevederi legale, cum certificatul de atestare fiscală a fost emis la 20 decembrie 2012 nu putea să confirme decât faptul că agentul economic - operator de transport nu avea datorii la bugetul centralizat al statului la data de 31 noiembrie 2012.

Însă, tot legea (art. 112 alin. (4) C. proc. fisc. ) prevede că certificatul de atestare fiscală se emite în termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de către contribuabil şi poate fi utilizat de contribuabil pe o perioadă de până la 30 de zile de la data emiterii, iar pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, în original sau în copie legalizată, oricărui solicitant.

De aceea, pentru că acest document avea valabilitate de 30 zile, din punct de vedere al acesteia, certificatul de atestare fiscală acoperă şi data de referinţă în raport de care au fost stabilite punctajele în cadrul procedurii de atribuire, respectiv 31 decembrie 2012, valabilitatea certificatului fiind până la 21 ianuarie 2013.

De altfel, a reţinut instanţa de recurs că nici recurenta nu contestă faptul că data de referinţă ar fi alta decât 31 decembrie 2012, şi nici că, din punctul de vedere al termenului de valabilitate, certificatele de atestare nu ar fi corecte. Se arată că se susţine, în mod greşit, că nu se face dovada că la 31 decembrie 2012 intimata-pârâtă SC B. SRL nu avea datorii la bugetul centralizat al statului.

În raport de faptul că aceste certificate de atestare fiscală se emit având în vedere numai evidenţele existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, nu i se putea elibera în luna decembrie 2012, când a fost întocmită documentaţia în vederea participării la atribuirea traseelor interjudeţene conform programului stabilit de ARR, un asemenea certificat decât în raport de situaţia existentă la 31 noiembrie 2012.

Dacă s-ar accepta punctul de vedere al recurentei şi s-ar solicita intimatei-pârâte să facă dovada situaţiei existenţe la 31 decembrie 2012, atunci certificatul trebuia solicitat în luna ianuarie 2013, pentru că atunci s-ar fi putut reflecta creanţele fiscale existente în ultima zi a lunii anterioare cererii.

În raport de programul iniţial stabilit şi afişat de către ARR (adresa din 20 decembrie 2012 a ARR rezultă că prima şedinţă de atribuire începe la 15 ianuarie 2013, iar în perioada 21 ianuarie 2013 - 25 ianuarie 2013 se puteau face solicitările în format electronic în sistemul CNMSI, astfel că cererea intimatei-pârâte de eliberare a certificatului de atestare fiscală în luna decembrie 2012 acoperă şi data de referinţă - 31 decembrie 2012, aceasta fiind data depunerii dosarului în perioada de valabilitate de 30 zile.

Chiar dacă ulterior a fost modificat acest calendar, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, s-a menţionat de către ARR că certificatele de atestare fiscală depuse conform pragului iniţial, vor fi luate în considerare şi la şedinţa de atribuire din 28 februarie 2013, astfel că intimata-pârâtă SC B. SRL a îndeplinit această condiţie pentru participarea la procedura de atribuire a programului de transport interjudeţean.

De aceea, a apreciat instanţa de recurs că nu se poate considera că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Referitor la invocarea Sentinţei civile nr. 224 din 24 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi instanţa de recurs constată că soluţia s-a bazat pe faptul că ARR a luat în considerare certificatele de atestare fiscală deşi era incertă îndeplinirea condiţiilor de către societăţile cărora li s-au licenţele de traseu, între care SC B. SRL pentru un alt traseu.

În speţă, însă, s-a putut demonstra că intimata-pârâtă SC B. SRL îndeplinea condiţia de a nu înregistra obligaţii fiscale restante la bugetul centralizat al statului şi, de aceea, nu se poate reţine puterea de lucru judecat a sentinţei invocate.

Cu privire la argumentul ce viza nelegalitatea procedurii de atribuire ce a vizat modificarea de către SC B. în perioada 20 ianuarie 2013 - 20 februarie 2013 a parcului auto pentru a obţine un punctaj mai bun, instanţa de recurs arată că se impun a fi făcute următoarele precizări:

- instanţa de fond a respins acest argument deoarece Criteriul 4 de evaluare a fost unicul criteriu ce a determinat departajarea clară a pârâtei SC B. SRL de reclamanta SC A. SRL;

- din documentele autovehiculelor cu care pârâta a participat şi câştigat atribuirea, a rezultat că valabilitatea acestora a fost prelungită de către ARR în baza verificărilor efectuate iar categoriile privind gradul de confort al autovehiculelor au fost menţinute.

În cadrul motivelor de recurs, deşi au fost invocate dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., ce vizează încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa de control judiciar a constatat că recurenta nu a indicat normele de drept material care ar fi fost încălcate şi aplicate greşit, pentru a se putea verifica legalitatea hotărârii instanţei de fond şi s-a limitat să critice faptul că ARR nu poate prelungi certificatele de clasificare.

Se arată că recurenta a invocat o adresă emisă de ARR la o dată ulterioară pronunţării instanţei de fond, respectiv adresa /7 mai 2014.

Din analiza acestui înscris nou depus în faţa instanţei de recurs rezultă că adresa a fost emisă ca urmare a solicitărilor recurentei adresate ARR prin care se solicita anularea licenţelor de traseu pe traseul Brăila - Galaţi cod traseu 21811 pentru cursele C4, C8, C13, C21 la şedinţa de atribuire din data de 28 februarie 2013, una dintre aceste solicitări fiind chiar după pronunţarea sentinţei instanţei de fond, adică la 25 aprilie 2013.

ARR a precizat că s-ar fi confirmat aspectele semnalate de către Registrul Auto Român şi că, pentru că licenţele de traseu au intrat în circuitul civil, se va solicita instanţei de judecată modificarea rezultatelor atribuirii şi anularea licenţelor de traseu.

Cele consemnate în acel înscris nu pot constitui dovezi pentru a fi casată hotărârea atacată deoarece nu s-a depus şi adresa RAR/7 aprilie 2014 la care se face referire în înscrisul nou şi care ar putea confirma cele susţinute de recurentă.

Dacă cele menţionate de Autoritatea Rutieră Română şi, confirmate de către Registrul Auto Român, se referă la unele dintre cursele ce se contestă în prezenta cauză, autoritatea emitentă a licenţelor de traseu va putea, în conformitate cu art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 să solicite instanţei de contencios administrativ anularea lor pe motiv de nelegalitate.

Recurenta a indicat ca motiv de recurs şi dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. ce se referă la nelegalitatea hotărârii pentru că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, iar instanţa de recurs a arătat că în dezvoltarea acestui motiv recurenta nu a prezentat niciun argument.

Apreciind că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa a respins recursul ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Analizând actele dosarului, Înalta Curte apreciază că cererea de revizuire nu este admisibilă, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, Înalta Curte reţine că revizuirea poate fi cerută pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din noul C. proc. civ., atunci când, după darea hotărârii a cărei revizuire se solicită, au fost descoperite înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor. În speţă însă, înscrisul doveditor invocat de revizuentă, respectiv adresa din 7 aprilie 2014 emisă de Registrul Auto Român, nu a fost descoperit după pronunţarea deciziei ce face obiectul revizuirii - în mod evident, existenţa acestuia era cunoscută la data pronunţării deciziei, în considerente instanţa de recurs făcând referire expresă la înscrisul menţionat.

Totodată, Înalta Curte constată că la dosar nu există dovada reţinerii înscrisului doveditor de către partea potrivnică sau a imposibilităţii înfăţişării acestuia dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor. Aceasta, în condiţiile în care, astfel cum s-a arătat mai sus, adresa din 7 aprilie 2014 emisă de Registrul Auto Român era menţionată în adresa din 7 mai 2014 emisă de Autoritatea Rutieră Română, revizuenta având posibilitatea să ceară administrarea în recurs a probei cu înscrisul menţionat, iar în cazul refuzului autorităţii de a-l prezenta, să solicite instanţei de recurs să ordone înfăţişarea înscrisului, conform art. 293 alin. (1) din noul C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse şi văzând prevederile art. 513 alin. (3) din noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

În temeiul art. 453 alin. (1) şi art. 451 alin. (2) din noul C. proc. civ., revizuenta va fi obligată la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat redus, în raport cu activitatea desfăşurată şi complexitatea cauzei (două termene de judecată, cauză soluţionată pe excepţie).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1138 din 8 aprilie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Obligă revizuenta la plata sumei de 500 RON, cheltuieli de judecată către intimata SC B. SRL, reprezentând onorariu avocat redus, conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2017.

Procesat de GGC - LM