Challenging Rural Investment Funding Claims Requires Prior Administrative Appeal Under Emergency Government Ordinance No. 66/2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. - Persoană Fizică Autorizată a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 3 Sud Muntenia, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 25710 încheiat la data de 25 iulie 2014, privind proiectul Y din 20 aprilie 2011 Acordarea de sprijin pentru prima instalare d-lui A.", să fie obligată pârâta să admită cererea de plată a tranşei a 2-a de ajutor financiar nerambursabil şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei să achite suma de 10.000 euro; De asemenea s-a solicitat suspendarea Procesului-verbal nr. x din 25 iulie 2014 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei.

2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 99 Bis din 5 mai 2015, a admis excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâtă şi, în consecinţă, a respins acţiunea.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A. - Persoană Fizică Autorizată, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică în raport cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi este străină de obiectul pricinii, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât această procedură a fost respectată, iar reclamantul a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 10 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 aprilie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Analizând motivul de casare invocat de recurent, prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că argumentele prezentate în susţinerea motivului invocat, nu pot fi primite de instanţa de control judiciar având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (*11) din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care "Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel".

Astfel, instanţa de recurs constată că instanţa competentă să soluţioneze fondul acţiunii deduse judecăţii este curtea de apel, argument pentru care motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. va fi respins, ca nefondat.

Totodată, independent de cele arătate mai sus, Înalta Curte reţine că excepţia necompetenţei materiale a instanţei iniţial sesizată, nu a fost invocată, iar potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. Ca atare, expirarea termenului în care putea fi invocată excepţia necompetenţei materiale are drept consecinţă consolidarea competenţei instanţei iniţial învestite, (chiar şi în situaţia în care aceasta nu era competentă material să soluţioneze pricina în raport cu obiectul acesteia).

De asemenea, analizând argumentele prezentate de recurent, subsumate cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate pentru motivele ce urmează.

Analizând condiţiile de formă ale cererii introductive, Înalta Curte, în acord cu cele reţinute de instanţa de primă jurisdicţie, reţine că reclamantul nu a făcut dovada sesizării autorităţii emitente a actului atacat, în condiţiile art. 47 - 51 din O.U.G. nr. 66/2011, mai înainte de sesizarea instanţei de judecată.

Conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, decizia de soluţionare a contestaţiei se poate ataca în instanţa de contencios administrativ.

Titlul de creanţă, nota de constatare a neregulilor nu poate fi contestată direct în instanţă, ci numai după parcurgerea procedurii administrative obligatorii, conform disp. art. 50 - 51 din O.U.G. nr. 66/2011.

Deşi se susţine prin motivele de recurs faptul că s-a făcut dovada introducerii plângerii prealabile, Înalta Curte constată că nici în calea de atac formulată această dovadă nu a fost depusă la dosarul cauzei, iar susţinerile recurentului fără sprijin probator vor fi respinse de instanţa de control judiciar.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 46 - 51 din O.U.G. nr. 66/2011 prevăd procedura administrativă de contestare a titlurilor executorii, precum şi actele emise în cursul procedurii de aplicare a corecţiilor care pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ.

În cauza dedusă judecăţii nu este depusă la dosar şi nu rezultă emiterea deciziei menţionate la art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, astfel încât Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de primă jurisdicţie a respins acţiunea ca inadmisibilă, întrucât reclamantul a contestat acte care, potrivit legii speciale, nu pot fi atacate direct la instanţa de contencios administrativ.

Înalta Curte reţine că procedura administrativă prealabilă învestirii instanţei de contencios administrativ, prevăzută de dispoziţiile art. 46 - 51 din O.U.G. nr. 66/2011, nu încalcă dreptul de acces liber la justiţie, ci prin această procedură se instituie un mijloc de remediere a eventualelor neregularităţi ale titlului de creanţă atacat, prin reexaminarea lui de către autoritatea publică emitentă.

Înalta Curte constată că toate argumentele prezentate de recurent în susţinerea motivelor de recurs, care privesc fondul cauzei deduse judecăţii, nu pot fi primite şi analizate de instanţa de control judiciar, având în vedere soluţia dată de prima instanţă, fiind admisă excepţia de inadmisibilitate şi, deci, nefiind analizat fondul.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. - PFA împotriva Sentinţei nr. 99 bis din 5 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2017.

Procesat de GGC - LM