Admissibility of unconstitutionality exception where challenged provisions lack direct causal link to contested administrative act
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, leaving in force the appellate court's decision to reject the request to refer the unconstitutionality of specific legal provisions to the Constitutional Court; the respondent public authorities prevailed. The dispute involved a university professor challenging the revocation of her academic title by a ministerial order, which followed sanctions imposed by the National Council of Ethics for Scientific Research based on allegations of misconduct in research; she sought annulment of the order and moral damages, while at the appellate stage she raised an exception of unconstitutionality against the National Education Law and the Research Ethics Law, arguing that the ethics council’s unilateral power to determine guilt and impose sanctions was unconstitutional. The High Court held the exception inadmissible because the challenged legal provisions were not the direct legal basis for the contested administrative act, which merely executed a prior, separately litigated ethics council decision that had already become final, and thus did not have a direct link to the resolution of the current case under Article 29 of Law No. 47/1992.
Legislator headnote
AI generatedart. 326 din Legea nr. 1/2011, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Art. 324 din Legea nr. 1/2011, Art. 325 din Legea nr. 1/2011; Admissibility of unconstitutionality exception where challenged provisions lack direct causal link to contested administrative act: The dispute involved a university professor challenging the revocation of her academic title by a ministerial order, which followed sanctions imposed by the National Council of Ethics for Scientific Research based on allegations of misconduct in research; she sought annulment of the order and moral damages, while at the appellate stage she raised an exception of unconstitutionality against the National Education Law and the Research Ethics Law, arguing that the ethics council’s unilateral power to determine guilt and impose sanctions was unconstitutional. The High Court held the exception inadmissible because the challenged legal provisions were not the direct legal basis for the contested administrative act, which merely executed a prior, separately litigated ethics council decision that had already become final, and thus did not have a direct link to the resolution of the current case under Article 29 of Law No. 47/1992.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision cited in the dispositive as the legal basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 septembrie 2016, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi A. anularea Ordinului nr. 4571 din 19 iulie 2016 prin care s-a dispus "revocarea titlului didactic de conferenţiar, acordat prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 4757 din 5 august 2005", cu obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 2.000.000 RON, cu titlu de daune morale şi daune de imagine, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 30 ianuarie 2017, reclamanta B. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 şi art. 7 lit. f1) din Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare şi ale art. 324, 325 şi 326 din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale.
2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin încheierea din data de 6 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi A., în sensul că a fost dispusă sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 326 din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale şi a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 şi art. 7 lit. f1) din Legea nr. 206/2004 şi ale art. 324 şi 325 din Legea nr. 1/2011.
3. Cererea de recurs
Împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 şi art. 7 lit. f1) din Legea nr. 206/2004 şi ale art. 324 şi 325 din Legea nr. 1/2011, reclamanta a exercitat calea de atac a recursului, criticând soluţia dată, ca nelegală.
Recurenta a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material şi procesual prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Se susţine că toate textele de lege invocate ca fiind neconstituţionale au legătură cu cauza, fiind în interdependenţă rezultată din obiectul acţiunii de contencios administrativ, reprezentat de Decizia nr. 666/SRU din 3 august 2016, prin care s-a dispus "anularea Deciziei nr. 1564/P din 29 septembrie 2005 de numire în funcţia de conferenţiar universitar" a recurentei. Astfel, se susţine că cele două articole invocate ca fiind neconstituţionale stau la baza actului administrativ contestat, iar caracterul constituţional al acestora nu poate fi stabilit decât prin raportare şi referire la prevederile din art. 5 şi 7 lit. f1) din Legea nr. 206/2004.
4. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul A. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs prezentate şi dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentă, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".
În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, contestatoarea susţine că dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate o invocă sunt în vigoare, nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară şi au legătură cu soluţionarea cauzei în această etapă procesuală, în sensul că acestea sunt în interdependenţă rezultată din obiectul acţiunii de contencios administrativ, reprezentat de Decizia nr. 666/SRU din 3 august 2016, prin care s-a dispus "anularea Deciziei nr. 1564/P din 29 septembrie 2005 de numire în funcţia de conferenţiar universitar" a recurentei.
Dispoziţiile legale sunt criticate prin prisma competenţei unilaterale, excesive şi necontrolabile în favoarea Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării de a analiza încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-dezvoltare în urma sesizărilor sau prin autosesizare şi de a emite hotărâri prin care se stabileşte vinovăţia sau nevinovăţia persoanei în cauză.
Dispoziţiile legale criticate prevăd următoarele: Art. 324 din Legea nr. 1/2011:
"pentru abaterile de la buna conduită în cercetare-dezvoltare ale personalului din cadrul instituţiilor de învăţământ superior, constatate şi dovedite, Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării stabileşte aplicarea uneia sau mai multora din următoarele sancţiuni:"
Art. 325 din Legea nr. 1/2011:
"se interzice ocuparea posturilor didactice şi de cercetare de către persoane cu privire la care s-a dovedit că au realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară, stabilite conform legii. Se anulează concursul pentru un post didactic sau de cercetare ocupat, iar contractul de muncă cu universitatea încetează de drept, indiferent de momentul la care s-a dovedit că o persoană a realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară. Constatarea abaterilor se face de către Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, conform legii."
Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 206/2004:
"în vederea coordonării şi monitorizării aplicării normelor de conduită morală şi profesională în activităţile de cercetare-dezvoltare, se înfiinţează Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, denumit în continuare Consiliul Naţional de Etică, organism consultativ, fără personalitate juridică, pe lângă autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare."
Art. 7 alin. (1) lit. f1) din Legea nr. 206/2004:
"Consiliul Naţional de Etică are următoarele atribuţii: f1) emite hotărâri prin care se constată dacă a fost realizată o abatere de la normele de bună conduită; în cazurile în care au fost constatate abateri, hotărârile numesc persoana sau persoanele fizice vinovate de respectivele abateri şi stabilesc sancţiunile ce urmează a fi aplicate".
Instanţa de control judiciar constată că dispoziţiile art. 5 şi art. 7 lit. f1) din Legea nr. 206/2004 şi ale art. 324 şi 325 din Legea nr. 1/2011 nu au legătură cu cauza dedusă judecăţii, întrucât obiectul demersului judiciar al recurentei îl reprezintă anularea Ordinului Ministrului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice nr. 4571 din 19 iulie 2016 prin care s-a dispus revocarea titlului didactic de conferenţiar, acordat prin Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 4757 din 5 august 2005, urmare a aplicării sancţiunii de către Consiliul Naţional de Etică, precum şi obligarea pârâţilor la plata de daune morale şi daune de imagine.
Înalta Curte apreciază că dispoziţiile art. 5 şi 7 lit. f1) din Legea nr. 206/2004, precum şi dispoziţiile art. 324 din Legea nr. 1/2011 nu constituie temeiul nemijlocit de drept al ordinului atacat în prezenta cauză, ci acestea au stat la baza hotărârii CNECSDTI nr. 162/2012 de aprobare a Raportului final nr. 152/a din data de 27 ianuarie 2012, privind soluţionarea sesizării înregistrată la ANCS cu nr. 102 din data de 30 noiembrie 2011, conform Anexei 1, prin care s-a propus sancţionarea recurentei-reclamante cu retragerea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea regulilor de bună conduită (potrivit art. 14 lit. b); retragerea titlului didactic de conferenţiar universitar (art. 14 lit. e)) şi desfacerea disciplinară a contractului de muncă (art. 14 lit. g)). Or, această hotărâre a fost atacată separat de către reclamantă, însă prin Sentinţa nr. 292/CA/2012-P.I. din 1 octombrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, definitivă, prin respingerea recursului, acţiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată. Înalta Curte constată că în cursul acestui proces recurenta nu a înţeles să invoce excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 şi art. 7 lit. f1) din Legea nr. 206/2004 şi ale art. 324 şi 325 din Legea nr. 1/2011.
Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte apreciază că nici dispoziţiile art. 325 din Legea nr. 1/2011 nu au legătură cu soluţionarea cauzei, atâta timp cât prin ordinal atacat nu s-a dispus anularea unui concurs pentru un post didactic sau încetarea contractului de muncă.
Înalta Curte în deplin acord cu considerentele instanţei de primă jurisdicţie constată că, în aceste condiţii, în care se cere sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie ce poartă asupra unor dispoziţii legale ce nu sunt incidente în prezentul litigiu, nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitatea referitoare la existenţa unei legături între obiectul excepţiei şi soluţionarea cauzei.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B. împotriva încheierii din 6 aprilie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2017.
Procesat de GGC - LM