Negative jurisdictional conflict: material responsibility of a civil servant under O.G. 121/1998 falls within first-instance jurisdiction despite central issuing authority

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului, anularea Deciziei de imputare nr. 438450 din 12 mai 2016, emisă de pârât.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa nr. 9 din 19 ianuarie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Curtea a reţinut că decizia de imputare contestată a fost emisă în temeiul O.G. nr. 121/2008 privind răspunderea materială a militarilor şi, potrivit dispoziţiilor art. 43 din O.G. nr. 121/1998, în situaţia în care după epuizarea căilor de atac prevăzute în procedura administrativ jurisdicţională, persoana obligată la repararea prejudiciului consideră că a fost lezată într-un drept legitim se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Aşadar, criteriul de stabilire a competenţei nu este cel al nivelului ierarhic al organului emitent al actului dedus judecăţii, cum a susţinut reclamantul.

2.2. Prin Sentinţa nr. 667 din 26 aprilie 2015, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov; a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la rangul central al emitentului actului administrativ contestat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Reclamantul A. a avut calitatea de funcţionar public cu statut special - ofiţer de poliţie la Biroului Control, Anchete şi Inspecţii din cadrul Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor a Ministerului Afacerilor Interne.

Prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea Deciziei de imputare nr. 438450 din 12 mai 2016 emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Corpul de Control al Ministrului, prin care i s-a atras răspunderea materială pentru prejudiciul cauzat, imputându-i-se suma de 5.

071,22 RON.

Este adevărat că actul administrativ jurisdicţional a fost emis de o autoritate publică centrală, în procedura prevăzută de O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, însă competenţa materială de soluţionare a cauzei nu este atrasă de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât litigiul derivă din raportul de serviciu al reclamantului, fost funcţionar public cu statut special, devin aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, care stabilesc în favoarea tribunalelor o plenitudine de competenţă materială în soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2017.

Procesat de GGC - LM