Competence for restitution of judicial fees: jurisdiction follows the court competent for the merits, not the court that assessed the tax

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de restituire a taxei judiciare de timbru

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 6 ianuarie 2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, a solicitat restituirea taxelor judiciare de timbru în cuantum de 6.136,27 RON şi de 3.068,13 RON, apreciind ca acestea sunt nedatorate.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa nr. 373 din 24 martie 2017, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. y/46/2014, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură, obligarea acestora la plata contravalorii produselor pe care reclamanta nu le-a putut recolta datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care determină restricţii în recoltarea masei lemnoase aferente perioadei 2007 - 2012, în cuantum total de 253.127,43 RON.

Prin Sentinţa nr. 99 din 2 iulie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

La data de 5 ianuarie 2015, reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată identică sub aspectul părţilor, obiectului şi cauzei, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civila, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. z/46/2015, iar prin Sentinţa nr. 63 din 23 aprilie 2015, a fost declinată competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

Astfel învestit, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2015, la 25 iunie 2015, a dispus conexarea acestui dosar la Dosarul nr. x/2014.

Prin Sentinţa civilă nr. 1220 din 24 septembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Reclamanta a susţinut că, în Dosarul nr. x/2014, a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum total de 6.136,27 RON, precum şi o taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.068,13 RON, aferentă cererii de repunere pe rol.

Împotriva Sentinţei civile nr. 1220 din 24 septembrie 2015 s-a formulat apel iar prin Decizia civilă nr. 2002 din 11 octombrie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2014, a admis apelul, a anulat sentinţa şi a reţinut cauza în vederea rejudecării; totodată, a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, apreciind că litigiul nu intră în competenţa de soluţionare a secţiei I civile din cadrul Tribunalului Vâlcea, ci în competenţa unei secţii de contencios administrativ şi fiscal.

Prin Decizia nr. 54 din 12 ianuarie 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Prin Decizia nr. 441 din 10 februarie 2017, pronunţată de ICCJ, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014, a fost soluţionat conflictul negativ de competenta, fiind stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Tribunalul Vâlcea a reţinut că prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentul dosar, reclamanta solicită restituirea taxelor judiciare de timbru în cuantum de 6.136,27 RON şi în cuantum de 3.068,13 RON.

Potrivit art. 97 alin. (6) din H.G. nr. 1.375/2015, cererile de restituire a taxei judiciare de timbru sau a cauţiunii, formulate după rămânerea definitivă a hotărârii, se repartizează completului care a judecat cauza şi potrivit art. 45 alin. (4) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de restituire se adresează instanţei judecătoreşti la care s-a introdus acţiunea sau cererea.

A constatat tribunalul că atât cererea de chemare în judecată ce a format obiectul Dosarului nr. x/2014, cât şi cererea de chemare în judecată ce a format obiectul Dosarului nr. x/2015 (ulterior conexat la Dosarul nr. x/2014), au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar prin Decizia nr. 441 din 10 februarie 2017 pronunţată de ICCJ, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de contencios administrativ, astfel că şi cererea de restituire a taxelor judiciare de timbru achitate de reclamanta aparţine, prin prisma art. 97 alin. (6) din H.G. nr. 1.375/2015 şi art. 45 alin. (4) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Prin Sentinţa nr. 370 din 4 mai 2017,Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de restituire a taxei de timbru, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru a statua asupra conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că după înregistrarea cererii pe rolul Curţii de Apel Piteşti, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, în Dosarul nr. x/2014, tribunalul punând în vedere reclamantei o taxă de timbru de 6.136,27 RON

Faţă de suspendarea cauzei dispusă în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi de cererea de repunere pe rol, prin încheierea din 19.06.2015, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a luat act că a fost achitată taxa de timbru aferentă cererii de chemare în judecată în cuantum de 5.836,27 RON şi taxa de timbru aferentă cererii de repunere pe rol, în cuantum de 3.068,13 RON.

Ca atare, curtea de apel a constatat că taxa de timbru a fost pusă în vedere şi achitată în faţa instanţei civile, tocmai în considerarea naturii juridice a litigiului, aşa cum s-a reţinut prin sentinţa de declinare a competenţei, iar nu de către instanţa de contencios administrativ.

Conform art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de restituire a taxei de timbru se adresează instanţei judecătoreşti la care s-a introdus acţiunea sau cererea, aceasta fiind iniţial depusă pe rolul instanţei de contencios administrativ, însă, textul are în vedere situaţia în care stabilirea taxei de timbru se realizează de instanţa competentă, care soluţionează efectiv respectiva pricină.

Or, în cazul de faţă, taxa a fost pusă în vedere de către instanţa civilă, fiind achitată din dispoziţia acesteia, competenţa instanţei de contencios administrativ fiind stabilită după soluţionarea cauzei de către prima instanţă civilă, ca urmare a exercitării apelului împotriva Sentinţei civile nr. 1220/2015, astfel că în sensul art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, instanţa competentă să soluţioneze cererea de restituire este instanţa care a pus în vedere taxa şi care a soluţionat cererea.

S-a mai reţinut că cererea de restituire a taxei de timbru vizează tocmai faptul că s-a stabilit printr-o hotărâre definitivă competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea cererii, astfel că aceasta este supusă numai taxelor prevăzute de art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013, iar nu dispoziţiilor din materie civilă, rezultând că, pentru diferenţă, taxa nu ar fi datorată în condiţiile art. 45 alin. (1) lit. a) sau b) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pe de altă parte, art. 97 alin. (6) din HCSM nr. 1.375/2015 prevede că cererile de restituire a taxei judiciare de timbru, formulate după rămânerea definitivă a hotărârii, se repartizează completului care a judecat cauza, rezultând intenţia legiuitorului ca cererea de restituire să fie dată în competenţa instanţei care a soluţionat pricina şi care a pus în vedere taxa respectivă, iar nu a instanţei care nu a pus în vedere această taxă, dar care a fost considerată competentă ulterior, urmare a admiterii căii de atac exercitată împotriva sentinţei instanţei civile.

3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin cererea adresată Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, la data de 6 ianuarie 2017, petenta A. a solicitat restituirea taxelor de timbru în cuantum de 6.136,27 RON şi 3.068,13 RON (aferentă cererii de repunere pe rol) achitate în Dosarul nr. x/2014 la care a fost conexat şi Dosarul nr. x/2015, ambele înregistrate iniţial pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Sub aspectul dispoziţiilor legale privind competenţa de soluţionare a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru, art. 45 alin. (4) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că,, Cererea de restituire a taxei de timbru se adresează instanţei judecătoreşti la care s-a introdus acţiunea sau cererea".

Contrar interpretării date de către Curtea de Apel Piteşti în sentinţa sa de dezînvestire, sintagma "instanţa judecătorească la care s-a introdus acţiunea sau cererea" desemnează, în speţă, instanţa de judecată legal învestită, competentă material să soluţioneze acţiunea în primă instanţă, şi nu instanţa care a pus în vedere taxa de timbru şi a soluţionat acţiunea, dar care, ulterior, a fost considerată necompetentă.

În acest sens se interpretează şi dispoziţiile art. 97 alin. (6) din HCSM nr. 1.375/2015, potrivit cărora,, cererile de restituire a taxei judiciare de timbru sau a cauţiunii, formulate după rămânerea definitivă a hotărârii, se repartizează completului care a judecat cauza".

Având în vedere că, ulterior formulării cererii de restituire a taxei de timbru, prin Decizia nr. 441 din 10 februarie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014, a fost soluţionat conflictul de competenţă, stabilindu-se definitiv competenţa materială de soluţionare a litigiului de fond în favoarea secţiei specializate de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Piteşti, această instanţă este competentă material să soluţioneze şi cererea de restituire a taxei de timbru, prin prisma dispoziţiilor art. 45 alin. (4) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 şi art. 97 alin. (6) din HCSM nr. 1.375/2015, fiind de altfel instanţa care a fost iniţial învestită cu soluţionarea cererilor de chemare în judecată, conexate sub nr. y/46/2014.

În aceste condiţii, având în vedere Decizia nr. 441 din 10 februarie 2017 şi efectele sale, se reţine că Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, chiar dacă este instanţa care a pus în vedere achitarea taxei de timbru şi a soluţionat cererea de chemare în judecată, nu are competenţa de a soluţiona fondul cauzei şi nici de a dispune vreo măsură cu privire la cererile ulterioare, între care şi cererea prin care se solicită restituirea taxei judiciare de timbru.

În consecinţă, în acord cu considerentele primei instanţe aflate în conflict, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru aparţine instanţei competente material să soluţioneze fondul cauzei, în speţă Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind instanţa la care s-a introdus acţiunea, în sensul art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de restituire a taxei de timbru în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apelor şi Pădurilor, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2017.

Procesat de GGC - LM