Administrative jurisdiction assigned to Tribunal for handover of public property, overriding procedural waiver of incompetence

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub numărul x/99/2016, reclamanta UAT Valea Seacă a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Iaşi şi Ministerul Tineretului şi Sportului, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- obligarea pârâţilor la emiterea actului administrativ protocol de predare-primire a clădirilor existente şi a inventarului de patrimoniu al obiectivului Tabăra Căprioara, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

- constatarea transferului dreptului de proprietate asupra celor cinci clădiri identificate pe terenul intitulat Tabăra Căprioara în favoarea reclamantei;

- obligarea pârâţilor la cuantificarea şi la plata tuturor costurilor ocazionate de transferul dreptului de proprietate;

- obligarea pârâţilor la plata unor penalităţi de întârziere de 500 RON/zi întârziere pentru fiecare zi înregistrată de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data încheierii Protocolului de predare primire,;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa nr. 34 din 17 ianuarie 2017, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a avut în vedere obiectul primul petit de cerere ce vizează obligarea pârâţilor la emiterea protocolului de predare-primire a clădirilor existente şi a inventarului de patrimoniu al obiectivului Tabăra Căprioara, act calificat de către reclamantă ca fiind un act administrativ-individual, în raport de care a reţinut incidenţa prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru argumentul poziţionării centrale a autorităţii emitente, în speţă Ministerul Tineretului şi Sportului.

Tribunalul a mai reţinut că în stabilirea competenţei materiale nu interesează dacă, în concret, actul dedus judecăţii intră sau nu în sfera actelor administrative, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, această chestiune vizând admisibilitatea acţiunii ce urmează a fi dezlegată de instanţa competentă.

2.2. Prin Sentinţa nr. 71 din 4 aprilie 2017, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat ICCJ în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În primul rând, curtea de apel a constatat că sentinţa Tribunalului Iaşi de declinare a competenţei materiale se plasează în afara cadrului legal, din perspectiva momentului până la care instanţa este obligată să-şi verifice propria competenţă, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

A reţinut curtea de apel că primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa Tribunalului Iaşi a fost 5 septembrie 2016, termen la care instanţa nu a tranşat deloc aspectul competenţei sale generale, materiale sau teritoriale, limitându-se la comunicarea cererii de intervenţie, introducerea în cauză a titularului dreptului, solicitând, totodată, precizări cu privire la titularul dreptului de proprietate.

Nici la următoarele patru termene de judecată, Tribunalul Iaşi nu a procedat la verificarea propriei competenţe, trecând la admiterea în principiu a cererii de intervenţie şi a titularului dreptului, la administrarea de probe şi la soluţionarea altor excepţii procesuale.

Practic, ulterior finalizării cercetării judecătoreşti, la al şaselea termen de judecată, după repunerea cauzei pe rol, Tribunalul Iaşi a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Curtea de apel a constatat că motivele avute în vedere de tribunal pentru a proceda în această manieră erau contemporane însăşi momentului sesizării acesteia, pe parcursul judecării cauzei neexistând nici un element de noutate care să justifice declinarea competenţei, ulterior primului termen de judecată la care părţile au fost legal citate.

Ca atare, prin invocarea excepţiei necompetenţei materiale după momentul limită prevăzut de lege, eventuala necompetenţă a instanţei sesizate, Tribunalul Iaşi, s-a acoperit, consecinţa fiind aceea că această din urmă instanţă este exclusiv competentă să soluţioneze pricina de faţă, înlăturând posibilitatea efectuării oricăror consideraţii referitoare la posibila competenţă a vreunei alte instanţe.

În subsidiar, curtea de apel a observat că în speţă nu a fost identificat de către reclamantă şi nici de către Tribunalul Iaşi vreun act administrativ tipic sau asimilat, prin raportare la autoritatea centrală, care ar fi putut atrage competenţa curţii de apel.

Practic, din expunerea situaţiei de fapt reiese nemulţumirea reclamantei faţă de pretinsul refuz nejustificat al Direcţiei Judeţene de Tineret şi Sport Iaşi de predare a imobilelor aflate pe terenul Taberei Căprioara.

Din cuprinsul art. 10 din Legea nr. 554/2004 reiese că aspectul competenţei materiale este partajat în materia contenciosului administrativ între tribunale şi curţi de apel în funcţie de rangul autorităţii emitente a actului administrativ supus judecăţii şi nu de rangul pârâtului chemat în judecată.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Valea Seacă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect principal obligarea pârâţilor Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Iaşi şi Ministerul Tineretului şi Sportului la încheierea protocolului de predare-primire a clădirilor şi a inventarului de patrimoniu aferent obiectivului "Tabăra Căprioara".

Din expunerea situaţiei de fapt, reiese că reclamanta se consideră vătămată de refuzul pârâtei Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Iaşi de a da curs solicitărilor sale în vederea transpunerii în practică a prevederilor H.G. nr. 48/2007 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1.345/2001 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare, prin care imobilul,,Tabăra Căprioara" a fost atestat în domeniul public al Comunei Valea Seacă, în sensul de a proceda la încheierea protocolului de predare-primire a imobilului în discuţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, esenţial pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze litigiul este criteriul rangului autorităţii publice, local sau central, care nu a răspuns solicitantului în termenul legal sau care a refuzat să rezolve o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim şi care ar putea fi obligată la emiterea actului administrativ/efectuarea unei anumite operaţiuni administrative.

Cum obligaţia de predare a clădirilor şi a inventarului de patrimoniu aferent obiectivului "Tabăra Căprioara", la care se referă pretinsul refuz nejustificat, aparţine deţinătorului, în speţă Direcţiei Judeţene pentru Sport şi Tineret Iaşi, care se încadrează în categoria autorităţilor publice locale, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.

Un argument în plus pentru stabilirea competenţei de soluţionare a prezentei cauze în favoarea tribunalului, după cum în mod corect a reţinut şi Curtea de Apel Iaşi, este cel de ordin procedural, reprezentat de dispoziţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora, necompetenţa materială poate fi invocată de părţi ori de către judecător doar în faţa primei instanţe, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

Cum în cauză condiţiile instituite de aceste dispoziţii legale nu au fost respectate, Tribunalul Iaşi procedând la invocarea excepţiei de necompetenţă materială ulterior închiderii dezbaterilor, cu ocazia repunerii cauzei pe rol, competenţa materială de soluţionare a cauzei a fost câştigată în mod definitiv de această instanţă, pe rolul căreia a fost introdusă cererea.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Valea Seacă în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Iaşi, Ministerul Tineretului şi Sportului şi intervenienţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi SC A. SRL, în favoarea Tribunalului Iaşi - SCAF.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2017

Procesat de GGC - LM