Jurisdictional referral of administrative damages claim against central public authority to appellate court under Law 554/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the objection of material incompetence, ruling in favor of the defendants, and referred the case to the Bucharest Court of Appeal, Section VIII of Administrative and Fiscal Contentious, for final resolution. The plaintiff, a former member of the judiciary currently incarcerated, filed a direct action against the Council of the Superior Magistracy seeking €360,000 in material and moral damages, alleging that the Council’s refusal to intervene constituted an infringement of his constitutional rights and rights under the European Convention on Human Rights. Relying on Articles 97 and 10(1) of Law No. 554/2004, the court determined that the Supreme Court lacks jurisdiction for direct actions in the first instance except in cases expressly provided for by special laws; consequently, it held that disputes concerning administrative acts or unjustified refusals of central public authorities must be initially adjudicated by the appellate courts of administrative and fiscal contentious jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 C. proc. civ, art. 97 C. proc. civ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Jurisdictional referral of administrative damages claim against central public authority to appellate court under Law 554/2004: Examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de chemare în judecată de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/1/2017, reclamantul A. se consideră parte vătămată în drepturile şi interesele sale legitime, conform art. 1 şi 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul pârâtelor B., preşedintele Consiliul Superior al Magistraturii şi C., şef serviciu, de a-i face dreptate, solicitând despăgubiri materiale şi morale în cuantum de 360.
000 de euro, de la fiecare pârâtă.
Susţine reclamantul că prin răspunsul comunicat cu adresa /4625/2017 emisă de Biroul Relaţii al Consiliului Superior al Magistraturii, pârâtele fraternizează cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor care îi încalcă drepturile constituţionale şi cele cuprinse în art. 1 - 10, 14 şi 17 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, refuzând să aplice legea.
2. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi
Examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.
Susţinerea reclamantului, în sensul că cererea de chemare în judecată este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă de fond, este lipsită de temei.
Potrivit art. 97 C. proc. civ., competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale.
Cererea dedusă judecăţii nu face parte din cererile prevăzute a fi soluţionate, în primă instanţă, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel."
Aceste dispoziţii imperative structurează competenţa specială a instanţelor de contencios administrativ în ceea ce priveşte soluţionarea în primă instanţă a acţiunilor având ca obiect actele lato sensu ale autorităţilor publice, sferă ce include şi refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, în raport de care se determină, prima facie, şi competenţa de soluţionare a cererilor privind acordarea de despăgubiri de către o autoritate publică.
Pentru aceste considerente, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată care vizează un act administrativ asimilat şi temeiul de drept invocat, în speţă art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, având în vedere calitatea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii de autoritate centrală, în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Declină competenţa de soluţionare a cererii formulate de A. în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2017.
Procesat de GGC - LM