Recovery of FEADER funding for artificial project fragmentation to circumvent aid ceilings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamantul Suciu B. - întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, să se dispună anularea Deciziei nr. 14503 din 30 aprilie 2014 emisă de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în soluţionarea contestaţiei administrative, a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 4 martie 2014 privind proiectul "Achiziţie de utilaje de către A. PF" beneficiar Suciu B., Contract de finanţare nr. X din 10 iunie 2010 şi a măsurii privind recuperarea ajutorului financiar acordat beneficiarului în valoare de 515.433,75 RON, echivalentul a 122.242,85 euro.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin Sentinţa nr. 362 din 18 decembrie 2014, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul Suciu B. - întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Suciu B. - Întreprindere Individuală, invocând motivul de casare prevăzut în art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Criticile recurentului au vizat, în esenţă, următoarele aspecte: - instanţa nu a avut în vedere că autoritatea contractantă a emis titlul de creanţă fără să dispună anterior încetarea contractului de finanţare şi, de asemenea, că avea obligaţia de a soma cu termen beneficiarul să remedieze deficienţele identificate, condiţie prealabilă recuperării integrale a finanţării, potrivit art. 8 alin. (3) din Anexa I a Contractului;

- nu au fost analizate apărările formulate instanţa preluând constatările organului de control;

- elementele de fapt reţinute în procesul-verbal de constatare a neregulilor nu conduc la concluzia că s-au creat condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării, raportat la dovezile existente la dosar.

4. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză, potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 decembrie 2016, conform alin,(4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din 23 februarie 2017, completul filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţa publică, în temeiul art. 497 alin. (7) C. proc. civ.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei prin prisma motivelor de recurs încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 14503 din 30 aprilie 2014 prin care Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a respins contestaţia administrativă formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrată sub nr. x din 11 martie 2014, prin care s-a dispus recuperarea ajutorului financiar acordat beneficiatului, în valoare de 515433,75 RON, echivalentul a 122.242,85 euro, precum şi a măsurii privind încetarea Contractului de finanţare X din 10 iunie 2010.

Neregulile constatate prin actele administrative atacate vizează conduita recurentului -reclamant în încheierea şi derularea contractului de finanţare, constând în încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul Uniunii Europene nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, care interzic efectuarea de plăţi către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a beneficia de plăţi în cadrul Programului FEADR cu depăşirea plafonului maxim eligibil.

Concluziile activităţii de verificare au fost în sensul că beneficiarul a obţinut finanţarea nerambursabilă prin crearea în mod artificial a condiţiilor de accesare a fondurilor, astfel:

a) legăturile dintre societăţi (sediu social, amplasamentul, acelaşi cod CAEN);

b) indicatorii prognozaţi pentru viabilitatea investiţiei nu sunt realizaţi;

c) nu respectă Criteriul general de selecţie S2 Proiectele care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă la 25.000 euro investiţi în funcţie de tipul solicitantului.

Curtea de apel a respins acţiunea ca nefondată, constatând că actele contestate sunt legale, soluţie împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Critica recurentului-reclamant, potrivit căreia instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că autoritatea contractantă a emis un titlu de creanţă fără să dispună anterior încetarea contractului de finanţare este nefondată.

Prin procesul-verbal (titlu executoriu) intimata notifică beneficiarul cu privire la încetarea contractului de finanţare şi recuperarea ajutorului financiar acordat (capitolul 8).

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Contractul de finanţare nr. X din 10 iunie 2010 "Beneficiarul acceptă finanţarea nerambursabilă şi se angajează să implementeze proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul contract şi cu legislaţia naţională şi comunitară în vigoare, iar pe perioada de monitorizare de 5 ani de la data ultimei plăţi, beneficiarul trebuie să-şi respecte toate angajamentele asumate prin documente depuse în vederea obţinerii ajutorului nerambursabil".

În mod evident prin constatarea neregulilor săvârşite cu privire la executarea contractului de finanţare consecinţa firească este încetarea contractului şi restituirea integrală a sumelor primite ca finanţare nerambursabilă împreună cu dobânzile şi penalităţile aferente, conform dispoziţiilor art. 11 alin. (3) Anexa 1 la Contract.

Nefondată este şi critica referitoare la obligaţia autorităţii pârâte de a notifica beneficiarul pentru remedierea deficienţelor identificate, întrucât neregulile constatate de către echipa de control (crearea de condiţii artificiale) nu constituie deficienţe ce pot fi remediate, ci încălcări ale prevederilor contractuale ce au drept consecinţă recuperarea întregului ajutor acordat.

Referitor la susţinerile recurentei-reclamante conform cărora nu a creat condiţii artificiale, o scurtă inventariere a legăturilor existente între societăţile deţinute de A. şi Suciu C. relevă legăturile financiare dintre acestea. Astfel, Suciu B. a prestat servicii către mai mulţi agenţi, însă preponderent (90%) a prestat către PFA A. şi Suciu C. PFA, entităţi juridice deţinute de tatăl şi fratele contestatorului.

Totodată, din totalul veniturilor realizate, o parte semnificativă este constituită din cele obţinute din vânzarea produselor agricole, deşi contestatorul deţine o suprafaţă mică de teren agricol, iar pentru o astfel de activitate -cultivarea cerealelor, există o altă măsură finanţată prin FEADR.

Rezultă că lucrările efectuate sunt preponderent pentru societăţile membrilor familiei, iar veniturile realizate sunt din vânzarea produselor agricole obţinute de familie, ceea ce conduce la concluzia că proiectul nu demonstrează viabilitatea investiţiei.

În deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reţine că reclamanta a creat în mod artificial condiţiile de accesare a fondurilor, prin fracţionarea proiectului pentru a accesa sume nerambursabile.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, articol care a fundamentat actele a căror anulare se solicită în prezenta cauză, "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiecţiunilor schemei de ajutor."

Conform unei jurisprudenţe constante a CJUE, condiţiile care contravin obiectivelor schemei implică prezenţa unui element obiectiv, legat de atingerea finalităţii urmărite de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi a unui element subiectiv, care vizează crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea finanţării, în scopul procurării unui avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, concluzia se bazează "nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenta unei coordonări deliberate intre aceste persoane".

În speţă, după cum corect a reţinut instanţa de fond, motivarea actelor administrative contestate şi documentaţia care a stat la baza acestora oferă suficiente elemente care, corelate între ele, conduc la concluzia că intimata - reclamantă a participat la fracţionarea artificială a unui proiect de investiţii pentru a eluda normele în materie şi a beneficia de plăţi prin depăşirea plafonului maxim alocat Măsurii 312, supusă regulii ajutorului de minimis.

În privinţa criticilor referitoare la încălcarea principiului proporţionalităţii, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, principiul proporţionalităţii presupune ca orice măsură administrativă adoptată să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului sau programului respectiv.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 17 din acelaşi act normativ "Orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii".

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a respectat principiul proporţionalităţii prevăzut de dispoziţiile legale citate, dar şi recomandarea Comisiei Europene prin Direcţia Generală pentru Dezvoltare Rurală nr. 1289133 din 30 noiembrie 2011, potrivit căreia în cazul în care neregula afectează proiectul în proporţie de mai mult de 50% şi chiar într-un procent mai mic în cazul în care se dovedeşte că s-au creat condiţii artificiale se recomandă constituirea unui debit pentru întreaga finanţare nerambursabilă.

Cum prin actele contestate s-a reţinut crearea unor condiţii artificiale, în mod corect debitul stabilit în sarcina recurentei-reclamante a vizat întreaga sumă nerambursabilă.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 C. proc. civ., reţinând că nu există motive de reformare a sentinţei potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Suciu B. - Întreprindere Individuală împotriva Sentinţei nr. 362 din 18 decembrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2017.

Procesat de GGC - LM