Senator's conflict-of-interest report annulled for lack of actual commercial activity.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, după declinarea de competenţă dispusă prin Sentinţa nr. 625 din 10 iunie 2014 a Tribunalului Olt, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/G/II din 12.03.2014 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a constatat că a încălcat prevederile art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei întrucât, începând cu data de 19.12.2008, a exercitat atât mandatul de senator în Parlamentul României, cât şi funcţia de administrator al S.C. D. S.R.L., înregistrată la Registrul Comerţului x/x1/2003.

2. Hotărârea Curţii de apel

Prin Sentinţa nr. 434 din 27 noiembrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ. Reclamantul a formulat, în esenţă, următoarele critici:

- sentinţa nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, în ceea ce priveşte motivul de nulitate a raportului de evaluare pentru nerespectarea prevederilor art. 13 din Legea nr. 176/2010;

- instanţa a ignorat dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 şi ale C. civ. în vigoare la data obţinerii calităţii de administrator, referitoare mandat, conform cărora mandatul de administrator se stinge prin "renunţarea mandatarului la mandat".

În ceea ce priveşte lipsa condiţiei opozabilităţii, dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi cele ale art. 5 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, trebuie interpretate în sensul de a produce efecte.

- instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti apreciind asupra calităţi de administrator al S.C. D. S.R.L., cu ignorarea aspectelor de fapt şi de drept care statuează asupra încetării mandatului, interpretând extensiv raportarea pârâtei, ca terţ, la situaţia generată de nepublicarea acestui fapt într-un registru public, încălcând dreptul recurentului la un proces echitabil, prin respingerea ca inadmisibilă a probei cu martori.

4. Procedura derulată în recurs

Intimata Agenţia Naţională de Integritate, legal citată, nu a depus întâmpinare.

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27.10.2016, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din 20 decembrie 2016, completul filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/12.03.2014, prin care intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a reţinut existenţa unei stări de incompatibilitate în privinţa sa.

În concret, prin actul administrativ contestat s-a concluzionat că în perioada 9.12.2008 (data validării primului mandat de senator) şi până la data întocmirii raportului contestat a deţinut concomitent mandatul de senator în Parlamentul României şi funcţia de administrator al S.C. D. S.R.L.

Această stare de fapt a fost contestată de recurentul-reclamant, care atât în punctul de vedere depus în cadrul procedurii administrative, cât şi în faţa instanţei de fond, a arătat că nu mai deţine funcţia de administrator în cadrul S.C. D. S.R.L., societate care, de altfel, nu a desfăşurat niciodată activitate comercială.

Este adevărat că, la data de 15.02.2005 printr-un proces-verbal asociaţii A., B. şi C. au hotărât să procedeze la desfiinţarea societăţii comerciale, întrucât aceasta nu a putut să-şi atingă scopul. Totodată, s-a hotărât retragerea reclamantului din funcţia de administrator şi a fost împuternicit B. să se ocupe de îndeplinirea formalităţilor necesare radierii societăţii comerciale.

Însă, aşa cum rezultă din datele transmise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, demersurile necesare dizolvării şi radierii societăţii comerciale D. S.R.L. nu au fost derulate de către persoana împuternicită în acest sens, astfel că recurentul-reclamant figurează în continuare în evidenţele ORC, în calitate de administrator.

În aceste condiţii, este corectă concluzia instanţei de fond, în sensul că pentru procesul-verbal încheiat la data de 15.09.2005 nu a fost îndeplinită condiţia publicităţii, care presupunea înregistrarea acestuia în Registrul Comerţului şi astfel menţiunile acestuia sunt inopozabile, conform dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului. De asemenea, procesul-verbal nu poartă o dată certă de înregistrare pentru a putea produce efecte sub aspectul încetării stării de incompatibilitate; în sensul celor reţinute prin soluţia de principiu adoptată de judecătorii secţiei de contencios administrativ şi fiscal, din data de 7 noiembrie 2013.

Însă, Înalta Curte reţine că din probatoriul administrat în cauză reiese cu evidenţă că recurentul-reclamant nu a exercitat efectiv funcţia de administrator, nici anterior datei validării mandatului de senator şi nici ulterior acestei date.

Din înscrisurile depuse la dosar recurs (declaraţii privind impozitul pe profit, declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat), rezultă că societatea comercială S.C. D. S.A. nu a desfăşurat activitate comercială.

Este real că la data întocmirii raportului de evaluare dispoziţiile legale în vigoare, în temeiul cărora a fost reţinută starea de incompatibilitate a reclamantului, anume art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 nu condiţionau incompatibilitatea de desfăşurarea unei activităţi comerciale a persoanei juridice unde persoana evaluată îşi desfăşura activitatea de administrator.

Dar, dispoziţiile art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 au fost modificate prin Legea nr. 87/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 313/2.05.2017, în sensul că incompatibilitatea unui deputat sau senator este atrasă de exercitarea concomitentă a funcţiei de administrator la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990 republicată, care desfăşoară sistematic şi efectiv activităţi comerciale.

Chiar dacă dispoziţiile legale menţionate mai sus nu pot fi aplicate retroactiv unor situaţii juridice create sub imperiul unei alte reglementări, nu poate fi ignorată intenţia legiuitorului de a se avea în vedere la stabilirea acestei situaţii de incompatibilitate, exercitarea efectivă a funcţiei de administrator şi nu doar deţinerea, intenţie cristalizată prin modificările intervenite în baza Legii nr. 87/2017.

Aşadar, retragerea din calitatea de administrator nu poate produce consecinţe juridice, întrucât procesul-verbal din data de 15.09.2005 nu a fost înregistrat în registrul comerţului potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 şi nici nu poartă o dată certă.

Împrejurarea că S.C. D. S.R.L. nu a desfăşurat activitate comercială, aşa cum rezultă din actele fiscale depuse în recurs, constituie un argument relevant în stabilirea stării de incompatibilitate.

În ceea ce priveşte critica privind nulitatea raportului de evaluare determinată de nerespectarea dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 176/2010, în mod corect judecătorul fondului a reţinut că până la data de 13.02.2014, data la care recurentul-reclamant a fost informat cu privire la procedura de evaluare derulată, autoritatea pârâtă a valorificat doar informaţii publice legate de persoana evaluată, informaţii existente în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. În consecinţă, în cauză nu poate fi aplicată sancţiunea prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Pentru toate aceste considerente, reţinând că raportat la inactivitatea societăţii comerciale în cadrul căreia recurentul-reclamant deţinea funcţia de administrator, nu se poate reţine existenţa unei stări de incompatibilitate, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa şi, rejudecând, va admite acţiunea şi va anula Raportul de evaluare contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 434 din 27 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, pe fond:

Admite acţiunea formulată de reclamantul A.

Anulează Raportul de evaluare nr. x/12.03.2014 întocmit de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN