Public procurement irregularities: Disproportionate qualification criteria violating EU financial correction principles

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Sibiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale (OIPSI), în principal anularea Deciziei nr. 568 din 01 aprilie 2013 emisă de către pârât şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 21 februarie 2013, iar în subsidiar modificarea Deciziei nr. 568 din 01 aprilie 2013 şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 21 februarie 2013, în sensul diminuării corecţiei financiare de 25% cu respectarea principiului proporţionalităţii prevăzut de art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin precizarea de acţiune înregistrată la 24 septembrie 2013, reclamanta a solicitat introducerea în proces a Ministerului Economiei, în calitate de parte în contractul de finanţare care a constituit temeiul emiterii notei de constatare contestate.

Prin Sentinţa nr. 284 din data de 30.10.2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către pârâtul Ministerul Economiei şi, în consecinţă a trimis cauza, spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin Sentinţa nr. 1388 din data de 06.05.2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin Decizia nr. 2732 din 10 iunie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 280 din 28 noiembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios, administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Sibiu în contradictoriu cu pârâţii Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale (OIPSI) şi Ministerul Fondurilor Europene (substituit Ministerului Economiei în temeiul art. 1 şi art. 3 din O.U.G. nr. 9/2014).

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că sunt restrictive condiţiile impuse, fiind suficienta o lista a serviciilor similare prestate în ultimii trei ani şi care sa conţină valori, perioade de livrare, beneficiari, nefiind neapărat necesar ca aceste proiecte să fie finalizate, solicitarea fiind de natură să restrângă concurenţa. De asemenea, cerinţa ca aceste proiecte să fie finanţate din fonduri oferite de Uniunea Europeană, restricţionează operatorii economici pentru a participa în calitate de ofertanţi la procedură. În privinţa experienţei profesionale a managerului de proiect IT, prima instanţă a arătat că autoritatea contractantă avea posibilitatea de a solicita informaţii referitoare la personalul de specialitate angajat, fără a menţiona posibilitatea solicitării unei experienţe specifice în funcţie de obiectul contractului ce urmează să fie atribuit, raportat la numărul minim de ani, proiecte şi recomandări. În ceea ce priveşte solicitarea de a prezenta scrisori de recomandare nominală din partea a cel puţin 3 beneficiari, pentru proiecte de integrare hard-software cu buget minim de 500.000 euro în care a deţinut funcţia de manager de proiect, condiţia este restrictivă faţă de prevederile art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006 în privinţa valorii. S-a mai arătat că, faţă de dispoziţiile exprese ce reglementează procedura de atribuire a contractelor de achiziţii publice, cerinţele referitoare la capacitatea financiară, tehnică şi economică impusă de autoritatea contractantă este restrictivă şi încalcă principiile ce guvernează desfăşurarea în bune condiţii a procedurii, în special cele referitoare la libera concurenţă şi la tratamentul egal, şi care în mod obiectiv duce la restricţionarea participării la procedura de atribuire şi nu respecta principiul proporţionalităţii în privinţa stabilirii criteriilor de calificare, astfel că se constituie în neregula menţionată în O.U.G. nr. 66/2011.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 280 din 28 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Sibiu solicitând casarea hotărârii, iar în rejudecare, pe fond, admiterea acţiunii, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, următoarele:

- caracterul restrictiv al cerinţei de calificare a fost stabilit prin Ordinul ANRMAP nr. 509 din 28 septembrie 2011, iar documentaţia de atribuire a fost întocmită în anul 2009, astfel încât, în baza principiului neretroactivităţii legii, acest ordin nu poate fi aplicat în practica situaţiilor anterioare intrării lui în vigoare, autoritatea neputând fi sancţionată pentru că nu a adoptat la data întocmirii documentaţiei un comportament potrivit cu noua lege;

- instanţa de fond a aplicat greşit legea cu privire la solicitarea experienţei similare "cel puţin trei proiecte finalizate în instituţii diferite, cel puţin la nivel de oraş sau municipiu" şi "cel puţin două proiecte în domeniul IT&C în cadrul administraţiei publice, finanţate cu fonduri oferite de Uniunea Europeană". Se apreciază că impunerea unui asemenea nivel de experienţa anterioară nu poate fi considerat restrictiv, atâta timp cât este proporţional cu complexitatea proiectului.

- instanţa de fond a aplicat greşit legea referitor la următoarea cerinţă: "minim două proiecte în domeniul IT&C în cadrul administraţiei publice, finanţate din fonduri oferite de Uniunea Europeană", întrucât autoritatea contractantă a ţinut cont de prevederile art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006 atunci când a stabilit cerinţe privind experienţa similară.

- prima instanţă a aplicat greşit legea referitor la prezentarea următoarelor condiţii obligatorii pentru managementul de proiect IT: "experienţa profesională în domeniul IT minimum 10 ani", "minimum 5 ani experienţă în managementul de proiect" şi "scrisori de recomandare nominală din partea a cel puţin 3 beneficiari", întrucât în stabilirea acestor criterii de calificare autoritatea contractantă a ţinut cont de prevederile art. 7 din H.G. nr. 925/2006 cu modificările şi completările ulterioare.

- s-a aplicat greşit legea şi referitor la prezentarea condiţiilor obligatorii pentru managerul de implementare:

"să aibă minim 8 ani de experienţă în implementarea de soluţii IT - se va prezenta o listă cu minim 10 implementări", întrucât în nota justificativă privind criteriile de calificare autoritatea contractantă a detaliat în mod explicit toate calificările profesionale impuse managerului de implementare, respectând întocmai prevederile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, întrucât rolul managerului este de reprezentant al furnizorului în cadrul proiectului.

- instanţa de fond a aplicat greşit legea referitor la solicitarea ca "personalul tehnic care va fi implicat în furnizarea serviciilor de instalare şi configurare pentru toate componentele ofertate să fie angajat cu carte de muncă", întrucât autoritatea contractantă nu a restricţionat participarea operatorilor economici, potenţiali ofertanţi la procedură ci doar evidenţierea relaţiilor de muncă conform Codului Muncii, precum şi asigurarea continuităţii şi stabilităţii personalului tehnic implicat în furnizarea serviciilor de instalare şi configurare.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Ministerul Fondurilor Europene a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că:

- motivele de recurs invocate de către intimata-reclamantă sunt de fapt argumentele aduse în contestaţia depusă, asupra cărora instanţa de fond s-a pronunţat prin sentinţa atacată. Întreaga argumentaţie pe care recurenta-reclamantă îşi întemeiază recursul este o exagerare care se bazează pe invocarea aplicării greşite a normelor de drept material în toate motivele de respingere a contestaţiei reţinute de către prima instanţă;

- sentinţa de fond este temeinică şi legală, instanţa interpretând şi aplicând legea în mod corect şi în deplină concordanţă cu spiritul şi litera actelor normative incidente (art. 2, art. 178, art. 179, art. 188 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 8 şi 9 din H.G. nr. 925/2006 şi art. 48 din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind coordonarea procedurii de atribuire a contractelor de achiziţie publică), raportând cu obiectivitate la textul de lege situaţiile concrete care sunt prezentate ca şi abateri de la normă.

Intimatul-pârât Ministerul pentru Societatea Informaţională a formulat, la rândul său, întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi arătând, în esenţă, că faţă de obiectul contractului de achiziţie, în cadrul căruia este necesară prestarea unor activităţi standardizate de către experţii ce urmau să desfăşoare activitate, se poate reţine că cerinţele de calificare impuse sunt disproporţionate şi restrictive, iar prin limitarea promovării concurenţei între operatorii economici au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) şi c) din O.U.G. nr. 34/2006 cu privire la principiul nediscriminării, precum şi cu privire la principiul recunoaşterii reciproce.

5. Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 8.12.2016, conform alin. (4) al aceluiaşi articol. Prin încheierea din 23.02.2017, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 61/2011 cu o acţiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 568/2013 emisă de Ministerul pentru Societatea Informaţională, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de Unitatea administrativ-teritorială Municipiul Sibiu împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 21 februarie 2013 emisă de Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale (OIPSI).

Soluţionând acţiunea, prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, motiv pentru care reclamanta a formulat prezentul recurs, invocând, în drept, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară. Astfel, din actele şi documentele aflate la dosar rezultă că între Ministerul pentru Societatea Informaţională (fost Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale), în calitate de Organism Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale (OIPSI), în numele Ministerului Economiei, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice (POS CCE)" şi Unitatea administrativ teritorială a Municipiului Sibiu s-a încheiat Contractul de finanţare nr. x/321 din 28 august 2009 având ca obiect realizarea proiectului "Implementarea conceptului de administrare electronică la nivelul municipiului Sibiu".

În derularea proiectului finanţat din fonduri structurale, Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale a verificat respectarea procedurilor de achiziţie, verificări necesare în vederea rambursării sumelor de plată.

Urmare a acestui control a fost întocmită Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 21 februarie 2013 prin care, în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, s-a dispus respingerea plăţii pentru suma de 491.824,02 RON, reţinându-se încălcarea de către reclamantă a prevederilor legale privind procedura de achiziţie publică prin stabilirea unor criterii minime de calificare cu caracter restrictiv, fiindu-i aplicată o corecţie de 25% din valoarea Contractului nr. x din 29 ianuarie 2010 încheiat cu S.C. A. S.R.L.

Recurenta critică sentinţa primei instanţe sub aspectul greşitei reţineri a săvârşirii unei nereguli astfel cum aceasta este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, susţinând că nu sunt restrictive şi discriminatorii criteriile impuse în procedura achiziţiei publice.

Faţă de această susţinere, Înalta Curte constată că prima instanţă a identificat riguros cadrul normativ incident, reţinând în baza probelor administrate, că dispoziţiile art. 176, 178, 188 din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 8 din H.G. nr. 925/2006 au fost încălcate prin aceea că autoritatea contractantă a impus:

• cerinţa privind prezentarea unui bilanţ pozitiv;

• cerinţa privind experienţa similară:

- minim 3 proiecte finalizate în instituţii diferite prin implementarea unui sistem informatic integrat în cadrul administraţiei publice, care automatizează schimbul de date în interiorul instituţiei respective sau în relaţia cu instituţiile subordonate sau cu cetăţenii;

- minim 2 proiecte similare cu cel ce face obiectul prezentei proceduri implementate, finalizate cu succes, în domeniul IT&C, în cadrul administraţiei publice, finalizate din fonduri europene.

• cerinţa privind experienţa profesională: în domeniul IT:

- minim 10 ani experienţă profesională în domeniul IT;

- minim 5 ani experienţă în managementul de proiect;

- scrisori de recomandare nominală din partea a cel puţin trei beneficiari;

- personalul ce va fi implicat în furnizarea serviciilor de instalări şi configurare să fie angajat cu contract de muncă.

Potrivit dispoziţiilor art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, în forma în vigoare la data derulării procedurii de achiziţie, autoritatea contractantă are dreptul de a aplica criterii de calificare şi selecţie referitoare numai la:

a) situaţia personală a candidatului sau ofertantului;

b) capacitatea de exercitare a activităţii profesionale;

c) situaţia economică şi financiară;

d) capacitatea tehnică şi/sau profesională;

e) standarde de asigurare a calităţii;

f) standarde de protecţie a mediului, în cazurile prevăzute la art. 188 alin. (2) lit. f) şi alin. (3) lit. e).

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006:

(1) În cazul în care, pentru criteriile de natura celor prevăzute la art. 176 lit. c) şi d), autoritatea contractantă consideră că se justifică impunerea anumitor cerinţe minime pe care ofertanţii/candidaţii trebuie să le îndeplinească pentru a fi consideraţi calificaţi, atunci aceste cerinţe trebuie să fie precizate, conform principiului transparenţei, în cadrul invitaţiei/anunţului de participare.

(2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire.

Tot astfel, art. 8 din H.G. nr. 925/2006 prevede că:

"(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricţiona participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prin introducerea unor cerinţe minime de calificare, care:

a) nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit;

b) sunt disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit.

(2) Atunci când impune cerinţe minime de calificare referitoare la situaţia economică şi financiară ori la capacitatea tehnică şi/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerinţe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei".

Or, în cauza de faţă se constată că reclamanta nu a fost în măsură să justifice în mod rezonabil impunerea acestor cerinţe ce vizează situaţia financiară a ofertantului prin solicitarea unui bilanţ pozitiv, demonstrarea experienţei similare prin impunerea unui minim de 3 proiecte realizate în cadrul administraţiilor publice şi a unui minim de 2 proiecte finalizate din fonduri europene, precum şi demonstrarea experienţei profesionale prin impunerea unei experienţe de minim 10 ani din domeniul IT şi minim 5 ani în managementul de proiect, la care se adaugă scrisorile de recomandare şi personalul angajat cu contract de muncă. Nu se poate reţine susţinerea recurentei cum că abia prin Ordinul ANRMAP nr. 509 din 28 septembrie 2011 a fost stabilit caracterul restrictiv al cerinţelor de calificare, iar acesta nu poate fi aplicat unei documentaţii de achiziţie întocmite în anul 2009, întrucât din dispoziţiile legale menţionate mai sus, în vigoare la momentul realizării procedurii rezultă cu claritate ce relaţii sau informaţii putea să solicite autoritatea contractantă de la ofertanţi.

Susţinerea recurentei-reclamante în sensul că nu a fost dovedită existenţa unui prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene şi/sau fondurilor publice naţionale este nerelevantă prin prisma normelor naţionale şi europene în materie. În sensul art. 1 alin. (2) Regulamentul nr. 2988/1995:

"abatere" reprezintă "orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea - fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate". În mod similar, în sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006, de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 "neregularitate" înseamnă "orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general". Potrivit art. 2 alin. (1) lit.

a) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2001, în forma în vigoare la data emiterii notei contestate neregula este "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate pe baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului, ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale, printr-o sumă plătită necuvenit." În mod corespunzător, O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător definea "neregula" drept, orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile legale naţionale şi/sau comunitare, precum şi cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care prejudiciază bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.

Este adevărat că toate aceste definiţii includ elementul producerii unui efect vătămător asupra bugetului Uniunii Europene sau asupra fondurilor naţionale corespunzătoare, efect constând în existenţa unui impact financiar deja produs sau doar potenţial, dar nu se poate reţine în cauză că acest element definitoriu nu este îndeplinit, de vreme ce neregula constă în angajarea unor cheltuieli cu încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării, astfel cum acestea sunt reglementate de disp. art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin urmare, aşa cum corect a reţinut şi judecătorul fondului, existenţa neregulii conduce implicit la existenţa unui prejudiciu, fără să fie necesar să se probeze producerea lui. În ceea ce priveşte susţinerea recurentei-reclamante, vizând împrejurarea că întreaga procedură de achiziţie a fost monitorizată/evaluată de autorităţile competente (ANRMAP, UCVAP) de la stadiul elaborării anunţului de participare până la semnarea contractului, Înalta Curte reţine că potrivit disp. art. 324 alin. (2) din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale "autoritatea de management nu este condiţionată în luarea deciziei de activităţile desfăşurate de ANRMAP şi UCVAP".

În aceste condiţii este nerelevantă împrejurarea monitorizării anterioare a procedurii şi a rezultatului acesteia. În subsidiar, recurenta-reclamantă a solicitat diminuarea corecţiei financiare aplicate, de la 25% la limita minimă reglementată prin aplicarea principiului proporţionalităţii. Pentru argumentele deja pe larg înfăţişate mai sus, în cauză fiind în mod judicios menţinute actele administrative atacate care au constatat existenţa unei nereguli, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate susţinerile recurentei-reclamante vizând greşita interpretare dată dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit.

n) din O.U.G. nr. 66/2011 privind principiul proporţionalităţii. Conform art. 2 lit.

n) din O.U.G. nr. 66/2011:

"principiul proporţionalităţii - orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv." Potrivit art. 17 din acelaşi act normativ:

"Orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii.

Rezultă din cuprinsul prevederilor legale sus arătate ca autoritatea competentă are un drept de apreciere asupra măsurilor şi sancţiunilor administrative pe care le consideră necesare şi adecvate scopului propus, în funcţie de variate elemente, precum, gradul de vinovăţie al beneficiarului, tipul concret al abaterii - faptă omisivă sau comisivă, efectele concrete asupra bugetului Uniunii, iar în contextul cauzei, având în vedere obiectivele urmărite şi clauzele contractuale la care beneficiarul a achiesat, nu se poate reţine că acest drept de apreciere ar fi fost exercitat abuziv, cu încălcarea principiului proporţionalităţii, consacrat în legislaţia naţională şi europeană şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Din această perspectivă se apreciază că în mod just s-a dispus aplicarea unei corecţii de 25% din valoarea Contractului nr. x din 29 ianuarie 2010 încheiat cu S.C. A. S.R.L., având în vedere multitudinea cerinţelor restrictive impuse în documentaţia de atribuire ce a condus la restrângerea numărului potenţialilor participanţi cu încălcarea principiului concurenţei şi al nediscriminării.

7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Sibiu împotriva Sentinţei nr. 280 din 28 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Sibiu împotriva Sentinţei nr. 280 din 28 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN