Jurisdiction over fiscal guarantee measures: Value of underlying tax debt determines competence under Law No. 554/2004
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice definitively established the material competence of the Prahova County Court (Administrative-Fiscal Section) to resolve the dispute, ruling that the lower court was competent while the intermediate appellate court was not. The case involved a negative conflict of jurisdiction arising from a lawsuit filed by a plaintiff company to annul a decision instituting guarantee measures and a related verbal report issued by the National Fiscal Administration’s Antifraud Directorate, regarding an estimated tax debt of 27,200 RON; the conflict stemmed from the lower court declining competence on the basis that the measure had no monetary value and the appellate court declining competence on the basis that the issuing authority was a local organ. Relying on Article 10(1) of Law No. 554/2004 and Article 213(13) of the Fiscal Code, the High Court determined that guarantee measures concerning tax credits are intrinsically linked to the underlying fiscal debt and thus fall within the "taxes and duties" category, making the value of the debt the decisive criterion for competence; since the amount was below the 1,000,000 RON threshold, the County Court was the competent instance regardless of the rank of the issuing authority.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdiction over fiscal guarantee measures: Value of underlying tax debt determines competence under Law No. 554/2004: În considerentele acestei sentinţe, s-a reţinut în esenţă, că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, emisă de un organ local, fiind fără relevanţă faptul că Direcţia Regională Antifraudă Constanţa are sau nu personalitate juridică, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004 calitate procesuală pasivă are emitentul actului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2016 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Constanta şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x din 26 iulie 2016 şi a Procesului-verbal nr. x din 1 august 2016.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Prahova
Prin Sentinţa civilă nr. 259 din 13 februarie 2017, Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Prahova, invocată de către pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut în esenţă, că emitentul actului administrativ fiscal a cărui anulare se solicită prin prezenta acţiune, este Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, şi nu structura fără personalitate juridică - Direcţia Regională Antifraudă Constanţa, iar pe de altă parte, că măsura asiguratorie în litigiu, nu are un obiect evaluabil în bani în înţelesul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
La Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cererea a fost înregistrată sub nr. x/42/2017.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Prin Sentinţa civilă nr. 111 din data de 18 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti şi s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă - Direcţia Regională Antifraudă Constanţa şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Prahova.
Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţii de Casaţiei şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
În considerentele acestei sentinţe, s-a reţinut în esenţă, că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, emisă de un organ local, fiind fără relevanţă faptul că Direcţia Regională Antifraudă Constanţa are sau nu personalitate juridică, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004 calitate procesuală pasivă are emitentul actului.
Astfel, s-a apreciat că dacă se aplică criteriul poziţionării autorităţii administrative emitente, competenţa de a soluţiona litigiul revine tribunalului, întrucât decizia de instituire a măsurilor asiguratorii este emisă de un organ local - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală Constanţa şi chiar dacă s-ar aprecia că litigiul priveşte taxe, impozite sau contribuţii, atunci competenţa ar reveni tot tribunalului, întrucât suma pentru care au fost instituite măsuri asiguratorii este de 27.200 de RON, iar valoarea bunurilor asupra cărora s-au instituit măsuri asiguratorii este de 40.016 RON.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub Dosar nr. x/2017.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reţine că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ a tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii x din 26 iulie 2016 şi a Procesului-verbal nr. x din 1 august 2016, emise de către Direcţia Generală Antifraudă Fiscală Constanţa, pentru o creanţă în cuantum estimat de 27.200 RON.
În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Potrivit dispoziţiilor art. 213 alin. (13) din C. proc. fisc. :
"Împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, (...), cel interesat poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă", textul normativ făcând trimitere, prin urmare, la dispoziţiile generale în materia stabilirii competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În raport de dispoziţiile legale citate, competenţa materială de soluţionare a cauzelor de către instanţele de contencios administrativ se stabileşte în raport de două criterii şi anume: criteriul rangului organului/autorităţii publice emitente a actului contestat, respectiv criteriul valoric, când litigiul priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Problema stabilirii competenţei instanţelor judecătoreşti de a soluţiona acţiunile judiciare formulate în temeiul art. 213 alin. (13) din C. proc. fisc. , prin care se contestă măsurile asigurătorii instituie de organele fiscale, a făcut obiectul Soluţiei de principiu a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată în data de 22 mai 2017. Necesitatea abordării unei soluţii de principiu a fost relevată de jurisprudenţa inconstantă, regăsită inclusiv la nivelul secţiei specializate a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În speţă, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x din 26 iulie 2016 şi Procesul-verbal nr. x din 1 august 2016, emise de către Direcţia Generală Antifraudă Fiscală Constanţa, pentru recuperarea unui debit estimat la suma de 27.200 RON, face parte, în mod evident, din categoria actelor administrative "care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora",în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Această concluzie este dedusă din regimul juridic al Deciziei contestate, care, având ca obiect instituirea unor măsuri necesare asigurării recuperării unei creanţe, este indisolubil legată de creanţa ce a generat nevoia adoptării acestor măsuri. Ori, aceasta rezultă, în cazul de faţă, din taxe şi impozite.
Criteriul normativ referitor la legătura actului administrativ cu debitele rezultate din taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora este îndeplinit şi în cazul actelor administrative care nu vizează, în mod direct, stabilirea unor obligaţii fiscale în sarcina contribuabililor (decizii de impunere), ci doar urmăresc constituirea unor garanţii de recuperare a creanţelor bugetare.
Prin urmare, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în funcţie de criteriul valoric, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Antifraudă - Direcţia Regională Antifraudă Constanţa şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Antifraudă - Direcţia Regională Antifraudă Constanţa şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iunie 2017.
Procesat de GGC - NN