Conflict of jurisdiction over employment disputes involving legal specialists assimilated to judges under Law No. 303/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:

1) anularea Ordinului vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie nr. 194 din data de 06.11.2015 privind revocarea sa din funcţia publică de conducere de Director al Direcţiei Secretariatului Tehnic al Comisiei pentru Cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, ordin emis în timp ce efectua concediul de odihnă;

2) reintegrarea în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului atacat şi până la data renumirii în funcţia de director al Direcţiei Secretariatului Tehnic al Comisiei pentru Cetăţenie, prin Ordinul nr. 44 din data de 31.03.2016;

3) obligarea pârâtei la calcularea şi plata diferenţelor drepturilor salariale actualizate la data plăţii, între salariul primit anterior emiterii Ordinului de revocare nr. x din 06.11.2015 şi până la data renumirii în funcţia de Director al Direcţiei Secretariatului Tehnic al Comisiei pentru Cetăţenie, prin Ordinul nr. 44 din 31.03.2016;

4) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civila nr. 3704 din 23 noiembrie 2016, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, s-a admis excepţia necompetentei materiale, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, s-a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, ca instanţă de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut, în esenţă, că pretenţia principală dedusă judecăţii vizează anularea unui ordin emis de autoritatea publică pârâtă, prin care reclamanta a fost revocată din funcţia publică de conducere şi încadrată pe o funcţie de execuţie, astfel că în cauză, sunt incidente prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 809 din 10 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, s-a admis excepţia necompetenţei materiale în cauza privind reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. S-a constatat ivirea unui conflict negativ de competenţă, dosarul fiind înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut în esenţă, că în speţă, Curtea de Apel Bucureşti este instanţa competentă a se pronunţa pe fondul cauzei, dintr-o dublă perspectivă.

Astfel, pe de o parte, s-a reţinut că raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 5/2010 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, pârâta din prezenta cauză este o autoritate de rang central în sistemul autorităţilor publice, ceea ce în litigiile privind actele administrative (tipice sau asimilate) emise de aceasta, atrage competenţa curţii de apel, ca instanţă de contencios administrativ şi fiscal.

Pe de altă parte, s-a apreciat că întrucât reclamanta face parte din categoria personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor, raportului său de serviciu îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 303/2004, iar nu ale Legii nr. 188/1999, pentru a fi incidente prevederile art. 109 din acest ultim act normativ.

Astfel, în condiţiile în care Legea nr. 303/2004 nu cuprinde dispoziţii speciale referitoare la instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze litigiile având ca obiect raporturile de serviciu ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor, iar demersul judiciar al reclamantei se circumscrie prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, devine incidentă, şi din această perspectivă, competenţa curţii de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/3/2016.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea reclamantei A., formulată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, vizând anularea Ordinului vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie nr. 194 din data de 06.11.2015 privind revocarea sa din funcţia publică de conducere de Director al Direcţiei Secretariatului Tehnic al Comisiei pentru Cetăţenie din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, ordin emis în timp ce efectua concediul de odihnă; reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului atacat şi până la data renumirii în funcţia de director al Direcţiei Secretariatului Tehnic al Comisiei pentru Cetăţenie, prin Ordinul nr. 44 din data de 31.03.2016; obligarea pârâtei la calcularea şi plata diferenţelor drepturilor salariale actualizate la data plăţii, între salariul primit anterior emiterii Ordinului de revocare nr. 194 din 06.11.2015 şi până la data renumirii în funcţie, prin Ordinul nr. 44 din 31.03.2016.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei dedusă judecăţii prin prezenta speţă, respectiv cea care guvernează raportul de muncă al reclamantei în relaţie cu instituţia pârâtă.

Potrivit art. 12 alin. (3) din O.U.G. nr. nr. 5 din 5 februarie 2010, pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 161/2015:

"(3) Personalul Autorităţii este format din personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor în condiţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, funcţionari publici şi personal contractual."

Înalta Curte constată astfel, că funcţia deţinută de către reclamantă face parte dintre cele de specialitate juridică, asimilate funcţiilor de judecător şi procuror, în condiţiile Legii nr. 303/2004, guvernate de această lege, iar nu de Legea nr. 188/1999.

În acest sens, se reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată: (1) Prezenta lege reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, denumite în continuare raporturi de serviciu".

Astfel, normele de competenţă derogatorii instituite prin art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, nu sunt incidente în cauză, întrucât litigiul nu are ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, atât timp cât reclamanta nu are o asemenea calitate.

Prin urmare, se constată că în mod corect a reţinut Tribunalul Bucureşti incidenţa în cauză a dispoziţiilor Legii nr. 303/2004 în ceea ce priveşte raportul juridic dedus judecăţii şi că în condiţiile în care această lege nu cuprinde dispoziţii speciale referitoare la instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze litigiile privind raporturile de serviciu ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor, demersul judiciar al reclamantei se circumscrie prevederilor Legii nr. 554/2004.

Aceasta atrage competenţa curţii de apel, din perspectiva rangului autorităţii emitente a actului contestat, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 5/2010 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, pârâta este o autoritate de rang central în sistemul autorităţilor publice.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN