Jurisdictional determination for annulment of fiscal security measures: value criterion prevails over issuing authority rank

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă sub nr. x/122/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti pentru Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu, anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 22.04.2016, de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă

Prin Sentinţa civilă nr. 405/CAF din 13 octombrie 2016, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă în Dosarul nr. x/2016, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că potrivit art. 213 alin. (3) din noul C. proc. fisc. - Legea nr. 207/2015, calea de atac împotriva deciziei de măsuri asiguratorii este cea a contestaţiei la instanţa de contencios administrativ competentă, fiind prevăzută astfel, o competenţă materială specială în favoarea instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece şi fondul cauzei şi care, în considerarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a faptului că reclamantul a solicitat anularea măsurii asiguratorii emisă pentru suma de 5.274.370 RON, este Curtea de Apel Bucureşti.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub Dosar nr. x/2016

Prin Sentinţa civilă nr. 862 din 13 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu, în favoarea Tribunalului Giurgiu, astfel că s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele acestei sentinţe, s-a reţinut că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii din 22.04.2016, a cărei anulare s-a solicitat prin prezenta contestaţie, a fost emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu, în temeiul art. 213 din noul C. proc. fisc. , care la alin. (13) face trimitere, în ceea ce priveşte stabilirea instanţei competente, la dispoziţiile de drept comun, respectiv la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cu toate acestea, în opinia Curţii de Apel Bucureşti, în speţă, competenţa trebuie determinată în funcţie de rangul autorităţii emitente a actului dedus judecăţii, iar nu în funcţie de criteriul valoric, întrucât criteriul valoric este aplicabil doar în cauzele care au ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora.

Astfel, s-a apreciat că în cauză, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine tribunalului ca primă instanţă de contencios administrativ şi fiscal, întrucât obiectul litigiului este anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că, obiectul cererii de faţă îl reprezintă anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 22.04.2016, de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu, prin care au fost instituite măsuri asigurătorii pentru acoperirea creanţelor ce urmează a fi stabilite, ca urmare a deschiderii procedurii de antrenare a răspunderii solidare, vizând recuperarea obligaţiilor de plată stabilite prin Raportul de inspecţie fiscală nr. x din 13 aprilie 2016 şi Decizia de impunere nr. F-GR x din 13 aprilie 2016, în sumă totală de 5.274.370 RON, din care T.V.A. în sumă de 3.163.866 RON şi impozit pe profit în sumă de 2.110.504 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 213 alin. (13) din C. proc. fisc. :

"Împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, …, cel interesat poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă", textul normativ făcând trimitere, prin urmare, la dispoziţiile generale în materia stabilirii competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel ", astfel încât criteriul de stabilire a competenţei este cel al rangului autorităţii emitente.

Astfel, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenţei instanţei de fond, respectiv criteriul valoric şi criteriul rangului autorităţii emitente în cadrul sistemului administrativ, iar problema care a generat conflictul de competenţa între cele două instanţe priveşte prevalenţa unuia dintre cele două criterii, pornind de la analiza conţinutului actului administrativ supus contestării, Curtea de Apel Bucureşti apreciind că actul administrativ contestat nu priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, astfel încât criteriul de stabilire a competenţei este cel al rangului autorităţii emitente.

Problema stabilirii competenţei instanţelor judecătoreşti de a soluţiona acţiunile judiciare formulate în temeiul art. 213 alin. (13) din C. proc. fisc. , prin care se contestă măsurile asigurătorii instituie de organele fiscale, a făcut obiectul Soluţiei de principiu a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată în data de 22 mai 2017. Necesitatea abordării unei soluţii de principiu a fost relevată de jurisprudenţa inconstantă, regăsită inclusiv la nivelul secţiei specializate a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În speţă, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii emisă la data de 22.04.2016, de către Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu, pentru recuperarea unui debit estimat la suma de 5.274.370 RON, compus din T.V.A. şi impozit pe profit, face parte, în mod evident, din categoria actelor administrative "care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora", în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Această concluzie este dedusă din regimul juridic al Deciziei contestate, care, având ca obiect instituirea unor măsuri necesare asigurării recuperării unei creanţe, este indisolubil legată de creanţa ce a generat nevoia adoptării acestor măsuri. Ori, această creanţă rezultă, în cazul de faţă, din taxe şi impozite.

Criteriul normativ referitor la legătura actului administrativ cu debitele rezultate din taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora este îndeplinit şi în cazul actelor administrative care nu vizează, în mod direct, stabilirea unor obligaţii fiscale în sarcina contribuabililor (decizii de impunere), ci doar urmăresc constituirea unor garanţii de recuperare a creanţelor bugetare.

Prin urmare, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în funcţie de criteriul valoric, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Având în vedere că decizia contestată în cauză priveşte o creanţă ce depăşeşte valoarea de 1.000.000 RON, Înalta Curte, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN