Recusal of appellate judges following summary ruling on administrative act suspension under prima facie review

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei Mica, a solicitat anularea H.C.L. al Comunei Mica nr. 24 din 26 aprilie 2013, prin care s-a aprobat rezilierea contractului de arendă păşune nr. 32 din 12 mai 2011, încheiat între părţi şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din data de 19 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2013, în calea de atac a recursului, s-a respins cererea de recuzare, formulată de reclamanta A. S.R.L., prin care aceasta a recuzat întregul complet de judecată 3R, format din d-nii judecători B., C. şi D.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 19 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2013, a formulat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea Deciziei nr. 227/2016, pronunţată de către completul de judecată recuzat şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Cluj.

În motivarea recursului se arată că cererea de recuzare a fost respinsă în mod greşit şi că în cauză sunt incidente prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ., republicat.

Raportat la cadrul legislativ intern, dat de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, judecătorul care se pronunţă asupra unei cereri de suspendare a actului administrativ atacat nu este incompatibil a soluţiona acţiunea în anulare, dar consideră recurenta că, în raport de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi în condiţiile în care în speţă, judecătorul, în soluţionarea cererii de suspendare, a exprimat argumente şi păreri care ating substanţial fondul cauzei, imparţialitatea acestuia este pusă sub semnul îndoielii.

În concret, arată că soluţionând cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, completul recuzat s-a referit la conflictul de interese al unuia dintre consilierii locali, invocat ca motiv de nelegalitate a actului administrativ atacat, instanţa apreciind că nu rezultă din procesul-verbal de şedinţă că acesta ar fi votat şi că, dimpotrivă, respectivul consilier local s-ar fi abţinut de la vot.

Pe de altă parte, se susţine că acest complet, prin decizia pronunţată, a dat eficienţă Raportului APIA din data de 14.03.2013, în condiţiile în care recurenta a invocat ineficienţa acestuia, datorată neconfirmării lui de către şeful acestei instituţii, prin semnătură.

Se mai arată că aceste două motive de nelegalitate nu au fost analizate şi soluţionate de către instanţa de fond în rejudecare, astfel că le-a invocat ca motive de recurs, completul recuzat fiind chemat să se pronunţe asupra acestora, recurenta apreciind că, date fiind aspectele anterior arătate, acest complet şi-a spus părerea în cauză şi era incompatibil.

4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul Consiliul Local al comunei Mica nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Deşi recurenta-reclamantă nu a invocat vreun temei de drept pentru cererea de recurs, Înalta Curte, în raport de motivele de fapt arătate, apreciază că în speţă, temeiul juridic este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, dat fiind faptul că normele de drept ce reglementează cazurile de incompatibilitate absolută şi/sau relativă a judecătorilor sunt edictate în vederea respectării garanţiilor procesuale ale unei bune administrări a justiţiei, fără legătură cu normele de drept substanţial, care reprezintă cauza juridică a fiecărei cereri ce justifică demersul judiciar.

Verificând încheierea atacată prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, reţine instanţa de control judiciar că nu a fost încălcată nicio normă de procedură a cărei nerespectare să atragă sancţiunea nulităţii.

În opinia recurentului, a fost afectată imparţialitatea judecătorilor, în condiţiile în care completul faţă de care a fost formulată cererea de recuzare, a pronunţat Decizia civilă nr. 1372 din 13 februarie 2014 a Curţii de Apel Cluj, prin care s-a admis recursul declarat de recurentul Consiliul Local al Comunei Mica împotriva Sentinţei civile nr. 12447 din 06 septembrie 2013, în Dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Cluj, pe care a casat-o în tot şi rejudecând cauza, a respins cererea de suspendare, formulată de A. S.R.L., întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recurenta-reclamantă a invocat incidenţa în speţă a motivelor de recuzare prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 2 şi pct. 13 din C. proc. civ., republicat, respectiv situaţiile în care judecătorul este incompatibil de a judeca când acesta şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia în cauza pe care a fost desemnat să o judece, precum şi atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Se constată că în speţă, criticile aduse de către recurenta-reclamantă modului de soluţionare al cererii de recuzare au fost prezentate global pentru ambele cazuri de incompatibilitate, din structurarea motivelor de recurs reieşind că îndoielile cu privire la imparţialitatea judecătorilor vizaţi de cererea de recuzare rezultă din chiar faptul că aceştia s-au pronunţat asupra recursului declarat împotriva sentinţei prin care a fost soluţionată cererea de suspendare întemeiată pe prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Analizând susţinerile susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că aceasta nu a făcut dovada unor elemente de natură să nască, în mod întemeiat, îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorilor, în accepţiunea art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ., republicat, chiar recurenta apreciind că pronunţarea asupra unei cereri de suspendare în procedura prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nu conduce la incompatibilitatea judecătorului în a soluţiona acţiunea în anulare, dar apreciind că în raport de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, o asemenea opinie s-a putea contura, în condiţiile în care sunt exprimate argumente şi păreri care ating substanţial fondul cauzei.

Înalta Curte reţine însă, că în speţă, au fost respectate garanţiile de imparţialitate pe care Convenţia europeană urmăreşte să le protejeze, recurenta-reclamantă A. S.R.L. beneficiind de o instanţă constituită cu respectarea normelor de procedură civilă privind imparţialitatea judecătorilor desemnaţi în cauză, ce nu se află în nicio situaţie de incompatibilitate absolută sau relativă în soluţionarea cauzei cu care aceştia au fost legal învestiţi. La pronunţarea Deciziei civile nr. 1372 din 13 februarie 2014 a Curţii de Apel Cluj, judecătorii au analizat cererea de suspendare cu soluţionarea căreia au fost învestiţi, ceea ce nu atrage starea de incompatibilitate, astfel că susţinerile recurentei nu pot fi primite.

Înalta Curte constată că aspectul invocat de către recurentă în susţinerea cererii sale de recuzare nu reprezintă o situaţie de natură a demonstra lipsa de imparţialitate a membrilor completului de judecată, aceştia fiind ţinuţi să respecte atât principiile ce guvernează procedura civilă, dar în egală măsură, sunt chemaţi să facă minime verificări cu privire la fondul cauzei în vederea pronunţării asupra suspendării actului administrativ în condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, se constată că în mod corect a apreciat prima instanţă, că analiza cazului bine justificat în cadrul cererii de suspendare este una provizorie şi sumară, iar nu o dezlegare în fond a pricinii, astfel încât judecătorii care soluţionează cererea de suspendare nu devin incompatibili în acţiunea în anulare.

De asemenea, se impune a fi amintită şi Recomandarea R (89) 8 a Comitetului de miniştri al Consiliului Europei privind protecţia judiciară provizorie în materie administrativă, potrivit cărora "măsurile de protecţie provizorie pot fi îndeosebi acordate, dacă executarea actului administrativ este de natură să creeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, şi sub condiţia existenţei unui caz prima facie împotriva validităţii actului respectiv." În acelaşi sens sunt şi Recomandarea Rec(2003)16 a Comitetului de miniştri al Consiliului Europei privind executarea actelor administrative şi hotărârilor judecătoreşti din domeniul dreptului administrativ, precum şi Opinia Asociaţiei Judecătorilor Europeni de Drept Administrativ din noiembrie 2008 cu privire la protecţia provizorie şi procedurile accelerate în faţa instanţelor de contencios administrativ, la cercetarea aspectelor de fond de către judecătorul suspendării provizorii, întinderea verificărilor neputând depăşi nivelul prima facie, la prima vedere, concept de drept transpus în dreptul continental ca pipăire a fondului, examinare sumară şi care nu antamează temeinicia argumentelor.

În consecinţă, în mod corect instanţa învestită cu soluţionarea cererii de recuzare a reţinut că cererea recurentei este nefondată, argumentele invocate de către acesta neputând fi subsumate motivelor de recuzare prevăzute de dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din C. proc. civ., republicat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă pronunţate la data de 19 ianuarie 2016 de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii de şedinţă pronunţate la data de 19 ianuarie 2016 de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2013.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN