Appeal dismissed in challenge to administrative refusal to grant compensatory pension supplement due to lack of legal basis

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/39/2014, la data de 17.10.2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, a solicitat a se dispune anularea actului de refuz nejustificat din 10.09.2014, emis de secunda pârâtă şi obligarea pârâţilor la plata unei indemnizaţii compensatorii dreptului de pensie de 325 RON lunar (0,45231 puncte pensie sistem public) de la data de 1 noiembrie 2011 şi până la sfârşitul vieţii, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 16 din 21 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea în contencios administrativ având ca obiect "refuz soluţionare cerere", formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 16 din 21 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. şi solicitând casarea hotărârii instanţei de fond şi anularea adresei din 10 septembrie 2014 emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.

De asemenea, solicită obligarea pârâtelor la plata unei indemnizaţii compensatorii dreptului său de pensie, în cuantum de 325 RON lunar, reprezentând 0,45231 puncte pensie sistem public, începând cu data de 01.11.2011, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, se arată că hotărârea atacată conţine motive străine de natura cauzei, întrucât s-a apreciat că se solicită despăgubiri materiale de la pârâte, iar nu compensaţii determinate de invaliditatea permanentă şi ireversibilă dobândită în timpul serviciului militar, precum şi pentru faptul că prima instanţă a pronunţat hotărârea cu aplicarea greşită a normelor de drept material, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un interes sau un drept legitim fiind confundat cu o cerere de plată a unor despăgubiri.

4. Apărările intimaţilor-pârâţi

Legal citaţi, intimaţii-pârâţi Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale nu au formulat întâmpinări faţă de recursul declarat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 26 octombrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale a formulat un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 22 februarie 2017, completul de filtru a dispus recomunicarea raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului către recurentul-reclamant A., având în vedere că printr-un înscris depus ulterior la dosar, acesta a indicat că solicită comunicarea actelor de procedură la o altă adresă.

Prin încheierea din data de 3 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de reclamantul A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recursul formulat de către reclamant a fost structurat pe două cazuri de nelegalitate dintre cele menţionate la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, respectiv pe pct. 6 şi pct. 8.

Prima critică din recurs se referă la ipoteza existenţei în considerentele hotărârii atacate a unor motive străine de natura cauzei, încadrabilă prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Examinând sentinţa recurată, Înalta Curte constată că această critică este nefondată, întrucât aspectele avute în vedere de către prima instanţă în considerentele acesteia nu sunt străine de natura cauzei, în sensul avut în vedere de către legiuitor la adoptarea art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prima instanţă analizând natura actului invocat de către reclamant prin cererea introductivă, precum şi solicitările acestuia.

Referitor la cel de-al doilea motiv de casare invocat, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, se constată că în cauză, reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune întemeiată pe refuzul nejustificat al intimatei-pârâte Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, materializat în adresa de răspuns din 10.09.2014, prin care i s-a adus recurentului-reclamant la cunoştinţă faptul că solicitarea sa de acordare a unei indemnizaţii lunare militare, în valoare de 325 RON, nu poate fi soluţionată favorabil, neexistând temei legal.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public", iar potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004:

"(2) Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal."

În speţă, la data de 18.08.2014, recurentul-reclamant A. a adresat o cerere intimatei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, prin care solicita plata unei indemnizaţii compensatorii dreptului de pensie de 325 RON lunar (0,45231 puncte pensie sistem public) de la data de 1 noiembrie 2011 şi până la sfârşitul vieţii.

Urmare a acestei cereri, cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, prin adresa din 10.09.2014, a comunicat recurentului faptul că solicitarea sa nu poate fi soluţionată favorabil, în lipsa unui temei legal.

Împrejurarea că răspunsul autorităţii publice îl nemulţumeşte pe recurentul-reclamant, precum şi susţinerile prin care acesta tinde să demonstreze că beneficiul unei sume compensatorii dreptului de pensie de 325 RON lunar (0,45231 puncte pensie sistem public), începând cu data de 1 noiembrie 2011, ar trebui să-i fie acordat în considerarea calităţii de persoană cu o invaliditate permanentă, ireversibilă, nu sunt de natură a atrage nelegalitatea actului contestat, în condiţiile în care s-a reţinut că acţiunea în contencios administrativ nu poate avea ca obiect principal obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în lipsa unui act administrativ a cărui anulare se cere.

Înalta Curte constată că în realizarea controlului de legalitate cu care a fost învestită, instanţa de fond a reţinut cu just temei faptul că adresa din 10 septembrie 2014 nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat, întrucât cererea administrativă formulată de reclamant nu are temei legal.

Astfel, adresa de răspuns nu poate fi considerată act administrativ asimilat, pentru că s-ar ajunge, pe o cale deturnată, să se soluţioneze o cerere de despăgubiri, în lipsa unui act administrativ tipic sau asimilat, care să fie contestat.

Faţă de aspectele reliefate mai sus, Înalta Curte constată că în speţă, nu se poate reţine un refuz nejustificat al autorităţii pârâte în soluţionarea cererilor formulate de recurentul-reclamant, în sensul dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 16 din 21 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 16 din 21 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN