Prematurity of claim for compensation title: judicial determination of expropriation scope does not trigger automatic issuance under Article 41 of Law 165/2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 859/42/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea C.N.C.I. ca, în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii, să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent dosar nr. x/7806/C.C., până la concurenţa sumei de 351.365 RON, reprezentând cuantumul despăgubirilor propuse pentru imobilul situat anterior în Buzău, jud. Buzău, precum şi obligarea A.N.R.P. să emită titlul de plată aferent aceluiaşi dosar pentru prima tranşă aferentă anului 2014, scadentă la 1.01.2014, conform art. 41 din Legea nr. 165/2013, actualizată cu indicele de inflaţie, de la data scadenţei până la cea a plăţii efective, sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii în cuantum de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere, de la data promovării cererii de chemare în judecată şi până la îndeplinirea obligaţiilor.

Prin întâmpinare, pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, arătând că la data investirii instanţei era în vigoare Legea nr. 165/2013, act normativ ce se aplică dosarelor de despăgubire constituite în baza Legii nr. 10/2001, atribuţiile pârâtei fiind reglementate de art. 17, iar termenul de soluţionare a dosarelor fiind de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii.

De asemenea, a invocat şi excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată în ceea ce priveşte actualizarea cu indicele de inflaţie a despăgubirii, raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care statuează că singura măsură reparatorie în echivalent ce se acordă este compensarea prin puncte şi ţinând seama că nici celelalte acte normative (H.G. nr. 128/2008, Legea nr. 247/2005, O.U.G. nr. 81/2007 şi H.G. nr. 1095/2005) nu cuprind reglementări referitoare la actualizarea sumelor de bani stabilite prin deciziile de compensare.

Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat de asemenea, excepţia prematurităţii acţiunii cu privire la emiterea titlului de plată, excepţia inadmisibilităţii cererii, precum şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 57 din 10 martie 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâtele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca prematur formulată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 57 din 10 martie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului arată că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii când a admis excepţia prematurităţii, fără a se raporta în mod concret la situaţia de fapt existentă. Reclamantul a arătat că se află în posesia unei hotărâri judecătoreşti, respectiv a sentinţei nr. 167/2009 a Tribunalului Buzău, secţia civilă, prin care s-a stabilit inclusiv cuantumul despăgubirilor, cuantum care a fost preluat şi în completarea la Dispoziţia nr. 649 din 11 septembrie 2008 emisă de către Primarul Municipiului Buzău, din data de 16.07.2010.

Prin sentinţa nr. 167/2009 a Tribunalului Buzău s-a stabilit că suma ce se acordă în cauză drept despăgubiri este de 351.066 RON, la care se adaugă 299 RON, în considerentele hotărârii reţinându-se că Primarul Municipiului Buzău îşi însuşeşte suma rezultată din raportul de expertiză extrajudiciară şi nu înţelege să apeleze la evaluatori desemnaţi conform art. 16 din Legea nr. 247/2005.

Considerentele hotărârii judecătoreşti se bucură, alături de dispozitiv, de puterea de lucru judecat, motiv pentru care apreciază că în cauză trebuie să se aplice prevederile art. 41 din Legea nr. 165/2013, astfel că admiterea excepţiei prematurităţii se bazează pe o interpretare şi aplicare greşită a legii.

4. Apărările formulate de intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor

Prin întâmpinare, pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, arătând că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a admis excepţia prematurităţii cererii reclamantului, deoarece în data de 25.11.2013, când reclamantul a depus cererea de chemare în judecată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, Legea nr. 165/2013 era deja în vigoare.

Termenul în care CNCI are obligaţia de a soluţiona dosarele de despăgubire înregistrate la SCCSD, este de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi. Potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea cererii sale.

Urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, întreaga procedură de soluţionare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile acesteia, fiind abrogate prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conţinând titlul de despăgubire.

Se mai arată că numai în situaţia în care dosarul este validat de către CNCI, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege), iar potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, "evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul CNCI şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.", cu excepţiile prevăzute de lege (art. 22 şi art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013).

Referitor la situaţia dosarului de despăgubire aferent Dispoziţiei nr. 649 din 11 septembrie 2008 emisă de Primăria Municipiului Buzău şi înregistrat sub nr. 47806/ C. civ., arată că acesta va fi soluţionat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 165/2013, a termenului legal menţionat şi cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor de despăgubire stabilită prin Decizia nr. 10299 din 14.11.2012 a CCSD.

Prin sentinţa civilă nr. 167 din 09 februarie 2009, Tribunalul Buzău a dispus modificarea în parte a Dispoziţiei nr. 649/2008 emisă de Primarul Municipiului Buzău, în sensul menţionării la art. 1 al Dispoziţiei, a întregului imobil situat în Buzău, str. Narciselor, fost nr. 10, evaluat de contestator, conform raportului de expertiză extrajudiciară, la suma de 351.066 RON imobilul construcţie şi teren şi 299 RON contravaloare împrejmuire, în loc de cota de 12/40 cum s-a menţionat şi în sensul menţionării la art. 2 a calităţii lui A. de moştenitor al foştilor proprietari ai imobilului menţionat la art. 1.

Cererea reclamantului vizează obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire, însă noua legislaţie a abrogat prevederile din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 statuează că CNCI emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice CCSD, exclusiv în dosarele aprobate de CCSD înainte de intrarea în vigoare a legii sau în situaţiile în care printr-o hotărâre judecătorească, definitivă şi irevocabilă la data intrării în vigoare a noii legi, instanţa a stabilit cuantumul despăgubirilor. În toate celelalte cazuri se emit deciziile de compensare.

5. Apărările formulate de intimata-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor

Intimata-pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive cu privire la emiterea titlului de despăgubire, raportat la atribuţiile sale prevăzute în art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 572/2013.

Potrivit Legii nr. 165/2013 a fost înfiinţată Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar conform art. 31 şi art. 41 din lege, ANRP emite titlurile de plată în condiţiile stabilite de Legea nr. 165/2013.

Prin urmare, în cadrul procedurii administrative reglementată de Legea nr. 165/2013 privind acordarea despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, ANRP nu este învestită cu emiterea deciziei de compensare, acesta fiind atributul exclusiv al CNCI, ca şi entitate distinctă, motiv pentru care apreciază că nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte prematuritatea emiterii titlului de plată, intimata-pârâtă arată că, urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278 din 17 mai 2013, procedura de soluţionare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile acestei legi.

Reclamantul nu este titularul unei decizii de compensare potrivit prevederilor art. 21 alin. (8), şi nici a unui titlu de despăgubire conform dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din lege, astfel că este prematură formularea de către reclamant a unei cereri care să vizeze obligarea A.N.R.P. la emiterea titlului de plată, în lipsa unei decizii de compensare/titlului de despăgubire emis de CNCI. Mai mult, având în vedere dispoziţiile art. 31 şi 41 din Legea nr. 165/2013 coroborate cu dispoziţiile art. 22 alin. (1)-(3) din Hotărârea Guvernului nr. 401/2013, solicitarea reclamantului, ce vizează plata despăgubirilor, este prematură.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii solicitării de emitere a unui titlu de despăgubire cu actualizarea sumei cu indicele de inflaţie, de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, intimata arată că potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte şi cum dispoziţiile legale în materie (H.G. nr. 128/2008, Legea nr. 247/2005, O.U.G. nr. 81/2007, H.G. nr. 1095/2005) nu prevăd actualizarea sumelor de bani stabilite prin deciziile emise de către CSD sau de către ANRP, raportat şi la dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 13/2011, care nu reglementează acordarea dobânzii legale calculată asupra sumelor stabilite cu titlu de despăgubire prin deciziile emise de CCSD, solicită a se constata inadmisibilitatea stabilirii cuantumului actualizat cu indicele de inflaţie la zi.

5. Procedura de soluţionare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 09 noiembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei, până la data examinării admisibilităţii recursului - 03.05.2017, puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 03 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 57 din 10 martie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate de către recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Motivele de recurs, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se referă la greşita aplicare a Legii nr. 165/2013, care a stat la baza admiterii excepţiei prematurităţii formulării cererii. Astfel, recurentul-reclamant continuă să susţină că cererii sale de despăgubiri aflată în prezent procedura administrativă de soluţionare în faţa CNCI îi sunt aplicabile prevederile art. 41 din Legea nr. 165/2013, iar nu prevederile art. 21 din lege, aşa cum a reţinut instanţa de fond.

Înalta Curte va analiza aceste critici aşa cum au fost formulate, din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 165/2013 aplicabile.

Aserţiunile recurentului se întemeiază pe susţinerea că deţine o hotărâre judecătorească care stabileşte cuantumul despăgubirilor, situaţie în care CNCI nu urmează procedura prevăzută de art. 21 alin. (6)-(10), de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale şi emitere a deciziei de compensare prin puncte, ci trebuie să urmeze procedura de emitere a titlului de despăgubire potrivit art. 41 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013.

Hotărârea de care se prevalează recurentul este sentinţa nr. 167 din 9 februarie 2009 a Tribunalului Buzău, secţia civilă, pronunţată într-o contestaţie declarată de recurent împotriva Dispoziţiei nr. 649 din 11 septembrie 2008 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de către Primarul Municipiului Buzău. Conform acestei hotărâri (rămasă irevocabilă), s-a dispus modificarea în parte a dispoziţiei nr. 649/2009 a Primarului Municipiului Buzău, în sensul că "la art. 1 al dispoziţiei se va menţiona întregul imobil situat în Buzău, str. Narciselor, evaluat de contestator, conform raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de S.C. B. S.R.L. şi expert evaluator C. la suma de 351.066 RON imobilul construcţie şi teren şi 299 RON contravaloare împrejmuire, în loc de cota de 12/40, cum s-a menţionat, iar la art. 2 se va menţiona: în calitate de moştenitor al foştilor proprietari ai imobilului menţionat la art. 1, respectiv întreg imobilul din Buzău, str. Narciselor;, cu menţinerea restului dispoziţiilor actului emis de Primarul Municipiului Buzău.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut corect că sentinţa menţionată nu stabileşte suma care urmează a fi acordată cu titlu de despăgubiri, în sensul prevederilor art. 41 din Legea nr. 165/2013. Această concluzie se întemeiază pe conţinutul dispozitivului şi al considerentelor hotărârii judecătoreşti menţionate, care se referă tangenţial la evaluarea de către contestator a imobilului pentru care, prin Dispoziţia nr. 649/2008 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de către Primarul municipiului Buzău, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent. Hotărârea judecătorească dispune cu privire la modificarea actului care a făcut obiectul litigiului cât priveşte întinderea dreptului de proprietate recunoscut (întreg imobilul, iar nu cota de 12/40) şi asupra calităţii de persoană îndreptăţită la obţinerea măsurilor reparatorii a recurentului-reclamat, nicidecum asupra sumei care va fi acordată cu titlu de despăgubiri, aspect care, prin considerente, este reţinut că intră în domeniul de aplicare al Legii nr. 247/2005, Titlul VII, adică face obiectul unei proceduri administrative ulterioare, derulată de o altă autoritate administrativă.

Motivarea şi dispozitivul hotărârii menţionate trebuie considerate şi din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi a conţinutului actului administrativ care a făcut obiectul litigiului. În raport de aceste repere, rezultă că dispoziţia primarului se referă la propunerea acordării de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv (adică, în condiţiile Legii nr. 247/2005, titlul VII, înlocuită de Legea nr. 165/2013).

Poziţia autorităţii publice CNCI a fost în sensul că alegaţia reclamantului cu privire la conţinutul hotărârii judecătoreşti de care acesta se prevalează nu poate fi primită şi că acesta ar trebui să ceară lămurirea dispozitivului sentinţei menţionate, în sensul de a se preciza dacă măsurile reparatorii ce urmează a fi acordate sunt cele amintite în considerente pe baza expertizei extrajudiciare depuse de reclamant la dosarul în cauză sau sentinţa nu se referă la cuantumul despăgubirilor, care urmează a fi calculate de CNCI în conformitate cu legea în vigoare în prezent. Recurentul-reclamant nu a acţionat în scopul lămuririi dispozitivului sentinţei Tribunalului Buzău.

În aceste condiţii, instanţa de fond a reţinut cu aplicarea corectă a legii că dosar nr. x/7806/ C. civ. referitor la despăgubirile pretinse de reclamant urmează procedura reglementată de art. 21 din Legea nr. 165/2013, în privinţa stabilirii efective a măsurilor compensatorii şi că nu sunt aplicabile prevederile art. 41 din aceeaşi lege.

Cât priveşte apărarea intimatei-pârâte ANRP referitoare la lipsa calităţii sale procesuale pasive, se constată, în principal, că excepţia a fost invocată şi în faţa instanţei de fond, care, implicit, a respins-o, reţinând că aceasta nu este motivată, iar intimata nu a formulat recurs împotriva soluţiei instanţei de fond. În subsidiar, apărarea nu ţine seama de pretenţiile reclamantului, care nu a chemat în judecată ANRP pe capătul de cerere referitor la emiterea titlului de despăgubire, ci pe capătul de cerere referitor la emiterea titlului de plată. Or, în motivarea excepţiei, intimata se referă la capătul de cerere referitor la emiterea titlului de despăgubire.

Din aceste motive, Înalta Curte va înlătura apărarea menţionată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 57 din 10 martie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 57 din 10 martie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 iunie 2017.