State budget reimbursement of EU financial corrections contingent on prior litigation of the penalty measure

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.06.2014, reclamantul Municipiul Târgu Jiu a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună anularea Deciziei nr. 09 din 22 mai 2014 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgu Jiu, înregistrată la sediul MDRAP sub nr. x din 23 aprilie 2014 şi să se constate că Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgu Jiu îndeplineşte condiţiile pentru suportarea de la bugetul de stat a sumei de 17.679,36 RON reprezentând corecţiile financiare, în conformitate cu art. 2 alin. (1) şi (2) din O.G nr. 14/2013.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 345 din 06 octombrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de reclamantul Municipiul Târgu Jiu, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, având ca obiect contestaţie act administrativ- fiscal.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 345 din 06 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs, reclamantul Municipiul Târgu Jiu solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurentul-reclamant a invocat în susţinerea cererii de recurs motivele prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Într-o primă critică, reclamantul a arătat că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 14/2013, întrucât textul de lege face referire la sumele recuperate, atât în cazul proiectelor finalizate, cât şi în cazul proiectelor aflate în curs de implementare, sume recuperate până la data intrării în vigoare a actului normativ menţionat, respectiv până la data de 02.08.2013.

În speţă, sumele ce au făcut obiectul notei de constatare nu au fost recuperate până la data de 2 august 2013, ci ulterior acestei date, ca urmare a notei de constatare din 14 ianuarie 2014.

Textul de lege prevede în mod imperativ condiţia existenţei contestaţiei sau a litigiului, doar în ceea ce priveşte sumele recuperate în cazul proiectelor finalizate până la data intrării în vigoare a O.G. nr. 14/2013, ori proiectul a fost finalizat după data menţionată, iar sumele ce au făcut obiectul notei de constatare au fost recuperate, tot ulterior acestei date.

Dacă s-ar accepta interpretarea instanţei de fond asupra textului de lege menţionat, s-ar ajunge ca prin ordonanţa amintită să se consacre un drept iluzoriu, ce nu poate fi valorificat de beneficiarii săi.

O a doua critică se referă la motivarea contradictorie a instanţei de fond care reţine că în speţă sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 14/2013, recunoscând implicit îndreptăţirea reclamantei de a solicita sumele care fac obiectul reducerilor procentuale prin corecţiile financiare aplicate - totuşi acţiunea a fost respinsă, ca nefondată.

4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie

În cauză s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului la 14 ianuarie 2016, după comunicarea cererii de recurs către intimat, după primirea întâmpinării formulate şi după depunerea răspunsului la întâmpinare.

Raportul realizat în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 29 martie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ. Atât recurentul, cât şi intimatul nu au depus puncte de vedere asupra raportului comunicat.

Prin încheierea de şedinţă din data de 07 februarie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului, în şedinţă publică, pentru data de 13 iunie 2017 şi a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 09.02.2015 a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu motivarea că reclamantul nu se încadra în dispoziţiile O.G. nr. 14/2013, de vreme ce nu a contestat măsura aplicării corecţiilor financiare,pentru care s-a stabilit în sarcina sa o creanţă bugetară în cuantum de 5.417.065,91 RON.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Motivele invocate de reclamantul Municipiul Târgu Jiu se subsumează dispoziţiilor art. 488 pct. 8 şi 6 C. proc. civ. şi urmează să fie analizate din această perspectivă.

Cu privire la criticile formulate în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că reclamantul UAT Municipiul Târgu Jiu a încheiat contractul de execuţie lucrări din 02 februarie 2011 cu Asocierea S.C. A. S.A. - S.C. B. şi Infrastructură, precum şi alte societăţi, contract derulat în urma unei proceduri de achiziţie publică, verificată de pârâtul MDRAP care a emis Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 14. 01.2014.

În nota menţionată s-a aplicat o corecţie financiară de 25% din valoarea contractului şi s-a stabilit o creanţă bugetară în valoare de 5.417.065,91 RON, în sarcina Unităţii Administrative Municipiul Târgu Jiu.

Reclamantul nu a contestat această notă de constatare în faţa instanţei de judecată şi a achitat suma datorată către bugetul de stat, considerând că poate solicita rambursarea acesteia în temeiul dispoziţiilor O.G. nr. 14/2013.

Ulterior emiterii notei, reclamantul a formulat solicitarea de plată din 19 februarie 2014 către MRDAP, solicitare care a fost respinsă de pârât prin Nota de neîncadrare în dispoziţiile O.G. nr. 14/2013 din 14 aprilie 2014. Această notă a fost contestată, iar MRDAP prin Decizia nr. 189 din 22 mai 2014 a respins contestaţia UAT Municipiul Târgu Jiu, cu motivarea că nu sunt întrunite cerinţele legii pentru a aproba suportarea sumei datorate către bugetul de stat de reclamant. Cele două acte emise de pârât au fost contestate în faţa instanţei de judecată care a respins acţiunea, ca nefondată.

Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond, Curtea de Apel Craiova a statuat că reclamantul nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege pentru a solicita suportarea sumei datorate către bugetul de stat în temeiul O.G. nr. 14/2013.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din legea menţionată:

"Sumele recuperate, atât în cazul proiectelor finalizate care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe sunt contestate sau în litigiu, cât şi în cazul proiectelor aflate în implementare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, în urma stabilirii corecţiilor financiare, în aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfăşurarea procedurilor de achiziţie publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, de la poziţia distinctă menţionată la alin. (1), în situaţiile prevăzute la alin. (4)."

Este necontestat în cauză, că la data intrării în vigoare a O.G. nr. 14/2013, proiectul derulat de reclamant cu fonduri europene era finalizat, iar controlul privind derularea contractului de achiziţie publică s-a încheiat cu emiterea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 14. 01.2014.

Având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 14/2013, Înalta Curte reţine că, pentru proiectele finalizate se suportă de la bugetul de stat sumele recuperate în urma stabilirii corecţiilor financiare, în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, pentru neregulile constatate în desfăşurarea procedurilor de achiziţie publică, însă cu condiţia ca măsura de aplicare a corecţiilor financiare să fie contestată sau în litigiu, la data intrării în vigoare a ordonanţei menţionate.

În aplicarea acestor dispoziţii legale, atât direcţia de specialitate din cadrul pârâtului, cât şi organul de soluţionare a contestaţiei au apreciat că reclamantul nu se încadrează în prevederile O.G. nr. 14/2013, întrucât, în ceea ce priveşte nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 14. 01.2014, nu a contestat măsura de aplicare a corecţiei financiare de 25% dispuse de autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene (fostul M.D.R.T.)

De asemenea, din perspectiva O.G. nr. 14/2013, reclamantul nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 2 în niciuna dintre ipotezele reglementate de lege, întrucât măsura de aplicare a corecţiei financiare de 25% nu a fost contestată. Astfel, chiar dacă neregulile în procedura de achiziţie publică derulată de reclamant au fost constatate ulterior intrării în vigoare a actului normativ pentru un proiect deja finalizat, condiţia contestării în instanţă se menţine, deoarece este o cerinţă obligatorie a legii.

În acest context, se constată că actele contestate în faţa instanţei de fond nu sunt afectate de niciun motiv de nelegalitate, hotărârea pronunţată fiind legală şi temeinică, iar criticile formulate în recurs sunt nefondate.

Cu privire la criticile formulate în temeiul art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivarea instanţei de fond, aceasta îndeplineşte cerinţele art. 425 C. proc. civ., judecătorul expunând motivele de fapt şi de drept care au dus la pronunţarea soluţiei, fără ca acestea să fie contradictorii.

Este neîntemeiată susţinerea că în speţă sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 14/2013, fiind recunoscută implicit îndreptăţirea reclamantei de a solicita sumele care fac obiectul reducerilor procentuale prin corecţiile financiare aplicate de organul de control.

Raţionamentul jurisdicţional efectuat de instanţa de judecată presupune că după lămurirea situaţiei de fapt se identifică actul normativ incident în cauză şi subsecvent acestei operaţiuni se va stabili dacă susţinerile reclamantului îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege.

Dacă răspunsul este negativ, acţiunea va fi respinsă, ca nefondată. Cu alte cuvinte, identificarea incidenţei unei anumite norme de drept în speţă nu echivalează cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege şi admiterea acţiunii.

Temeiul de drept al soluţiei pronunţate de Înalta Curte

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 488 pct. 6 şi 8 coroborat cu art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Târgu Jiu prin Primar împotriva Sentinţei nr. 345 din 6 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN