Scope of tax inspection mandate and validity of service of assessment decision on non-legal representative

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. D. S.A. prin administrator judiciar A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcţia Generală a Marilor Contribuabili, anularea Deciziei nr. 215 din 22 iulie 2013 emisa de Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala şi, pe cale de consecinţă:

(i) să se constate ca reclamanta a depus contestaţia în termenul legal;

(ii) să fie obligată Direcţia Generala de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF să soluţioneze pe fond contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere nr. F-MC 344 din 11 aprilie 2013, întocmită conform Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 11 aprilie 2013 prin care s-au stabilit obligaţii suplimentare în sarcina reclamantei.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 106 din data de 12 martie 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta S.C. D. S.A. în insolvenţă, prin administrator judiciar.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 106 din data de 12 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta S.C. D. S.A. administrator judiciar B., solicitând casarea acesteia, în sensul admiterii acţiunii sale, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a susţinut că dl. C. a fost împuternicit, în temeiul art. 106 C. proc. fisc. , să colaboreze cu organele fiscale, să dea informaţii şi să predea documente pe perioada derulării inspecţiei fiscale.

Comunicarea deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală este ulterioară încheierii inspecţiei fiscale şi excede mandatului primit de dl. C.

A evocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 536 din 28 aprilie 2011 şi a arătat că reprezentantul legal al societăţii la momentul finalizării inspecţiei fiscale era Director General E., iar pentru a fi valabil efectuată, comunicarea actului administrativ trebuia efectuată reprezentantului legal.

Potrivit pct. 3.9 din Ordinul nr. 2137/2011, în condiţiile în care din actele dosarului cauzei nu se poate verifica respectarea termenului de depunere a contestaţiei, iar în urma demersurilor întreprinse nu se poate face dovada datei la care contestatorul a luat cunoştinţă de actul administrativ fiscal atacat, inclusiv în situaţia în care comunicarea prin publicitate a fost viciată prin nerespectarea procedurii în materie, aceasta va fi considerată depusă în termenul legal.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea recursului formulat în cauză, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legală şi temeinică.

A arătat că Decizia de impunere nr. F-MC 344 din 11 aprilie 2013 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată, întocmită conform Raportului de inspecţie fiscală nr. F-MC 82 din 11 aprilie 2013, a fost comunicată societăţii prin remitere sub semnătură la 15.04.2013, conform menţiunii olografe privind data primirii, înscrisă de reprezentantul societăţii pe decizie, iar contestaţia a fost depusă la poştă la 14.06.2013, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.

Deschiderea procedurii insolvenţei în cazul societăţii recurente este ulterioară momentului comunicării actului administrativ fiscal, astfel încât doar ulterior acestei date s-ar putea vorbi despre o obligaţie a organului fiscal de a comunica documentele administrativ fiscale noului reprezentant legal, respectiv administratorului judiciar.

Întrucât recurenta nu a respectat condiţiile procedurale impuse de lege cu privire la termenul de depunere a contestaţiei în mod corect organul de control fiscal a procedat la aplicarea sancţiunii decăderii şi respingerea demersului ca tardiv formulat.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 1 martie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 8 noiembrie 2016 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2 Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs

Analizând criticile aduse hotărârii instanţei de fond de recurentă, actele şi lucrările dosarului, ca şi prevederile legale aplicabile, Înalta Curte apreciază recursul fondat şi îl va admite, pe temeiurile şi pentru considerentele în continuare arătate.

Recurenta-reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ legalitatea Deciziei nr. 215 din 22 iulie 2013 emisă de Direcţia de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, prin care aceasta a respins, ca nedepusă în termenul legal, contestaţia formulată de S.C. D. S.A. împotriva Deciziei de impunere nr. F-MC 344 din 11 aprilie 2013 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecţia fiscala emisa de Direcţia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili.

Instanţa de fond a apreciat că în mod corect organul de control fiscal a procedat la aplicarea sancţiunii decăderii şi respingerea demersului ca tardiv formulat, raportat la dispoziţiile art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, reţinând că data la care decizia de impunere a fost comunicată reclamantei este 15.04.2013, în condiţiile în care, potrivit înscrisului existent la fila 44 dosar, pe actul administrativ fiscal contestat apare menţiunea "am primit un exemplar 15.04.2013 C. ss. indescifrabil", iar calitatea domnului C. de reprezentant al societăţii nu a fost contestată.

Noţiunea de împuternicit al contribuabilului este reglementată prin dispoziţiile art. 18 din O.U.G. nr. 92/2003 (Codul de procedură fiscală), "conţinutul şi limitele reprezentării fiind cele cuprinse în împuternicire sau stabilite de lege, după caz."

Înalta Curte apreciază întemeiate criticile recurentei referitoare la faptul că mandatul acordat d-lui C., având funcţia de contabil şef, în vederea reprezentării contribuabilului pe durata inspecţiei fiscale, a încetat la momentul finalizării acestei etape, moment marcat prin întocmirea raportului de inspecţie fiscală.

Această interpretare este susţinută de dispoziţiile art. 109 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2003, care arată fără echivoc faptul că "raportul de inspecţie fiscală se întocmeşte la finalizarea inspecţiei fiscale şi cuprinde toate constatările în legătură cu perioadele şi obligaţiile fiscale verificate," iar alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că "decizia de impunere se comunică în termen de 30 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecţiei fiscale."

Nu poate fi acceptată interpretarea intimatei pârâte de prelungire a mandatului de reprezentare pentru a include comunicarea deciziei de impunere, cât timp textul de lege pe care chiar organul fiscal l-a avut în vedere delimitează clar momentul încetării inspecţiei fiscale de emiterea deciziei de impunere, impunând chiar un termen de 30 de zile între aceste etape.

În lipsa unei împuterniciri exprese care să dea dreptul persoanei mandatate să primească şi comunicarea deciziei de impunere este evident că împuternicirea acordată contabilului şef al contribuabilului şi-a produs efecte până la întocmirea raportului de inspecţie fiscală.

Pentru comunicarea decizie de impunere sunt relevante dispoziţiile art. 44 din O.U.G. nr. 92/2003, în care se stabileşte că "actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat", fiind arătată ordinea în care se poate efectua această comunicare pentru a putea fi efectivă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 536/2011 a Curţii Constituţionale).

Societatea comercială supusă inspecţiei fiscale este o persoană juridică ce-şi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile sale potrivit normelor legale ce-i reglementează capacitatea de exerciţiu şi funcţionarea, cuprinse în dispoziţiile art. 209 din C. civ. şi în prevederile Legii comerciale nr. 31/1990.

Din cuprinsul normelor legale anterior menţionate se relevă faptul că persoana juridică are, potrivit actului de constituire sau statutului său, un reprezentant legal pentru a acţiona în raporturile juridice cu terţii, iar comunicarea unui act fiscal către contribuabil este cea efectuată către reprezentantul legal al persoanei juridice în cauză.

Faţă de împrejurarea că organul fiscal n-a dovedit existenţa unei comunicări a deciziei de impunere contestate către reprezentantul legal al S.C. D. S.A., Înalta Curte reţine că hotărârea primei instanţe este dată cu greşita aplicare a normelor de drept material, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta S.C. D. S.A. prin administrator judiciar B., va casa hotărârea recurată şi, rejudecând, va admite acţiunea, va anula Decizia nr. 215 din 22 iulie 2013 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi va obliga pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. F-MC 344 din 11 aprilie 2013, întocmită conform RIF nr. F-MC 82 din 11 aprilie 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. D. S.A. prin administrator judiciar B. împotriva Sentinţei nr. 106 din 12 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza:

Admite acţiunea formulată de reclamanta S.C. D. S.A. prin administrator judiciar B.

Anulează Decizia nr. 215 din 22 iulie 2013 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Obligă pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. F-MC 344 din 11 aprilie 2013, întocmită conform RIF nr. F-MC 82 din 11 aprilie 2013.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN