Territorial jurisdiction for fiscal enforcement challenges: enforcement court versus creditor domicile under Fiscal Procedure Code

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 12414 din 27 octombrie 2016, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa şi a trimis cauza având ca obiect contestaţie la executare, formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Prin Sentinţa civilă nr. 1255 din 20 februarie 2017, Judecătoria Sector 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorul 5 Bucureşti, invocată din oficiu de către instanţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Prin Încheierea nr. 776 din 3 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, învestită cu soluţionarea conflictului de competenţă, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea acesteia spre competentă soluţionare secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte, secţia a II-a civilă, a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin Sentinţa civilă nr. 12414 din 27.10.2016, Judecătoria Constanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, reţinând că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este judecătoria în circumscripţia căreia are sediul contestatoarea, în speţă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 1255 din 20.02.2017, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, reţinând că soluţionarea contestaţiei la executare revine instanţei de executare în care îşi are sediul organul de executare la data începerii executării silite, în speţă Judecătoria Constanţa.

Analizând conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Constanţa şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a constatat că obiectul dosarului îl reprezintă contestaţie la executare silită întemeiată pe dispoziţiile art. 260 - 261 C. proc. fisc.

A reţinut secţia civilă a Înaltei Curţi că, potrivit art. 213 alin. (13) din Legea nr. 207/2015, împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, cel interesat poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă, astfel că, în raport de temeiurile de drept invocate prin acţiunea promovată, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre competentă soluţionare, conform art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 modificată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea conflictului de competenţă de faţă, în raport de prevederile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia civilă.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 05.08.2016 sub nr. x/212/2016, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, contestaţie la executare împotriva tuturor actelor de executare silită demarate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, solicitând admiterea contestaţiei şi anularea tuturor formelor de executare întreprinse împotriva sa pentru executarea sumei de 2.490 RON (contestaţia vizează, în opinia contestatoarei, un număr de 11 somaţii din 15.05.2014, 3 somaţii din 29.02.2016 şi 12 popriri din data de 05.07.2016, titluri executorii care au la bază decizii ale organului fiscal emise în perioada februarie 2009 - decembrie 2015).

În motivarea contestaţiei la executare, contestatoarea a arătat că s-a înregistrat la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa în anul 2006, ca avocat colaborator, iar în luna mai 2009 a deschis cabinet individual şi s-a înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice Sector 5, solicitând şi transferul dosarului fiscal de la un organ fiscal la celălalt.

A mai arătat contestatoarea că, deşi la finalul anului 2011 a achitat toate datoriile pentru a beneficia de stingerea penalităţilor, ulterior, la data de 20.07.2016, cu ocazia prezentării la sediul Administraţiei Finanţelor Publice Sector 5 pentru eliberarea deciziei de impunere finală pentru anul 2015 i s-a adus la cunoştinţă că figurează cu debite restante în cuantum de 2490 RON, reprezentând obligaţii restante şi penalităţi aferente unor tranşe de impozit scadente în iunie 2009, septembrie 2009 şi decembrie 2009.

Contestatoarea a precizat că nu a avut cunoştinţă de faptul că figurează cu debite până la data de 20.07.2016 şi nu i-a fost comunicat niciun fel de act, titlu executoriu sau somaţie, prin care să-i fie aduse la cunoştinţă pretinsele debite, arătând că nu datorează aceste sume de bani deoarece le-a plătit către Administraţia Finanţelor Publice Sector 5, iar Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa trebuia să închidă şi să transfere dosarul fiscal încă din luna iunie 2009.

În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 260 - 261 C. proc. fisc.

Prin înscrisul depus la dosarul cauzei la data de 30.09.2016 şi intitulat cerere precizatoare şi răspuns la întâmpinare, contestatoarea a precizat că solicită anularea somaţiilor şi a titlurilor executorii din data de 15.05.2014, 29.09.2014 şi respectiv 29.09.2016 şi a adresei de înfiinţare a popririi din data de 05.07.2016, precum şi întoarcerea executării silite şi obligarea intimatei la restituirea sumei de 1.465 RON, având în vedere faptul că executarea silită a fost finalizată parţial.

Conform prevederilor art. 213 alin. (14) C. proc. fisc. :

"(14) Împotriva actelor prin care se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestaţie la executare în conformitate cu prevederile art. 260 şi 261".

Potrivit art. 260 C. proc. fisc. (în forma în vigoare la data formulării contestaţiei la executare):

"(1) Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.

(2) Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de C. proc. civ., republicat, nu sunt aplicabile.

(3) Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

(4) Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă".

Potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ. (în forma în vigoare la data începerii executării silite împotriva debitoarei prin somaţii, respectiv 15.05.2014):

"(1) Contestaţia se introduce la instanţa de executare", iar potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Înalta Curte are în vedere că prin Decizia nr. XIV/05.02.2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite în aplicarea art. 169 alin. (4) din vechiul C. proc. fisc. (art. 172 alin. (4), s-a decis că judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea este competentă să judece contestaţia, atât împotriva executării silite înseşi, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condiţiile legii, cât şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

Din coroborarea dispoziţiilor legale citate anterior rezultă faptul că instanţa competentă să judece contestaţia formulată împotriva actelor prin care se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul organului de executare, care se afla în Municipiul Constanţa la data începerii executării silite.

În concluzie, competenţa teritorială trebuie stabilită prin raportare la momentul sesizării instanţei, relevanţă având sediul organului de executare, care este în Municipiul Constanţa, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Constanţa.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea A. şi pe intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, în favoarea Judecătoriei Constanţa, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN