Negative competence conflict resolved by assigning public servant salary assimilation dispute to Tribunal jurisdiction

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 1977/2016 din 16 decembrie 2016, Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Gorj, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin Sentinţa nr. 140/2017 din 1 martie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea nr. 188/1999), în favoarea Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin acţiunea promovată, reclamanta A. a solicitat:

- obligarea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor să completeze Ordinul nr. 1016 din 23 decembrie 2015, prin emiterea, în temeiul art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014, a unor acte de asimilare, cu începere de la data de 01.12.2015, a funcţiilor şi salariilor funcţionarilor din cadrul Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Gorj cu funcţiile şi nivelul de salarizare stabilite potrivit dispoziţiilor ordinelor ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de aplicare a alin. (8) şi (81), în cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în sensul de a se include în salariul de bază şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu;

- obligarea pârâtei Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Gorj, ca, pentru perioada cuprinsă între 01.12.2015 şi data punerii în aplicare a noilor grile de salarizare stabilite prin asimilare, să plătească diferenţa dintre drepturile asimilate, cuvenite potrivit art. 82 din O.U.G. nr. 83/2014 şi drepturile efectiv plătite, cu acordarea dobânzii legale penalizatoare.

Înalta Curte reţine, astfel, că ordinul contestat este strict legat de raporturile de serviciu ale reclamantei, care este funcţionar public.

Rezultă cu evidenţă că obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost stabilit de reclamantă, se circumscrie noţiunii de raport de serviciu, salarizarea fiind o componentă a acestuia.

Astfel, competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport cu dispoziţiile legii speciale, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi nu în raport cu dispoziţiile legii generale, respectiv Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 2/2013:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

În concluzie, indiferent de rangul autorităţii sau instituţiei publice emitente a actului contestat, în materia privind funcţionarii publici competenţa de soluţionare a litigiilor aparţine tribunalului, astfel cum în mod corect a reţinut şi Curtea de Apel Craiova.

Totodată, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar în cauză reclamanta a optat pentru instanţa în a cărei rază teritorială se află domiciliul său.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâtele Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Gorj şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN