Competence for administrative annulment of excise tax refund decisions issued by a central public authority

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 2774 din 27 septembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin Sentinţa civilă nr. 879/2017 din 14 februarie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin acţiunea formulată, reclamanta a contestat în parte, pe calea acţiunii în anulare, Decizia de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 437 din 22 februarie 2016, prin care i s-a respins de la restituire suma de 5.652 RON, constând în acciza aferentă perioadei 1.10.2014-31.12.2014 conform cererii nr. 1323 din 23 septembrie 2015 şi Decizia de aprobare a cererii de restituire a accizei nr. 438 din 22 februarie 2016, prin care i s-a respins restituirea sumei de 4.901 RON, constând în acciza aferentă perioadei de 1.07.2014-30.09.2014 conform cererii nr. 1322 din 23 septembrie 2015 şi, pe cale de consecinţă, a solicitat restituirea sumei de 5.652 RON, constând în diferenţă acciză aferentă perioadei 1.10.2014 - 31.12.2014, conform cererii din 23 septembrie 2015, calculate conform Legii nr. 571/2003 şi H.G. nr. 537/2014 şi restituirea integrală a sumei de 4901 RON, constând în diferenţă acciză aferentă perioadei 1.07.2014 - 30.09.2014 conform cererii din 23 septembrie 2015, calculate conform Legii nr. 571/2003 şi H.G. nr. 537/2014.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

În art. 2 alin. (1) lit. b) din lege este definită autoritatea publică ca fiind orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Înalta Curte constată că, în speţă, obiectul acţiunii constă în principal în anularea unor acte administrative emise de pârâtă, care este o autoritate publică centrală, desemnată ca administrator al schemei de ajutor de stat.

Astfel, din cuprinsul art. 1 alin. (2) şi (3) din H.G. nr. 537/2014, rezultă că: "(2) Se desemnează ca Administrator al schemei de ajutor de stat Autoritatea Rutieră Română.

(3) Ajutorul de stat constă în restituirea sumelor reprezentând diferenţa dintre nivelul standard al accizelor şi nivelul accizelor diferenţiat prevăzut la art. 176 alin. (6) din C. fisc. , pentru motorina utilizată drept combustibil pentru motor în:

a) transportul rutier de mărfuri în cont propriu sau pentru alte persoane, cu autovehicule sau ansambluri de vehicule articulate destinate exclusiv transportului rutier de mărfuri şi cu o greutate brută maximă autorizată de cel puţin 7,5 tone;

b) transportul de persoane, regulat sau ocazional, exclusiv transportul public local de persoane, cu un autovehicul din categoria M2 sau M3, definit în Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor şi a remorcilor acestora, precum şi a sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate vehiculelor respective".

De asemenea, H.G. nr. 625/1998 prevede că Autoritatea Rutieră Română este o instituţie publică centrală, cu personalitate juridică, fiind organismul tehnic specializat al Ministerului Transporturilor.

În ceea ce priveşte competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, devin astfel incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare la data formulării acţiunii), potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel).

Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal, ale curţilor de apel).

În mod corect a apreciat Tribunalul că în speţă nu criteriul valoric al sumei reprezentând contravaloarea accizei solicitată a se restitui este relevant şi nu acesta constituie reperul de apreciere al competenţei instanţei, ci relevant este rangul autorităţii publice emitente a actelor contestate, pe capătul principal de cerere.

Astfel cum s-a arătat anterior, cele două acte administrative contestate sunt emise de către pârâta Autoritatea Rutieră Română, care este o instituţie publică centrală, cu personalitate juridică, fiind organismul tehnic specializat al Ministerului Transporturilor.

Cum legiuitorul a atribuit competenţa unei autorităţi publice centrale în cenzurarea accizelor, prin emiterea unei decizii, în cauză se aplică dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, sus-citate.

Faţă de considerentele expuse anterior, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, precum şi faptul că pârâta este o autoritate publică centrală, Înalta Curte apreciază că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare îi revine Curţii de Apel Bucureşti.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. "A." S.R.L. şi pe pârâta Autoritatea Rutieră Română în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN