Revision of judicial decision dismissed for missing deadline under Romanian Code of Civil Procedure

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 3976 din 9 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1074 din 27 octombrie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin contestaţia respectivă, contestatoarea A. a solicitat anularea parţială a Hotărârii nr. 1074 din 27 octombrie 2015, în ceea ce priveşte punctul 3, şi, pe cale de consecinţă, obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la invalidarea parţială a examenului de capacitate al judecătorilor şi al procurorilor stagiari din 2015, cu privire la proba scrisă la drept penal şi drept procesual penal- procurori şi personal asimilat magistraţilor.

În esenţă, în cuprinsul Deciziei nr. 3976 din 9 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a reţinut ca măsura dispusă la punctul 3, în sensul respingerii cererii de invalidare parţială a examenului de capacitate în ceea ce priveşte proba scrisă la disciplina drept penal-drept procesual penal, a fost adoptată cu respectarea prezumţiei de legalitate a actelor emise de comisiile de concurs în examinarea căilor de atac specifice fiecărei etape prevăzute prin regulament până la stabilirea notei finale a unui candidat, fiind avute în vedere şi cerinţele respectării marjei de apreciere a fiecărei comisii în îndeplinirea atribuţiilor asumate contractual.

Înalta Curte, în exercitarea propriului control asupra legalităţii Hotărârii CSM nr. 1074/2015, a reţinut că aceasta a fost adoptată cu respectarea cerinţelor legale prin care i-au fost stabilite intimatului CSM competenţele asupra atribuţiilor cuvenite în organizarea şi desfăşurarea examenului de capacitate pentru judecători şi procurori în sesiunea iulie- noiembrie 2015.

1.2. Revizuirea formulată de A. şi motivele invocate

La data de 03.03.2016, împotriva Deciziei nr. 3976 din 9 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire dna A. care a solicitat admiterea cererii şi schimbarea în tot a deciziei atacate.

În esenţă, revizuenta, arătând că în cauză este incident motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. ("s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut") a înfăţişat următoarele în susţinerea cererii de revizuire formulate:

- Prin decizia atacată, instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de anulare a actului administrativ pentru încălcarea principiilor echităţii şi bunei credinţe şi a uzanţelor generale în materie de examene, explicitate prin cerere şi prin înscrisurile depuse la dosar; Înalta Curte nu s-a pronunţat pe cererea de anulare a actului administrativ pentru acest motiv şi nici măcar nu le-a reţinut printre argumentele de fapt şi de drept relevante (pct. 3.1 din decizie);

- Deşi instanţa a analizat aparent cererea de anulare pentru încălcarea art. 23 pct. 1 lit. f) şi h) din Regulament, aceasta nu s-a pronunţat în fond, constatându-şi de fapt necompetenţa de a cenzura aceste aspecte;

- Înalta Curte nu s-a pronunţat asupra unui lucru care s-a cerut şi care era în competenţa sa întrucât a refuzat să verifice respectarea normelor privitoare la examenul de capacitate, verificări cu privire la care toate organele s-au declarat necompetente să o efectueze, în esenţă fiind vorba de o denegare de dreptate;

- Înalta Curte s-a pronunţat, în schimb, asupra unor lucruri care nu s-au cerut, întrucât contrar celor afirmate, contestaţia nu a tins la reformarea soluţiilor avute în vedere de comisiile de soluţionare a contestaţiilor, solicitarea vizând anularea actului administrativ întocmit cu încălcarea legii.

1.3. Apărările formulate în cauză şi excepţiile invocate

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care, în principal, a invocat (i) excepţia tardivităţii, cu consecinţa respingerii cererii de revizuire ca fiind tardiv formulată, în măsura în care, raportat la art. 511 pct. (1) şi 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuenta a formulat prezenta cerere cu nesocotirea termenului de o lună de la momentul comunicării Deciziei nr. 3976 din 09 decembrie 2015 şi (ii) excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, cu consecinţa respingerii acesteia ca inadmisibilă, în esenţă pe considerentul că motivul invocat nu poate fi incident în speţă. Motivele de anulare parţială a Hotărârii Plenului CSM invocate de parte prin contestaţia formulată, nu reprezintă cereri distincte care, în situaţia nesoluţionării de instanţa de judecată, să atragă incidenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ. De altfel, se observă că instanţa nu s-a pronunţat prin decizia atacată asupra unei cereri, în sensul de pretenţie dedusă judecăţii, pe care partea nu a formulat-o.

În subsidiar, intimatul CSM a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.

1.4 Procedura derulată în fata instanţei învestită cu soluţionarea cererii de revizuire

1.4.1 La termenul de judecată din data de 22 aprilie aprilie 2016 (a se vedea încheierea la fila 19 din dosarul de revizuire), Înalta Curte a acordat cuvântul părţilor asupra excepţiilor invocate, reprezentantul intimatului CSM precizând că hotărârea atacată a fost comunicată la data de 27 ianuarie 2016, iar cererea de revizuire a fost depusă la 1 martie 2016, data poştei, cu încălcarea termenului imperativ prevăzut de lege, fiind totodată susţinută şi excepţia de inadmisibilitate, pentru motivele arătate distinct în întâmpinare.

Revizuenta A. a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii precizând că la dosar se află ataşat procesul-verbal încheiat la data de 27 ianuarie 2016, dar acesta nu este semnat de destinatar ori de o persoană însărcinată cu primirea corespondenţei, ori în conformitate cu art. 165 C. proc. civ. termenul curge la data semnării dovezii de comunicare, respectiv a procesului-verbal de afişare.

Toate celelalte susţineri ale revizuentei, despre comunicarea deciziei şi în legătură cu modalitatea luării la cunoştinţă, în mod efectiv, au fost consemnate în încheierea de la acea dată.

La aceleaşi termen de judecată, revizuenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, indicând că nu poate depune şi motivarea scrisă, astfel că instanţa a apreciat că se impune acordarea unui termen în vederea depunerii la dosar, în scris, a excepţiei de neconstituţionalitate invocată, spre a fi comunicată şi intimatului CSM pentru a-i da posibilitatea de a formula un punct de vedere cu privire la aceasta, fiind astfel prorogată discutarea, respectiv pronunţarea asupra celor două excepţii, invocate de intimat.

1.4.2. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, a fost depusă la dosar, în scris la data de 28.04.2016, iar intimatul CSM a formulat un punct de vedere prin care a apreciat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este inadmisibilă, solicitând respingerea acesteia ca atare.

Asupra acestei excepţii instanţa s-a pronunţat prin încheiere, în şedinţa publică de la 17 iunie 2016, în sensul respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, motivarea acestei soluţii fiind inserată în cuprinsul încheierii de la acea dată.

1.4.3. Împotriva acestei încheieri, revizuenta, a declarat recurs în termenul legal, iar la termenul din data de 21.10.2016 a formulat cerere de recuzare împotriva completului de judecată, cât şi o cerere distinctă de îndreptare a unei erori materiale, strecurata în cuprinsul încheierii din 17.06.2016, referitoare la cererea sa precizatoare şi la amânarea discutării acesteia.

1.4.4. Cererea de recuzare a fost respinsă în şedinţa publică din camera de consiliu de la 25 octombrie 2016 iar cererea de îndreptare a erorii materiale a fost soluţionată prin încheierea de la 2 februarie 2017, în camera de consiliu, în lipsa părţilor a căror citare nu a fost dispusă, în conformitate cu dispoziţiile art. 442 alin. (2) C. proc. civ. (a se vedea încheierea de la dosar).

1.4.5. La termenul de judecată din data de 17.02.2017, revizuenta a invocat o nouă excepţie de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor art. 509 alin. (1), pct. 1 din C. proc. civ., cauza fiind din nou amânată pentru a da posibilitate intimatului CSM să ia cunoştinţă de conţinutul excepţiei comunicată în şedinţă publică şi-n vederea pregătirii apărării şi a depunerii la dosar a unui punct de vedere. Acesta din urma a fost depus la data de 6.03.2017, intimatul reiterând împrejurarea că excepţia de tardivitate a formulării cererii de revizuire a rămas nesoluţionată, solicitând pronunţarea cu prioritate asupra acesteia, înainte de punerea în discuţie a noii cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, cerere apreciată a fi inadmisibilă.

1.4.6. La termenul de judecată de la 26 mai 2017, Înalta Curte a acordat cuvântul revizuentei asupra excepţiei tardivităţii formulării cererii de revizuire şi asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1), pct. 1 din C. proc. civ., rămânând în pronunţare pe aceste chestiuni, cu acordarea unui termen pentru a da posibilitatea părţilor de a formula note scrise, astfel cum s-a şi solicitat.

2. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra revizuirii formulate

Raportat la conţinutul dezbaterilor orale asupra cărora instanţa a acordat părţilor cuvântul la termenul de judecată de la 26 mai 2017, şi în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe noi, ori după caz, cercetarea în fond a prezentei cereri de revizuire.

Analizând astfel excepţia de tardivitate a formulării cererii de revizuire invocată de intimatul CSM, Înalta Curte reţine că este întemeiată, faţă de prevederile legale aplicabile şi raportat la dovezile existente la dosar.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se socoteşte, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1, ce constituie temeiul de drept al cererii de revizuire de faţă, de la comunicarea hotărârii, respectiv a Deciziei nr. 3976 din 9 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ce formează obiectul prezentei cereri de revizuire.

Din cuprinsul procesului-verbal de înmânare, datat 27 ianuarie 2016, aflat la fila 310 din dosarul de fond, în care s-a pronunţat Decizia nr. 3976 din 9 decembrie 2015, rezultă că la data de 27 ianuarie 2016 s-a realizat comunicarea deciziei la domiciliul din Sibiu al contestatoarei, conform menţiunilor de la dosar, fiind bifate de către agentul însărcinat cu înmânarea actelor de procedură căsuţele corespunzătoare ce atestă absenţa destinatarului de la domiciliu şi depunerea actelor comunicate în cutia poştală a acestuia.

Totodată, din cuprinsul dosarului de faţă, rezultă că cererea de revizuire a fost expediată poştal la data de 1 martie 2016, conform ştampilei aplicate pe plicul depus la fila 4 dosar.

Din perspectiva dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 181 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., privind calculul termenelor, Înalta Curte constată că ultima zi de depunere a cererii de revizuire era 29 februarie 2016.

Revizuenta a susţinut însă ca nu este tardiv depusă cererea de revizuire, întrucât în cazul său nu au fost respectate prevederile art. 163 C. proc. civ., în sensul că se impunea efectuarea procedurii înştiinţării şi apoi a ridicării actului comunicat de la primărie, nefiind în localitate la acea dată. Astfel a apreciat că termenul legal de introducere a cererii de revizuire nu a curs de la data de 27 ianuarie 2016, excepţia de tardivitate fiind neîntemeiată.

Înalta Curte arată însă că nu poate primi susţinerile revizuentei şi nici nu împărtăşeşte argumentaţia înfăţişată de aceasta, întrucât este contrară dispoziţiilor procedurale incidente, respectiv art. 163 alin. (12), cu referire la art. 163 alin. (8) şi alin. (3) ce prevăd, fără echivoc, depunerea actului de procedură în cutia poştală, aşa cum, de altfel, corect a şi procedat agentul însărcinat cu înmânarea actelor, fiind deplin aplicabilă norma de trimitere, în ipoteza persoanelor care lipsesc de la adresa la care s-a făcut comunicarea (incidenta art. 163 alin. (3)-(5) C. proc. civ.).

Concluzionând aşadar în sensul că, raportat la argumentele mai sus înfăţişate, procedura de comunicare a Deciziei nr. 3976 din 9 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a realizat în mod corect, cu respectarea dispoziţiilor procedurale corespunzătoare aplicabile, conform celor arătate şi în cuprinsul procesului-verbal de înmânare, la data de 27 ianuarie 2016, susţinerile contrare ale revizuentei nefiind întemeiate şi de altfel străine de situaţia de fapt dar şi de drept din cauză, Înalta Curte constată că depunerea cererii de revizuire la data de 1 martie 2016 apare ca fiind tardiv realizată.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Prin urmare, se va admite excepţia de tardivitate invocată de intimatul CSM, ca fiind întemeiată, şi în consecinţă, în temeiul art. 513 cu referire la art. 511 alin. (1) pct. (1) şi art. 509 alin. (1) C. proc. civ., va fi respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 3976 din 09 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardivă.

Dată fiind soluţia adoptată în ceea ce priveşte excepţia de tardivitate invocată dar şi asupra cererii de revizuire, Înalta Curte constată totodată că au rămas fără obiect excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată de intimatul CSM dar şi cererea revizuentei de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nemaifiind necesară şi examinarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii cererii de revizuire invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii şi, în consecinţă, respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 3976 din 09 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardivă.

Constată ca fiind rămase fără obiect excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi cererea revizuentei de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Definitivă în ceea ce priveşte excepţiile invocate.

Cu recurs în termen de 48 ore de la pronunţare, în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN