Extraordinary appeal for material error admitted; untaxed administrative appeal annulled and remanded for admissibility review

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 martie 2017, contestatorul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 486 din 14 februarie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, prin care a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de minister împotriva Sentinţei nr. 47 din 27 februarie 2015 a Curţii de Apel Alba-Iulia.

S-a susţinut de către contestator că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, având în vedere neconcordanţa dintre menţiunea din Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului în sensul că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru şi menţiunea din adresa de comunicare a raportului emisă al data de 15 decembrie 2016, în sensul că depunerii dovezii achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON.

A apreciat contestatorul că această inadvertenţă este o eroare materială care urma să fie clarificată la primul termen de judecată.

În concluzie, s-a solicitat admiterea contestaţiei în anulare astfel cum a fost formulată şi judecarea recursului declarat împotriva Sentinţei nr. 47/2015.

În drept, contestaţia în anulare s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 503 şi urm. C. proc. civ., art. 28 şi art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

2. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 486 din 14 februarie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost anulat recursul declarat de Ministerul pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru promovarea Societăţii Informaţionale împotriva Sentinţei nr. 47 din 27 februarie 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

3. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Contestatorul a depus la dosar înscrisuri în susţinerea contestaţiei în anulare.

Intimata Societatea A. S.A. Alba Iulia a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării contestaţiei în anulare, iar, pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată şi menţinerea deciziei instanţei de recurs, ca fiind temeinică şi legală; cu cheltuieli de judecată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, intimata a apreciat, în esenţă, că motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. nu este incident în speţă.

Astfel, a considerat că inadvertenţa dintre menţiunea privind obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru menţionată în adresa de comunicare a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi menţiunea din raport în sensul că recurentul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru putea fi sesizată instanţei de către recurent în cadre şi cu mijloace procedurale specifice, prevăzute de lege, iar nu pe calea contestaţiei în anulare.

A mai susţinut intimata că, în cauză, dezlegarea dată recursului nu este rezultatul unei erori materiale, în opinia sa, în mod corect, instanţa de recurs, în şedinţa din camera de consiliu din 14 februarie 2017, având ca obiect examinarea recursului, a analizat calea de atac din perspectiva incidenţei obligaţiei legale de a taxa cererea de recurs şi, constatând că nu s-a achitat taxa judiciară de timbru, a dispus anularea acestuia, acesta fiind momentul în care instanţa putea sesiza pretinsa eroare materială în actele de procedură întocmite în dosar.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte analizând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile procedurale aplicabile, o va admite pentru considerentele în continuare arătate.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.:

"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;"

Semnificaţia conceputului de "eroare materială" a fost dezvoltată doctrinar şi jurisprudenţial, păstrându-şi actualitatea şi în urma modificărilor survenite prin noul C. proc. civ., prin opoziţie cu eroarea de judecată, subliniindu-se că vizează greşeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, în principal cu caracter procedural.

În speţa dedusă judecăţii, contestatorul reclamă împrejurarea că, prin comunicarea unui raport asupra admisibilităţii în principiu incomplet, fără menţiunea achitării taxei judiciară de timbru aferentă recursului, a fost pus în imposibilitate de a suplini această lipsă, cu consecinţa anulării căii de atac.

Strict formal, hotărârea instanţei de recurs pronunţată în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se pronunţă fără cale de atac. Textul de lege, însă, enumeră condiţii intrinseci ale cererii de chemare în judecată, sancţionate cu nulitatea (ex. neîncadrarea motivelor de recurs în cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.), care exclud în mod logic exercitarea unei contestaţii în anulare, ajungându-se astfel în mod nepermis la o reapreciere a conţinutului cererii de recurs.

Reţine Înalta Curte că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti (Ryabykh contra Rusiei). De asemenea, s-a arătat că puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Totuşi, s-a reţinut că cerinţele principiului securităţii juridice nu sunt absolute, Curtea recomandând uneori redeschiderea unor proceduri drept cea mai potrivită măsură reparatorie atunci când procedurile interne nu corespund cerinţelor art. 6 (Cauza Lungoci contra României).

Or, în prezenta cauză, eroarea materială constă în împrejurarea că, astfel cum rezultă din înscrisul depus în şedinţa, recurentei i-a fost comunicat un draft al raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, aspect care nu rezulta din actele dosarului, în condiţiile în care pe dovada de comunicare aflată la dosarul de fond este trecută menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON.

De asemenea, se apreciază îndeplinită şi condiţia ca eroarea materială să fie determinantă, în sensul că, dacă aceasta ar fi fost adusă la cunoştinţa completului de filtru ar fi condus la o reapreciere a incidenţei dispoziţiilor art. 482 alin. (2) din C. proc. civ. raportat la prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Totodată, se reţine şi că, prin comunicarea de către grefa instanţei a unui alt exemplar al raportului decât cel analizat în Completul de filtru în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., a fost viciată procedura de filtrare a recursului, impunându-se continuarea procedurii prin comunicarea raportului către părţi pentru a formula puncte de vedere.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestaţia în anulare, va anula Decizia nr. 486 din data de 14 februarie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi va dispune continuarea procedurii prevăzută de art. 493 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale împotriva Deciziei nr. 486 din 14 februarie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Anulează Decizia nr. 486 din data de 14 februarie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi dispune continuarea procedurii prevăzută de art. 493 din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN