Company's annulment bid over tardy appeal rejected; prior dismissal stays in force.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 2 mai 2017, contestatoarea S.C. B. S.A. prin administrator judiciar A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 520 din 16 februarie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2012.

S-a solicitat admiterea contestaţiei şi anularea, în parte, a hotărârii atacate, doar în ceea ce priveşte soluţia de respingere a recursului societăţii şi, pe cale de consecinţă, reluarea judecării cauzei în vederea pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, cu privire la recursul formulat de către societate, care a fost respins ca tardiv formulat, s-a susţinut de către contestatoare că, din eroare, instanţa de recurs a reţinut faptul că Sentinţa nr. 2568 din 13 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti i-a fost comunicată la data de 6 septembrie 2016, deoarece din amprenta ştampilei aplicată de oficiul poştal pe adresa de comunicare rezultă că data de comunicare a acestei sentinţe este 7 septembrie 2016.

Totodată, s-a considerat că, din eroare, s-a reţinut de către Înalta Curte că societatea a depus recursul prin poştă la data de 26 septembrie 2016, întrucât din nota de inventar, precum şi din amprenta ştampilei aplicată de oficiul poştal pe plicul ataşat cererii de recurs (aflată la dosarul cauzei), rezultă, în mod evident, faptul că data poştei este 23 septembrie 2016, în opinia contestatoarei, aceasta fiind ultima zi din termenul legal de 15 zile pentru declararea recursului, calculat conform prevederilor art. 101 din C. proc. civ., cu privire la acest aspect fiind invocate şi dispoziţiile art. 104 din C. proc. civ.

Concluzionând, s-a susţinut de către contestatoare că eroarea materială care a condus la dezlegarea dată prin Decizia nr. 520/2017 a Înaltei Curţi, în sensul respingerii recursului societăţii ca tardiv formulat este cauzată de modul defectuos de aplicare de către oficiul poştal a ştampilelor pe Nota de inventar, respectiv pe plicul în care a expediat cererea de recurs, întrucât data imprimată nu este una lizibilă.

În drept, contestaţia în anulare s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 317 şi următoarele din C. proc. civ.

2. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 520 din 16 februarie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2012 s-a respins recursul declarat de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva Sentinţei nr. 2568 din 13 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Totodată, a fost respins recursul declarat de S.C. B. S.A. împotriva Sentinţei nr. 2568 din 13 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Pentru a pronunţa soluţia privind recursul declarat de S.C. B. S.A., Înalta Curte a reţinut că hotărârea atacată a fost comunicată pârâtei în data de 06.09.2016, iar recursul a fost depus prin poştă în data de 26.09.2015, peste termenul de 15 zile prevăzut de C. proc. civ.

3. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Contestatoarea a depus la dosar înscrisuri în susţinerea contestaţiei în anulare.

Intimata Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, faţă de împrejurarea că motivele invocate prin cerere nu se încadrează în prevederile exprese şi limitative ale art. 317 şi art. 318 din C. proc. civ.

S-a mai susţinut că prin decizia contestată instanţa de recurs nu a deliberat pe fondul cauzei în ceea ce priveşte recursul declarat de societate, care a fost respins ca tardiv, urmare a pronunţării cu privire la excepţia tardivităţii, invocată din oficiu de către instanţă.

De asemenea, s-a considerat de către intimată că excepţia tardivităţii recursului în discuţie este fondată, în raport cu dispoziţiile art. 301, 302 şi art. 100 C. proc. civ. şi cu situaţia de fapt, respectiv că hotărârea atacată cu recurs a fost comunicată societăţii la data de 6 septembrie 2016, astfel cum rezultă din copia dovezii de comunicare - ştampila poştei şi datele inscripţionate de agentul procedural pe dovada de primire), ultima zi pentru declararea recursului în termenul legal fiind data de 22 septembrie 2016.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte analizând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.

Ea poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de art. 317 - 321 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 318 din C. proc. civ.:

"Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare."

Strict formal, contestaţia nu este inadmisibilă, erorile cu privire la data comunicării hotărârii atacate şi, respectiv a declarării căii de atac, se circumscriu textului de lege redat. Semnificaţia conceputului de "greşeală materială" a fost dezvoltată doctrinar şi jurisprudenţial prin opoziţie cu greşeala de judecată, subliniindu-se că vizează greşeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, în principal cu caracter procedural.

Pe fondul contestaţiei, însă se constată netemeinicia acesteia.

Ceea ce se critică prin prezenta cale extraordinară de atac este greşeala instanţei de recurs, care în aprecierea, ca tardiv, a recursului declarat de contestatoare, a reţinut în mod eronat că Sentinţa nr. 2568 din 13 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti i-a fost comunicată la data de 6 septembrie 2016, în condiţiile în care din amprenta ştampilei aplicată de oficiul poştal pe adresa de comunicare rezultă că data de comunicare a acestei sentinţe este 7 septembrie 2016; precum şi că, tot din eroare, s-a reţinut de către Înalta Curte că societatea a depus recursul prin poştă la data de 26 septembrie 2016, întrucât din nota de inventar, precum şi din amprenta ştampilei aplicată de oficiul poştal pe plicul ataşat cererii de recurs (aflată la dosarul cauzei), rezultă, în mod evident, faptul că data poştei este 23 septembrie 2016.

Procedând la verificarea înscrisurilor de la dosar Înalta Curte constată că soluţia de respingere a recursului declarat de S.C. B. S.A., ca tardiv formulat, este corectă, calea de atac fiind declarată cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Recursul a fost înaintat ulterior la Dosarul nr. x/2012, ca urmă, prin adresa din data de 3 octombrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.

La curtea de apel recursul a fost înregistrat la data de 26.09.206, dată reţinută de instanţa de recurs în hotărâre, însă se constată că pe plicul de expediere, la fila 55 verso, este aplicată o ştampilă ilizibilă pe care se poate însă distinge data de 23.09.2016, data care poate fi considerată data depunerii la oficiu poştal, conform art. 104 din C. proc. civ.

Cu privire la data la care a fost comunicată Sentinţa nr. 2568 din 13 octombrie 2015, instanţa are în vedere dovada de comunicare aflată la Dosarul nr. x/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, procesul-verbal întocmit de către lucrătorul poştal în condiţiile art. 100 din C. proc. civ. purtând, fără echivoc, data de 5 septembrie 2016. Instanţa de recurs a reţinut data de 6.09.2016 datorită împrejurării că menţiunea datei este olografă, însă diferenţa dintre cifra "5" de la dată şi cifra "6" menţionată olograf în compunerea anului "2016" este evidentă.

Contestatoarea a susţinut că din amprenta ştampilei aplicată din oficiu poştal pe adresa de comunicare rezultă că data de comunicare a sentinţei este data de 7.09.2016, precum şi că din înscrisul depus la acest termen rezultă aceeaşi dată de 7 septembrie 2016.

Or, constată Înalta Curte că la dosarul instanţei de fond se află dovada în înmânare care poartă data de 05.092016 semnată de predare de "factorul poştal", fiind aplicată ştampila de primire a contestatoarei şi seria de buletin precum şi semnătura funcţionarului însărcinat cu primirea corespondenţei.

Înalta Curte aminteşte şi dispoziţiile art. 100 alin. (1) din C. proc. civ. Procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă: 1. anul, luna şi ziua când a fost încheiat; 7. numele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea sau locul unde s-a făcut afişarea; 8. semnătura celui care a încheiat procesul-verbal. (...)

Procesul-verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.

În aceste împrejurări, constată Înalta Curte că, depunerea comunicării cu o ştampilă cu un număr de înregistrare care aparţine exclusiv contestatoarei, nu poate răsturna prezumţia legală instituită cu privire la data înmânării, culpa în ceea ce priveşte gestionarea propriei corespondenţe neputând fi opusă organelor judiciare, chiar înlăturând premisa constituirii unei probe "pro causa".

Discrepanţele constatate cu referire datele reţinute în hotărârea contestată, în condiţiile în care se reţine că termenul de 10 zile de declarare a recursului a fost depăşit, pot constitui cel mult "erori materiale" supuse procedurii prevăzute de art. 281 din C. proc. civ., acestea neputând fi circumscrise noţiunii de "greşeală de judecată" pentru a putea face obiectul unei contestaţii în anulare. Astfel, instanţa va acorda preponderenţă principiului securităţii raporturilor juridice, întrucât în lipsa unei circumstanţe substanţiale şi imperative de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, prezenta contestaţie în anulare nu poate fi admisă.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile contestatoarei sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Având în vedere considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca fiind nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de S.C. B. S.A. prin administrator judiciar A. împotriva Deciziei nr. 520 din 16 februarie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2012 ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN