Eligibility of unapproved foreign study visit costs and salary increases under EU structural fund cost-efficiency requirements

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord Vest, a solicitat anularea în parte a actului administrativ înregistrat sub nr. 1357 din 05 martie 2013 emis de pârât privind rezultatul Contestaţiei nr. 2644 din 12 februarie 2013 înregistrată la OIRPOSDRU Nord-Vest cu nr. 898/12.02 cu privire la punctele 1 şi 2 şi a Scrisorii de informare a beneficiarului nr. 725 din 05 februarie 2013 cu privire la cheltuielile neeligibile, pentru Proiectul "Servicii sociale integrate şi formare vocaţională pentru persoane cu dizabilităţi, admiterea contestaţiei şi pe cale de consecinţă rambursarea cheltuielilor în cuantum de 154.848,49 RON în conformitate cu prevederile art. 9 B (5) din Contractul de finanţare x/S/54702.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 141 din 11 martie 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 141 din 11 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta Asociaţia L., criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat.

În motivarea recursului declarat, se arată, în esenţă, că, sentinţa recurată conţine motive străine de natura cauzei, întrucât instanţa de fond şi-a însuşit un raţionament străin de contract şi de legea aplicabilă, ajungând să adauge la motivarea emitentului actului, substituindu-se, astfel, autorităţii emitente.

Constatând legătura implicită între drepturile salariale şi vizita de lucru în Olanda, instanţa de fond a depăşit limitele investirii, acest temei neregăsindu-se în actele administrative contestate.

Învederează recurenta că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, întrucât, deşi face o enumerare pe care a textelor legale aplicabile, nu face o analiză a incidenţei acestora în speţă şi nu arată argumentele pentru care a înlăturat concluziile ambelor rapoarte de expertiză.

De asemenea, instanţa de fond ignoră argumentele recurentei cu privire la finalitatea proiectului expuse în cererea de finanţare aprobată şi nu motivează de ce costurile salariale nu respectă principiile utilizării eficiente a fondurilor europene, raportul optim-eficienţă ori principiul bunei gestiuni financiare.

În opinia recurentei contrar celor reţinute de judecătorul fondului, decizia măririi salariilor a fost conformă dispoziţiilor art. 27 din Regulamentul CE nr. 1605/2002 şi a avut ca bază o creştere a volumului de muncă pe anumite posturi, aspect reflectat în creşterea numărului de ore lucrate, conform actelor adiţionale la contractele individuale de muncă.

Sub aspectul incidenţei motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., a arătat că instanţa de fond, contrar dispoziţiilor art. 330 coroborat cu art. 255 şi art. 258 C. proc. civ., a transmis experţilor atribuţia de verificare a eligibilităţii cheltuielilor în raport de contractul de finanţare şi normele legale incidente, solicitând, astfel, experţilor soluţia asupra litigiului.

De asemenea, prin încheierea de şedinţă din 2.04.2014, instanţa a dispus încuviinţarea efectuării unei noi expertize de către un alt expert, fără a arăta motivele temeinice care au determinat efectuarea noului raport, motiv pentru care se impune casarea acestei încheieri şi înlăturarea celui de-al doilea raport de expertiză.

Totodată, hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 977 C. civ., instanţa de fond dând un alt înţeles contractului de finanţare prin considerarea vizitei de studii în Olanda ca reprezentând o activitate nouă care necesită încheierea unui act adiţional.

În opinia recurentei, vizita de studii se încadra în categoria acţiunilor specifice din cuprinsul subactivităţii A.3.6 din cererea de finanţare, scopul acesteia fiind sensibilizarea şi determinarea potenţialilor angajatori din mediul local de a crea noi locuri de muncă, în special pentru persoanele cu dizabilităţi, în acord cu obiectivul principal al proiectului - transferul unui model olandez de servicii sociale în România.

4. Apărările intimatului Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Nord Vest

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17.07.2015, intimatul a solicitat, în principal, în urma procedurii de filtrare a recursului, respingerea acestuia ca vădit nefondat, iar în subsidiar, în măsura în care va fi declarat admisibil în principiu, respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, autoritatea intimată a arătat că cererea de recurs a fost încadrată doar formal în motivele de recurs, în realitate teoretizându-se asupra unor aspecte care nu fac obiectul cercetării în faza de recurs.

Chiar şi analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, se poate observa că, având a se pronunţa asupra caracterului eligibil/neeligibil al cheltuielilor din cererea de rambursare 5, instanţa de fond a avut în vedere atât obligaţiile contractuale, cât şi dispoziţiile legale incidente, pronunţând o soluţie legală, în considerentele hotărârii regăsindu-se argumentele care au stat la baza respingerii cererii introductive.

În opinia autorităţi intimate, instanţa de fond a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză şi a statuat în mod corect că actele administrative contestate sunt legale, în considerarea faptului că toate cheltuielile generate de vizita de lucru care a avut loc în Olanda, inclusiv cheltuielile salariale aferente activităţilor pregătitoare vizitei, sunt neeligibile, întrucât aceasta nu a fost prevăzută în cererea de finanţare.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2)-(3) - C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din 8 decembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea pronunţată la 9.03.2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen pentru judecarea recursului în şedinţă publică.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei prin prisma criticilor invocate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă Asociaţia L. a supus controlului instanţei de contencios administrativ şi fiscal, verificarea legalităţii Actului administrativ nr. 1357 din 5 martie 2013 emis ca urmare a soluţionării Contestaţiei nr. 2644 din 12 februarie 2013 formulată împotriva Scrisorii standard de informare a beneficiarului - Notificare privind efectuarea plăţilor în urma verificării administrative a Cererii de rambursare nr. 5 la Contractul de finanţare nr. E 7368 din 13 septembrie 2010 pentru Proiectul "Servicii sociale integrate şi formare vocaţională pentru persoane cu dizabilităţi.

Prin actul administrativ contestat (pct. 1 şi 2), autoritatea intimată a comunicat recurentei-reclamante următoarele:

1. Costurile salariale generate de mărirea normei zilnice de lucru şi/sau creşterea salariului brut, în baza actelor adiţionale la contractele de muncă cu aplicabilitate din aprilie 2012, sunt neeligibile deoarece nu respectă un raport optim cost-eficienţă, pentru 11 persoane din cadrul echipei de implementare: A. - manager proiect, B. - expert comunicare marketing, C. - expert formator, D. - expert formator, E. - coordonator centru resurse, F. - expert formator, G. - expert asigurarea calităţii, H. - expert formator, I. - responsabil financiar, J. - consilier juridic, K. - expert psiholog.

Drept urmare, pentru cele 11 persoane din echipa de implementare se consideră eligibile costurile salariale la nivelul normei de lucru şi a salariului brut existente anterior modificărilor salariale operate începând din aprilie 2012;

2. În ceea ce priveşte cheltuielile ocazionate de vizita de lucru care a avut loc în Olanda în perioada 18.06.2012 - 22.06.2012, vizită efectuată în cadrul subactivităţii 3.6 " Campanii locale de sensibilizare a potenţialilor angajatori", membrii comisiei de soluţionare a contestaţiei au decis că toate cheltuielile generate de vizita de lucru care a avut loc în Olanda sunt neeligibile, deoarece aceasta nu a fost prevăzută în cererea de finanţare, nici ca activitate/subactivitate, nici ca tip de cheltuială.

Soluţia primei instanţe, care a considerat legale actele administrative contestate, reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează hotărârile care nu cuprind motivele pe care se întemeiază, care cuprind motive contradictorii sau motive străine de natura pricinii.

În speţă nu este îndeplinită niciuna dintre aceste ipoteze, sentinţa atacată fiind motivată cu respectarea exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Judecătorul fondului a indicat situaţia de fapt reţinută pe baza probelor administrate, precum şi motivele pe care s-a întemeiat soluţia, raţionamentul urmat fiind expus clar şi logic.

În contextul analizei argumentelor recurentei, Curtea de apel a reţinut că vizita de studiu din Olanda nu putea fi luată în calcul ca subactivitate la pct. A.3.6 - Campanii locale de sensibilizare a potenţialilor angajatori, dată fiind folosirea sintagmei "campanii locale de sensibilizare" care generează percepţia justificată că respectivele activităţi urmau să se desfăşoare la nivel local.

Mai mult, a reţinut instanţa de fond că, autoritatea intimată a comunicat recurentei prin adresa din 11 iunie 2012 că pentru decontarea vizitei în Olanda este necesară încheierea unui act adiţional pentru introducerea în proiect a unui nou tip de cheltuială şi a unei noi activităţi. Întrucât la data de 11.06.2012 recurenta se afla în alertă de nereguli, fapt ce făcea imposibilă încheierea unui act adiţional, alerta de neregulă fiind ridicată la data de 25.06.2012, dată la care vizita de studiu fusese realizată, în mod corect a reţinut judecătorul fondului că refuzul autorităţii intimate de a deconta sumele aferente deplasării în străinătate este justificată.

În privinţa costurilor salariale generate de mărirea normei zilnice de lucru şi/sau creşterea salariului brut, în baza actelor adiţionale la contractele de muncă cu aplicabilitate din aprilie 2012, pentru 11 persoane din echipa de implementare a proiectului, contrar susţinerilor recurentei, judecătorul fondului nu şi-a întemeiat soluţia pe motive străine cauzei, ci a prezentat normele speciale care reglementează eligibilitatea cheltuielilor publice, concluzionând în urma analizei că nu sunt întrunite condiţiile cumulative de eligibilitate.

Constatând legătura implicită dintre cheltuielile salariale şi vizita de lucru în Olanda, instanţa de fond nu a depăşit limitele învestirii, întrucât deşi acest motiv nu este menţionat explicit în cuprinsul actelor administrative contestate, totuşi, atât prin scrisoarea standard de informare, cât şi actul administrativ de soluţionare a contestaţiei se arată că neeligibilitatea cheltuielilor s-a datorat nerespectării principiului cheltuielilor eficiente a fondurilor publice sub aspectul rezonabilităţii, justificării, raportului optim cost-eficienţă datorită dezechilibrului evident dintre resursele utilizate şi rezultatele obţinute.

Prin urmare, este implicită legătura între cele două tipuri de cheltuieli, în condiţiile în care cheltuielile cu costurile salariale au fost justificate prin activităţile desfăşurate de experţi în legătură cu deplasarea în Olanda, activitate necuprinsă în cererea de finanţare şi considerată, astfel, neeligibilă.

De altfel, instanţa de fond a supus dezbaterii contradictorii a părţilor acest argument al autorităţi intimate, iar împrejurarea că în urma dezbaterilor a găsit întemeiat acest argument nu reprezintă un motiv străin de natura pricinii.

În condiţiile în care instanţa de fond a stabilit împrejurările de fapt esenţiale în cauză, a analizat probatoriul administrat, a indicat normele de drept pe care s-a întemeiat soluţia, Înalta Curte apreciază că soluţia nu este susceptibilă a fi reformată prin prisma motivului de recurs analizat.

Din perspectiva criticilor încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv căruia îi sunt subsumate criticile constând în nerespectarea normelor de procedură privind admisibilitatea şi încuviinţarea probei cu expertiză, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în şedinţa publică de la 30.10.2013 a încuviinţat efectuarea unei expertize tehnice de către un expert specializat în accesarea fondurilor structurale şi de coeziune europene, proba şi obiectivele acesteia fiind propuse de către recurenta-reclamantă.

Ulterior, în şedinţa publică de la 2.04.2014, în raport de dispoziţiile art. 338 C. proc. civ., instanţa de fond a încuviinţat solicitarea autorităţii intimate de efectuare a unei noi expertize, apreciind că proba este necesară soluţionării cauzei.

Prin urmare, aprecierea asupra admisibilităţii probei propuse şi aptitudinii acesteia de a duce la soluţionarea procesului s-a realizat de către judecătorul fondului cu respectarea dispoziţiilor legale privind admisibilitatea şi concludenţa probelor, obiectivele expertizei fiind subsumate obiectului probei, în sensul de a se lămuri împrejurările de fapt care au legătură cu obiectul cauzei.

De altfel, instanţa de fond, în considerentele sentinţei recurate, a prezentat în mod argumentat motivele pentru care şi-a însuşit parţial concluziile raportului de expertiză. Ca orice mijloc de probă expertiza tehnică nu are valoare dinainte stabilită, aprecierea acesteia revenind instanţei de judecată care îi dă relevanţă probatorie numai în măsura în care constatările acesteia se coroborează şi cu alte probe.

Criticile încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care vizează interpretarea greşită a contractului de finanţare, căruia i s-a dat un alt înţeles decât cel care rezultă din intenţia comună a părţilor contractante sunt, de asemenea, nefondate.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, vizita de studiu în Olanda desfăşurată în perioada 18.06.2012 - 22.06.2012 nu se încadrează în activităţile aprobate prin cererea de finanţare.

Aceasta întrucât, potrivit cererii de finanţare, parte integrantă a contractului, în capitolul "Activităţile eligibile ale proiectului", cu referire la activitatea 3.6 se stipulează următoarele:

"Campanii locale de sensibilizare a potenţialilor angajatori. Se vor organiza acţiuni specifice şi cel puţin două simpozioane în cele două regiuni cu scopul de a identifica locuri de muncă pentru beneficiarii organizaţiilor implicate şi cu scopul d ea informa potenţialii angajatori privind oportunităţile angajării unor persoane cu dizabilităţi".

De asemenea, în cadrul capitolului privind metodologia de implementare se precizează că "A.3 vizează abordarea concretă, în mod direct, a grupurilor ţintă, a specialiştilor care lucrează cu aceştia şi a agenţilor economiei sociale, pe cele 3 componente AAA. Activităţile se vor desfăşura în 2 centre de implementare".

Rezultă, aşadar, că acţiunile aferente A.3.6 trebuiau să se desfăşoare în arealul delimitat de recurentă prin cererea de finanţare, respectiv în cele două regiuni de dezvoltare (nord-vest şi centru) în centrele de implementare Baia Mare şi Mediaş, fiind corectă concluzia instanţei de fond că vizita de studiu în Olanda nu poate fi luată în considerare ca activitate la pct. 3.6, pentru decontarea acesteia impunându-se încheierea unui act adiţional care să introducă în proiect un nou tip de activitate şi o nouă cheltuială.

De altfel, din corespondenţa purtată de părţi cu privire la această activitate rezultă că autoritatea intimată, prin adresa din 11 iunie 2012 i-a comunicat recurentei faptul că, pentru a fi decontată, vizita de studiu trebuie să facă obiectul unei modificări a contractului, cerinţă nerespectată de către recurentă.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele prezentate anterior, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia L. împotriva Sentinţei nr. 141 din 11 martie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2017.

Procesat de GGC - NN