Suspension of execution of tax assessment contingent on annulment of underlying excise duties

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. (în reorganizare judiciară), a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Biroul Soluţionare Contestaţii şi Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova - Activitatea de Inspecţie Fiscală, anularea în tot a Deciziei nr. 481 din 08 septembrie 2015, emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Biroul Soluţionare Contestaţii, Raportului de inspecţie fiscală nr. F-PH 292 din 17 iulie 2013, emis de reprezentanţii DGFP Prahova - Activitatea de Inspecţie Fiscală, Deciziei de impunere nr. F-PH nr. 334 din 17 iulie 2013, emisă de reprezentanţii DGFP Prahova - Activitatea de Inspecţie Fiscală, cu exonerarea reclamantei de plata sumei de 1.182.452 RON, din care: 514.586 RON TVA şi 667.866 RON accesorii aferente TVA de plată.

În baza art. 15 raportat la art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, reclamanta a solicitat instanţei suspendarea executării actelor administrativ - fiscale atacate până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă pronunţată în data de 25 noiembrie 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. (societate în reorganizare judiciară) prin administrator judiciar B. şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-PH 334 din 17 iulie 2013 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

1.3. Cererile de recurs

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs ambele pârâte.

1.3.1. Pârâta Direcţia Regională Generală a Finanţelor Publice Ploieşti, a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat casarea încheierii atacate şi respingerea cererii de suspendare.

În motivarea cererii, recurenta a argumentat că în mod eronat a apreciat instanţa de fond că în cauză sunt îndeplinite condiţiile avute în vedere de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Motivele invocate în dovedirea cazului bine justificat impun cercetarea a numeroase aspecte ce vizează temeinicia şi legalitatea actului administrativ şi nu constituie împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului, iar motivele invocate de reclamant privind paguba iminentă au fost greşit reţinute de instanţa de fond, care nu a arătat cât de iminent este prejudiciul, cât de imediat, consideraţiile referindu-se la un viitor nedeterminat, în producerea lui.

Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2015, reţinută de instanţa de fond, prin care au fost anulate actele administrative a căror suspendare s-a solicitat, nu este definitivă, astfel încât nu poate constitui "îndoiala serioasă" în privinţa actelor administrative atacate.

1.3.2. Pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova a solicitat, la rândul său, casarea încheierii atacate şi respingerea cererii de suspendare, argumentând că reclamanta în prezenta cauză nu a făcut dovada îndeplinirii prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata S.C. A. S.R.L. (societate în reorganizare judiciară) a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, a se constata nulitatea recursului pârâtei Direcţia Regională Generală a Finanţelor Publice Ploieşti, având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în cazurile prevăzute de lege, respectiv nulitatea recursului formulat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, pentru neindicarea motivelor de casare

În subsidiar, a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, argumentând, în esenţă, că anularea actelor administrativ-fiscale prin care s-a stabilit obligaţia sa de plată a accizei reprezintă un motiv suplimentar de suspendare a executării actelor administrative care vizau obligaţia intimatei de plată a unor sume reprezentând TVA-ul aferent accizei.

Paguba iminentă se justifică prin declanşarea procedurii de reorganizare judiciară, generată tocmai de sumele stabilite în sarcina intimatei prin actele fiscale contestate, aspect la care se adaugă măsurile asigurătorii luate deja cu privire la conturile intimatei.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 21 iunie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 februarie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc condiţiile de admisibilitate, a respins excepţia nulităţii recursurilor, invocată de intimată prin întâmpinare, şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursurile declarate de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecata pe fond a acestora.

Cu privire la fondul recursului. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentelor-pârâte, constată recursurile nefondate şi le va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Se reţine că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.

În speţă, prima instanţă a admis cererea reclamantei, apreciind, în esenţă, că sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile speciale prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi aceasta este şi concluzia instanţei de control judiciar.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. F-PH nr. 334 din 17 iulie 2013, emisă de reprezentanţii DGFP Prahova - Activitatea de Inspecţie Fiscală, prin care s-a stabilit, în sarcina reclamantei, obligaţia de plată a sumei de 1.182.452 RON, din care: 514.586 RON TVA şi 667.866 RON accesorii aferente TVA de plată.

Decizia contestată a fost întocmită ca urmare a controlului inopinat desfăşurat de activitatea de inspecţie fiscala din cadrul DGFP Prahova, declanşat ca urmare a primirii de către această pârâtă a adresei din 18 aprilie 2013, emise de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Prahova.

Inspecţia fiscală efectuată de către pârâta DGFP Prahova a avut ca obiectiv stabilirea influenţelor fiscale în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată, ca urmare a constatărilor şi obligaţiilor fiscale reprezentând accize stabilite suplimentar prin Decizia de impunere nr. 3760 din 02 aprilie 2013 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. 3759 din 02 aprilie 2013, emise de D.J.A.O.V, prin care au fost stabilite în sarcina de plată a reclamantei obligaţii fiscale suplimentare în suma totală de 6.296.146 RON, din care: 2.708.350 RON accize aferente produsului motorină, 3.181.544 RON majorări de întârziere, 406.252 RON penalităţi de întârziere.

Organele de inspecţie fiscală din cadrul Activităţii de Inspecţie Fiscală Prahova au verificat tranzacţiile cu uleiuri minerale vrac efectuate de reclamantă în perioada 2007 - 2009 în vederea stabilirii taxei pe valoarea adăugată aferentă accizelor calculate de D.J.A.O.V. Prahova.

D.J.A.O.V. a calculat accize în cuantum de 2.708.350 RON, la nivelul produsului "motorină", apreciind că uleiurile minerale industriale vândute de intimată ar avea proprietăţi fizico-chimice asemănătoare motorinei.

Recurentele-pârâte au reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora accizele reprezintă taxe ce se cuprind în baza de impozitare a TVA, pentru accizele de plată stabilite suplimentar prin Decizia de impunere nr. 3760 din 02 aprilie 2013, transmisă de D.J.A.O.V., reclamanta ar datora bugetului de stat, în conformitate cu prevederile art. 140 alin. (1) şi art. 157 alin. (1) din C. fisc. , TVA de plată în suma de 514.586 RON (2.708.350 RON X 19%).

Fără a antama fondul cauzei, Înalta Curte constată, faţă de cele expuse anterior, că, în speţă, există interdependenţă între Decizia de impunere nr. 3760 din 02 aprilie 2013 şi raportul de inspecţie fiscală nr. 3759 din 02 aprilie 2013, emise de D.J.A.O.V., prin care s-a stabilit în sarcina intimatei obligaţia de plată a unor accize, şi actele contestate în prezenta cauză, prin care intimatei i se impută plata TVA aferent accizelor de plată stabilite suplimentar prin Decizia de impunere nr. 3760 din 02 aprilie 2013.

Se mai reţine şi că prin Sentinţa civilă nr. 2871 din 5 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a anulat Decizia nr. 174 din 12 iunie 2015, a admis contestaţia fiscală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., a anulat Raportul de inspecţie fiscală nr. 3759 din 02 aprilie 2013 şi Decizia de impunere nr. 3760 din 02 aprilie 2013 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, exonerând reclamanta de plata sumei de 6.296.146 RON, reprezentând 2.708.350 RON accize, 3.181.544 RON dobânzi/majorări de întârziere şi 406.252 RON penalităţi de întârziere.

A anulat Referatul justificativ nr. 2439 din 01 martie 2013 şi Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 2393 din 01 martie 2013 şi, în consecinţă, ridică măsurile asigurătorii impuse prin această decizie, respectiv sechestrul asigurător asupra bunurilor şi poprirea asigurătorie.

A admis cererea de suspendare a executării şi, în consecinţă, a suspendat executarea Deciziei de impunere nr. 3760 din 02 aprilie 2013 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, precum şi a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 2393 din 01 martie 2013, până la soluţionarea definitivă a prezentei acţiuni în anulare.

În motivarea acestei soluţii, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că este nelegală stabilirea în sarcina reclamantei a obligaţiei de plată a accizelor în sumă de 2.708.350 RON, cu consecinţa nelegalităţii accesoriilor (3.181.544 RON dobânzi/majorări de întârziere şi 406.252 RON penalităţi de întârziere), conform principiului accesorium sequitur principale.

Aşa cum a apreciat şi instanţa de fond, hotărârea de anulare, în primă instanţă, a actelor administrative care au stat la baza emiterii actelor a căror suspendare se solicită în prezenta cauză, confirmă concluzia privind întrunirea condiţiei cazului bine justificat, în sensul avut în vedere de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, întrucât are ca efect lipsirea de fundament a oricăror măsuri subsecvente adoptate.

Îndeplinirea condiţiei referitoare la prejudiciu şi la iminenţa producerii acestuia rezultă din punerea în executare a actelor administrative contestate, cu consecinţa imediată şi directă a afectării grave a activităţii intimatei-reclamante, raportat la cuantumul sumelor ce fac obiectul titlului executoriu.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Prahova împotriva încheierii din 25 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 mai 2017.

Procesat de GGC - NN