Suspension of agricultural subsidy exclusion based on lapsed veterinary license: imminent harm and validity of administrative act

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. B. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta APIA - Centrul Judeţean Bacău, suspendarea executării Deciziei de excludere de la plată nr. x007 din 02 februarie 2015 şi a Deciziei de închidere a angajamentului nr. x din 02 februarie 2015 pentru măsura 215 - plăţi în favoarea bunăstării animalelor - pachet b - păsări, emise de pârâtă.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 66/2015 din 30 aprilie 2015, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul judeţean Bacău, şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării Deciziei de excludere de la plată nr. x007 din 2 februarie 2015 şi a deciziei de închidere a angajamentului nr. x din 2 februarie 2015, emise de pârâtă, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anulare a aceloraşi acte administrative.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 66/2015 din 30 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Bacău, solicitând casarea acesteia, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.3.1. În motivarea cererii, recurenta a evocat circumstanţele de fapt ale cauzei, respectiv depunerea, de către S.C. A. S.R.L., a cererii de ajutor privind măsura 215 - Plăţi privind bunăstarea animalelor - pachetul b) - păsări, transferul de exploataţie, inclusiv a angajamentelor şi declaraţiilor, intervenit între S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., şi a arătat că actele administrative contestate au fost întocmite de instituţia recurentă pentru că la data transferului S.C. A. S.R.L. nu întrunea una din condiţiile de eligibilitate generale pentru accesarea angajamentului, şi anume nu deţinea autorizaţie sanitar-veterinară.

Începând cu data de 29.11.2013, autorizaţia din 05 iulie 2012 emisă pe numele societăţii S.C. A. S.R.L. nu a mai fost valabilă, întrucât, aşa cum rezultă din adresa DSVSA Neamţ din 18 mai 2015, administratorul societăţii a solicitat renunţarea la această autorizaţie, drept pentru care societatea respectivă nu mai putea desfăşura activitatea de creştere a păsărilor în perioada 29.11.2013 - 15.04.2014.

Reclamantul nu a putut prezenta dovezi din care să rezulte faptul că Autorizaţia nr. x/2012 ar fi fost valabilă în perioada noiembrie 2013 - aprilie 2014 sau dacă era valabilă şi la data respectivă.

A concluzionat că cererea reclamantei-intimate de suspendare a executării actelor administrative nu întruneşte condiţiile speciale de admisibilitate, iar documentele prezente la dosar nu puteau dovedi împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

1.3.2. La termenul din 30 mai 2017, recurenta-pârâtă a invocat motivul de recurs privind necompetenţa materială a Curţii de Apel Bacău, arătând că, prin cererea de chemare în judecată, intimata-reclamantă a solicitat suspendarea a două acte administrative emise de APIA - Centrul judeţean Bacău.

Faţă de acest aspect, a solicitat casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei, spre soluţionare, instanţei competente.

1.4. Apărările intimatei

1.4.1. Legal citată, intimata S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

A argumentat că, prin sentinţa civilă recurată, s-a dispus în mod legal admiterea cererii de suspendare a Deciziei de excludere de la plată nr. x007 din 2 februarie 2015 şi a deciziei de închidere a angajamentului din 2 februarie 2015, emise de pârâtă, instanţa analizând în mod temeinic îndeplinirea în cauză a cerinţelor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) şi s) din Legea nr. 554/2004.

Instanţa de fond a reţinut corect că actele a căror suspendare se solicită au fost emise pe o interpretare dată de D.S.V.A. Neamţ, cu referire la faptul că prin emiterea Autorizaţiei sanitare-veterinare nr. x/2013, Autorizaţia nr. x/2012 nu ar mai fi fost valabilă, că nu s-a invocat nici un temei legal potrivit căruia o autorizaţie sanitară-veterinară eliberată unui agent economic şi-ar pierde valabilitatea prin emiterea unei autorizaţii şi altui agent economic şi nu a depus un înscris din care să rezulte că Autorizaţia nr. 26/2012 ar fi fost anulată, retrasă sau suspendată.

Intimata a notificat, prin completarea formularului M3, transferul exploataţiei, astfel încât nu a existat nicio perioadă în care spaţiul să nu fie autorizat sanitar-veterinar, chiar dacă în perioada 29.11.2013 - 16.04.2014 au fost doi deţinători de autorizaţie, S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L.

Intimata-reclamantă, căreia i s-a transferat integral exploataţia, a preluat angajamentul, fiind incidente dispoziţiile art. 44 Regulamentul CE 1977/2006, care stabilesc că pentru asumarea angajamentului cesionarul trebuie să deţină autorizaţie sanitar-veterinară.

Cu privire la condiţia pagubei iminente, instanţa de fond în mod legal a reţinut că intimata are credite de o valoare însemnată, în derulare, fără a dispune de fonduri suficiente pentru achitarea acestora, iar executarea actelor a căror suspendare a solicitat-o împiedică depunerea documentaţiei de subvenţii pentru anul în curs.

1.4.2. Referitor la motivul de recurs privind necompetenţa materială a instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, intimata-reclamantă a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., această excepţie poate fi invocată doar până la primul termen de judecată pe fond. A mai arătat că acţiunea în anulare a fost soluţionată pe fond de către Curtea de Apel Bacău.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 21 iunie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 februarie 2017, completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul formulat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Bacău, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

Cu privire la fondul recursului. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentului-pârât, constată următoarele:

2.2.1. Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., anume când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii, nu este fondat.

Argumentul intimatului, privind faptul că recurenta nu ar mai putea invoca acest motiv de casare, de ordine publică, raportat la dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., este neîntemeiat, în condiţiile în care excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bacău a fost invocată prin întâmpinarea depusă la fond, dezbătută şi respinsă la termenul la care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 66/2015.

Raportat la faptul că obiectul cauzei are o componentă patrimonială, a cărei valoare depăşeşte plafonul de 1.000.000 RON, în mod corect a stabilit Curtea de Apel Bacău, în aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că este competentă din punct de vedere material în a soluţiona prezenta cauză.

2.2.2. În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

În speţă, intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu cererea de suspendare a executării Deciziei de excludere de la plată nr. x007 din 02 februarie 2015 şi a Deciziei de închidere a angajamentului nr. x din 02 februarie 2015 pentru măsura 215 - plăţi în favoarea bunăstării animalelor - pachet b - păsări, emise de pârâta-recurentă.

În motivarea actelor administrative contestate s-a reţinut că, începând cu data de 29.11.2013 autorizaţia din 05 iulie 2012 emisă de D.S.V.A. Neamţ pe numele cedentului S.C. A. S.R.L. nu a mai fost valabilă, că S.C. A. S.R.L. a desfăşurat activitate de creştere a păsărilor în perioada 29.11.2013 - 15.04.2014 fără a deţine autorizaţie, nerespectând condiţia general obligatorie privind deţinerea autorizaţiei sanitar-veterinare pe întreaga exploataţie pe toată perioada angajamentului.

Prima instanţă a admis cererea reclamantei, apreciind, în esenţă, că aceasta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor speciale prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi aceasta este şi concluzia instanţei de control judiciar.

Înalta Curte constată că, în speţă, înscrisurile şi argumentele reclamantei-intimate au conturat în mod convingător o situaţie de fapt contrară celor reţinute prin actele contestate, anume faptul că exploataţia a fost autorizată sanitar-veterinar inclusiv pentru perioada 29.11.2013 - 15.04.2014, împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative a căror suspendare se solicită.

Îndeplinirea condiţiei referitoare la prejudiciu şi la iminenţa producerii acestuia rezultă din punerea în executare a actelor administrative contestate, cu consecinţa imediată şi directă a afectării grave a activităţii intimatei-reclamante, în contextul creditelor contractate şi a fluxului de încasări şi plăţi.

Se mai reţine şi că prin Sentinţa civilă nr. 111/2015 din 25 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea principală formulată de S.C. A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Bacău, şi, în consecinţă, a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 17/P/20.04.2015, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat la A.P.I.A.- Centrul Judeţean Bacău sub nr. 1378 din 05.03.2015, Decizia de închidere a angajamentului nr. x din 2 februarie 2015 şi adresa de soluţionare a contestaţiei din 30.03.2015.

A admis acţiunea conexă astfel cum a fost precizată, formulată de S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă, şi a anulat adresa din 30.03.2015, Decizia de excludere de la plată a S.C. B. S.R.L. nr. x007 din 2.02.2015, Decizia de închidere a angajamentului nr. x din 2 februarie 2015, înştiinţarea din 17 februarie 2015 şi adresa din 2 februarie 2015 şi pe cale de consecinţă a obligat pârâta să emită decizii de plată în favoarea S.C. B. S.R.L. pentru anul II de angajament pentru suma de 659.394 euro şi să efectueze plata.

A constatat prelungită de drept măsura suspendării dispusă în Dosarele nr. x/2015 şi nr. y/2015

În motivarea acestei soluţii, Curtea de Apel a constatat, în esenţă, că reclamantele au deţinut autorizaţie sanitară-veterinară pentru exploataţie, astfel că a fost respectat angajamentul atât de S.C A. S.R.L. cât şi de S.C. B. S.R.L., neputându-se reţine existenţa unei nereguli.

Hotărârea de anulare, în primă instanţă, a actelor administrative a căror suspendare se solicită în prezenta cauză, confirmă concluzia privind întrunirea condiţiei cazului bine justificat, în sensul avut în vedere de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, reţinându-se că nici motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul judeţean Bacău împotriva Sentinţei nr. 66/2015 din 30 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 mai 2017.

Procesat de GGC - NN