Suspension of EU-funded budget debt execution refused; appeal unfounded, bond return upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 02.07.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice", suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 09.05.2014, privind Contractul de finanţare din 13 iulie 2011 pentru Proiectul de "Achiziţie utilaje la A." al S.C. A. S.R.L., cu cheltuieli de judecată, invocând în drept prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 550/2014 din 19 noiembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Ministerul Fondurilor Europene, Autoritatea Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, şi a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 5000 RON, depusă cu recipisa de consemnare din 20.10.2014 la B. - Sucursala Zalău.

3. Cererea de recurs şi motivele înfăţişate

Împotriva Sentinţei civile nr. 550/2014 din 19 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în termen legal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând ca temei de drept al demersului său procesual dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, în contextul reiterării succinte a situaţiei de fapt generatoare a prezentului litigiu, au fost înfăţişate următoarele critici ale sentinţei atacate:

• instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile aplicabile în speţă, în sensul că nu a avut în vedere, atunci când a apreciat asupra întrunirii condiţiei cazului bine justificat, existenţa celor două tipuri de sancţiuni, unele care vizează vicii anterioare sau contemporane încheierii contractului şi cele ulterioare perfectării acestuia; existenţa acestei duble categorii de sancţiuni este susţinută şi de poziţia autorităţii pârâte din cuprinsul procesul-verbal atacat;

• specificul celor două sancţiuni nu permite aplicarea lor pentru orice faptă dintre cele reţinute în cuprinsul procesului-verbal;

• a fost nesocotită de către instanţă şi natura disproporţionata sancţiunii aplicate astfel că, şi dacă se trece peste aspectele referitoare la cele două tipuri de sancţiuni şi s-ar interpreta că sancţiunea nulităţii este referitoare la toate motivele de fapt indicate, aceasta este vădit disproporţionată raportat la eventuale prejudicii aduse bugetului naţional şi unional, în condiţiile în care trebuiau rambursate dar cheltuielile care nu respectă condiţiile, nu întreaga suma din contract;

• în speţă s-a făcut cel puţin dovada unei aparenţe de nelegalitate dovedindu-se astfel întrunirea condiţiei cazului bine justificat, astfel că instanţa a procedat la o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004; chiar dacă instanţa de fond nu a achiesat opiniei conform căreia în cauză este vorba despre două tipuri de sancţiuni, trebuia să admită, cel puţin, că există un dubiu, două interpretări fiind posibile iar simpla existenţa a unui dubiu naşte o aparenţă de nelegalitate care reprezintă un caz bine justificat în sensul legii contenciosului administrativ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene - Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea competitivităţii Economice" (AMPOSCCE) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.

În esenţă, răspunzând motivelor de recurs, intimatul pârât a arătat că în mod legal şi corect, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea executării actului administrativ, în condiţiile în care, în cadrul soluţionării cererii de suspendare nu poate fi antamat fondul cauzei, putându-se efectua numai o cercetare sumară a aparentei dreptului.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului iar prin încheierea de şedinţă din data de 06 octombrie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 02.03.2017, având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil în principiu, s-a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor la data de 12.05.2017.

Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului-reclamant şi a apărărilor intimatei, faţă de reverificarea şi reevaluarea probatoriului administrat în cauză şi a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte reţine că nu este fondat recursul de fată, pentru motivele în continuare expuse.

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu o cerere de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de restabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 09.05.2014, privind Contractul de finanţare din 13 iulie 2011 pentru proiectul "Achiziţii utilaje la A." al societăţii reclamante.

Instanţa de fond, prin sentinţa ce formează obiectul recursului de faţă a apreciat că, deşi reclamanta a prezentat mai multe elemente probatorii care confirmă îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, astfel cum este aceasta definită de prevederile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, condiţia existenţei unui caz bine justificat nu poate fi reţinută ca fiind întrunită, faţă de aspectele invocate şi analizate în cuprinsul hotărârii, astfel că nu poate fi încuviinţată cererea de suspendare a executării în lipsa îndeplinirii cumulative a cerinţelor examinate.

Raportat la soluţia primei instanţe dar şi faţă de criticile cuprinse în cererea de recurs, Înalta Curte reţine că este întemeiată susţinerea recurentei-reclamante în sensul că aspectele legate de condiţia pagubei iminente au intrat în puterea lucrului judecat, nefiind recurată reţinerea instanţei din cuprinsul considerentelor de către autoritatea intimată, în condiţiile art. 461 alin. (2) din C. proc. civ.

În aceste coordonate, trecând la examinarea punctuală a motivelor de recurs înfăţişate de recurenta-reclamantă, se reţine că în accepţiunea acesteia, soluţia instanţei de fond este nelegală din raţiuni care ţin de interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor legale referitoare la condiţia existenţei unui caz bine justificat.

Înalta Curte arată însă că nu împărtăşeşte opinia recurentei reclamante, apreciind că nu pot fi primite criticile formulate.

Se reţine astfel că motivele de recurs ale recurentei-reclamante se centrează pe susţinerea că aparenţa de nelegalitate a actului a cărui suspendare s-a solicitat a rezultat din nerespectarea principiului proporţionalităţii în aplicarea sancţiunii, din nerespectarea condiţiilor art. 17 pct. 7, respectiv art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011, dar şi din existenţa a două tipuri de sancţiuni, respectiv faţă de specificul acestora.

Or, clarificarea acestor aspecte care ţin în mod evident de interpretarea dispoziţiilor legale aplicabile dar şi de valoarea probatorie a înscrisurilor prezentate, respectiv de evaluarea acestora, nu se poate realiza pe calea sumară a procedurii reglementate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, ci doar în cadrul acţiunii având ca obiect anularea actului administrativ atacat, respectiv în acţiunea de fond.

În mod constant, în jurisprudenţa sa dezvoltată în această materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a arătat că nu orice dubiu în privinţa legalităţii unui act administrativ demonstrează îndeplinirea cazului bine justificat, o atare aptitudine având-o doar îndoielile serioase, determinate, de exemplu, de nemotivarea evidentă a actului, de emiterea lui de un organ necompetent, de întemeierea acestuia pe texte legale abrogate, neconstituţionale sau în mod evident inaplicabile, ceea ce în mod evident nu este cazul în speţă.

Invocarea principiului proporţionalităţii în aplicarea sancţiunii, în mod efectiv nu poate fi analizată într-o cercetare sumară a aparenţei dreptului. O atare examinare ar prejudeca fondul litigiului ceea ce nu poate fi însă dispus şi analizat în cadrul procedurii suspendării executării pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii.

Nici chestiunile legate de pretinsa existenţă a două tipuri de sancţiuni, respectiv a specificului acestora nu reprezintă în opinia instanţei de control judiciar o îndoială serioasă de legalitate, astfel cum susţine recurenta reclamantă, fiind evident că şi o atare analiză, aprofundată din perspectivă teoretico-juridică, ce ţine în mod direct de fondul raporturilor juridice, poate fi realizată doar în cadrul litigiului de fond.

Tocmai de aceea, cel puţin la nivelul aparentei dreptului, şi contrar celor susţinute de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că nu există elemente şi temeiuri care să contureze, în contextul acestei proceduri sumare şi fără a prejudeca fondul litigiului, îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, pentru a se putea dispune suspendarea de executare, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată.

Drept urmare, pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 20 cu referire la art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 496 C. proc. civ. şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. "A." S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 550/2014 din 19 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2017.

Procesat de GGC - NN