Bar admission with examination exemption: whether refusal to attend a professional-legislation interview voids the discretionary bar council's decision

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţionala a Barourilor din România - Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi Baroul Alba - Consiliul Baroului, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 902 din 27 martie 2014 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, comunicata la 24.04.2014;

- anularea Deciziei Consiliului Baroului Alba nr. 122/2013 prin care s-a respins cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen;

- obligarea Baroului Alba - Consiliul Baroului Alba să emită decizia de primire în profesia de avocat cu scutire de examen în calitatea de avocat definitiv, ţinând cont de faptul că sunt îndeplinite toate condiţiile impuse de legislaţia aplicabilă la momentul înregistrării cererii la Baroul Alba sub nr. 381/2010.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 271 din 19 noiembrie 2014 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 271 din 19 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că în mod eronat s-a reţinut că a refuzat participarea la interviu. Din motivarea celor două decizii atacate cât şi din procesul-verbal întocmit de către barou la data de 30.10.2013, rezultă că a participat la interviu, menţionându-se şi modul susţinerii acestuia, aşa cum a fost organizat şi gestionat de către Consiliul Baroului Alba

Recurenta precizează că a participat la interviu, însă aşa cum se reţine, a refuzat să participe la examinare în ceea ce priveşte interviul care rezultă că s-a desfăşurat şi la care a participat, deoarece acesta s-a dorit a fi transformat într-o veritabilă examinare pe care nu a acceptat-o.

Deşi instanţa susţine în motivarea sentinţei atacate că nu se află în situaţie identică cu cea a persoanelor care au obţinut hotărârile judecătoreşti favorabile depuse în probaţiune, întrucât în acele situaţii s-a constatat că deşi persoanele în cauză au fost chemate la interviu, acesta s-a transformat în examinare, nu pot identifica o altă situaţie în condiţiile în care din procesul-verbal al Baroului Alba din dala de 30.10.2013- lipsit de număr de înregistrare şi din motivarea Deciziei Consiliului Baroului Alba nr. 122/2013 şi a Deciziei nr. 902/27,03.2014 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, motivul respingerii cererii de primire în profesie a fost acela că a refuzat să participe la procedura de verificare a cunoştinţelor respectiv, procedura la care colegii săi titulari ai deciziilor depuse la dosar au participat.

La o analiză în amănunt a motivării instanţei se constată că acţiunea a fost respinsă, în principal pe considerentul refuzului de a participa la interviu, aspect care nu este prevăzut însă nici în legislaţia aplicabilă şi nici în procedurile pe care tot instanţa susţine ca avea obligaţia să le îndeplinească.

Se mai arată că instanţa se contrazice în motivare, susţinând ca în mod corect şi legal pârâţii au impus îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Hotărârea Consiliului UNBR nr. 902/2010 - respectiv examinarea, aspect asupra căreia s-a pronunţat instanţa prin hotărârile judecătoreşti depuse în probaţiune şi reţine totodată că s-a prezentat la interviu la care nu s-a supus. Din nici unul dintre documentele depuse în probaţiune de pârât, nu rezultă ca a refuzat să participe la interviu, cu atât mai mult cu cât a fost prezentă şi a purtat dialog cu pârâţii în data de 30.10.2013, aşa cum rezulta din procesul-verbal al şedinţei consiliului UNBR, depus la dosar.

Reclamanta susţine că a susţinut interviul în măsura în care acesta a fost organizat de către barou, răspunzând la toate întrebările aplicate, până în momentul în care unul dintre membrii comisiei a jignit-o (ceea ce nu a fost consemnat în procesul-verbal pe care eu nu şi-l însuşeşte întru totul atâta timp cât nu l-a fost semnat, proces-verbal pe care l-a solicitat baroului în copie şi nu i-a fost comunicat până la data depunerii la dosar.

De-a lungul timpului, marea majoritate a practicii judiciare şi în special cea recenta a dat articolului 16 alin. (2) interpretarea potrivit căreia textul stabileşte un drept conferit de lege faţă de persoanele care îndeplinesc condiţiile de primire în avocatură şi nu o posibilitate sau o facultate, iar acestui drept, îi corespunde o obligaţie corelativă ce îi revine baroului - consiliului baroului de admitere a cererii de primire în profesie.

Astfel, interpretarea textului legal, este că cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani, poate fi primit în profesie cu scutire de examen, deci fără a fi necesar un mijloc de verificare şi de apreciere a cunoştinţelor. Condiţia exercitării acestei profesii într-un interval de 10 ani reprezintă, aşa cum s-a reţinut de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2087/2008, precum şi în Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului Ştefan şi Ştef vs. România din 27.01.2009, fundamentul scutirii de examen întrucât există prezumţia că acest termen este suficient pentru dobândirea cunoştinţelor necesare exercitării profesiei de avocat.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii Uniunea Naţională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi Baroul Alba - Consiliul Baroului Alba au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 16.02.2017, recursul a fost admis în principiu.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, în cauză, cererea reclamantei de primire în profesia de avocat fără examen se întemeiază, în drept, pe dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1991 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, forma în vigoare la data respectivă, care prevedeau următoarele:

"La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen:

a) titularul diplomei de doctor în drept;

b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat".

Din modul de formulare a textului de la art. 16 (2) lit. b) din Legea nr. 51/1991, republicată rezultă indubitabil că ne aflăm în prezenţa unei norme juridice dispozitive şi nu imperative, mai exact, a unei norme juridice supletive care permite subiecţilor de drept destinatari să opteze între două variante posibile de comportament - a primi sau a nu primi în profesia de avocat, cu scutire de examen, pe solicitanţii care îndeplinesc cerinţele obligatorii prevăzute la lit. b).

Prin Decizia nr. 122 din 30 octombrie 2013 Baroul Alba a respins cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen formulată de recurenta-reclamantă A.

S-a reţinut că recurenta-reclamantă îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, dar a refuzat să se prezinte în faţa consiliului pentru realizarea procedurii de verificare a cunoştinţelor referitoare la exercitarea profesiei de avocat.

Contestaţia formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă prin Decizia nr. 902/2014 a Consiliului Uniunii Barourilor din România.

Recurenta-reclamantă a considerat că nu se impunea prezentarea sa în faţa consiliului, deoarece prin efectul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 trebuie să fie primită în profesia de avocat, îndeplinind cerinţele acestui text legal.

Înalta Curte constată că potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1996 poate fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, la cerere, persoana care a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi nu i-a încetat activitatea pentru motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.

În cauză, recurenta-reclamantă îndeplinea, la data formulării cererii, condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, dar a refuzat să se prezinte la verificarea cunoştinţelor profesionale privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat organizat în condiţiile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat şi Hotărârea nr. 902/11.09.2010.

Refuzul recurentei-reclamante de a se prezenta la verificarea cunoştinţelor în materia exercitării profesiei de avocat generează imposibilitatea obiectivă de control judiciar a eventualului exces de putere din partea autorităţilor profesionale pârâte.

Deci, în cauză, nu s-au impus condiţii suplimentare celor prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru că nu s-a organizat examen profesional, iar bibliografia indicată relevă că într-adevăr urma să aibă loc numai o verificare privind legislaţia ce reglementează exercitarea efectivă a profesiei de avocat, fără a fi pus în discuţie un examen propriu-zis pentru verificarea cunoştinţelor profesionale generale presupus a fi dobândite în perioada celor 10 ani de exercitare a uneia dintre profesiile reglementate de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Reglementarea al cărei beneficiu l-a invocat recurenta-reclamantă, respectiv art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 nu exclude organizarea unei verificări a cunoştinţelor solicitantului.

Este adevărat că în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că verificarea cunoştinţelor pe calea unei testări profesionale cu barem şi punctaj minim de promovare reprezintă în realitate un examen, astfel fiind golită de conţinut prevederea legală.

Dar, în cazul analizat, nu s-a organizat examen pentru primirea în profesie, ceea ce ar contraveni art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, pentru că aşa cum deja s-a explicat, nu s-a stabilit punctaj şi nici barem de examinare.

Desfăşurarea în forma scrisă, deşi este de natura unui examen sau concurs, în general, nu este de esenţa acestuia, existând situaţii în care un examen sau un concurs se desfăşoară exclusiv în formă orală, cu precizarea că susţinerea unui examen sub forma unui test scris este în măsură să corespundă unor exigenţe care ţin de asigurarea obiectivităţii, transparenţei, înlăturării subiectivismului şi arbitrarului, posibilităţii contestării, spre deosebire de examenul desfăşurat în formă orală care este criticabil din punct de vedere al aspectelor enumerate.

Astfel, pe de o parte, aşa cum s-a arătat, verificarea cunoştinţelor specifice organizării şi desfăşurării profesiei de avocat nu este echivalentul unui examen de admitere în profesie care ar fi presupus testarea cunoştinţelor juridice ale solicitanţilor, iar pe de altă parte, din moment ce primirea în profesia de avocat cu scutire de examen este o opţiune a organismelor competente (barourile), acestea au dreptul să prevadă anumite condiţii în care să se facă accesul în profesie fără examen, verificarea cunoştinţelor din domeniul legislaţiei referitoare la organizarea şi desfăşurarea profesiei de avocat fiind o asemenea condiţie.

De altfel, distincţia între verificarea sub forma unui colocviu şi verificarea sub forma unui test scris este pur formală din moment ce obiectul verificării este acelaşi - cunoştinţele din domeniul legislaţiei referitoare la organizarea şi desfăşurarea profesiei de avocat - iar consecinţa nepromovării constă în respingerea cererii de primire în profesie, indiferent de modul în care s-a realizat verificarea. Fiind vorba de o distincţie formală, aceasta nu e aptă să genereze discriminare între solicitanţii verificaţi în forma colocvială şi cei verificaţi în formă scrisă.

Instanţa de control judiciar constată că recurenta-reclamantă susţine că s-a prezentat în vederea intervievării, dar s-a dorit o examinare cu care nu a fost de acord, or aceste susţineri nu sunt probate.

În consecinţă, recurenta-reclamantă nu se găseşte într-o situaţie identică cu cea a persoanelor care au obţinut hotărâri judecătoreşti favorabile, depuse în probaţiune de reclamantă, întrucât în acele situaţii s-a constatat că deşi reclamanţii au fost chemaţi la un interviu, acesta a fost transformat unilateral şi fără temei într-o veritabilă examinare, ceea ce nu s-a constatat în situaţia recurentei-reclamante.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 271/2014 din 19 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2017.

Procesat de GGC - GV