Hospital appeal rejected: control report and recovery orders upheld against challenge.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamantul A. Târgu Mureş a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate - Direcţia Generală de Monitorizare, Control şi Antifraudă şi Casa de Asigurări de Sănătate Mureş (1) constatarea nulităţii Raportului de control nr. x/16.1.2014 emis de pârâta de rând 1; (2) constatarea nulităţii Notificării nr. 3241 din 06 februarie 2014, act administrativ subsecvent Raportului de control, emisă de către pârâta de rând 2; (3) exonerarea reclamantului de măsurile sancţionatorii aplicate prin cele două acte administrative contestate şi, în consecinţă, să se dispună restituirea către reclamant a sumei de 413.926,43 RON şi a sumei de 7.758,18 RON, reţinute în baza Raportului de control nr. x/16 ianuarie 2014 şi a Notificării nr. 3241 din 06 februarie 2014, ca reparaţie a pagubei cauzate prin emiterea şi punerea în aplicare a celor două acte administrative nelegale; (4) obligarea pârâtelor la suportarea cheltuielilor de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 9 din 23 ianuarie 2015 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. Târgu Mureş, în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate - Direcţia Generală de Monitorizare, Control şi Antifraudă şi Casa de Asigurări de Sănătate Mureş.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. Târgu Mureş a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că Raportul de control nr. x/16 01.2014 încheiat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate - Direcţia Generală Monitorizare, Control şi Antifraudă, ca şi act de control, este definit, atât ca şi caracteristici juridice, cât şi ca structură, prin Normele metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, norme aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1012/2013, care, la pct. 5.2.3.1 prevăd următoarele: "Valorificarea acţiunilor de control se face prin întocmirea de către echipa de control a unui raport de control."

În acelaşi act normativ, la pct. 5.2.3.2., teza 1. legiuitorul stabileşte termenul în care raportul de control trebuie să fie întocmit, respectiv "Raportul de control se întocmeşte într-un exemplar în termen de maximum 15 zile calendaristice de la finalizarea efectuării controlului, în funcţie de complexitatea acţiunii de control, şi se supune avizării conducătorului structurii de control/directorului general adjunct - la nivelul CNAS, şi aprobării preşedintelui CNAS/preşedintelui-director general al casei de asigurări de sănătate, în termen de o zi lucrătoare de la finalizare."

Or, aşa cum bine se poate observa din însuşi raportul de control pus în discuţie, acesta poartă numărul DGMCA/29/16 01 2014, fiind în mod evident elaborat/întocmit la data de 16.01.2014, odată ce acesta nu poartă inserată o altă dată de întocmire decât aceasta. De remarcat în acest context, că, aşa cum rezultă atât din textul raportului contestat, cât şi din cel al Procesului-verbal de control, controlul a fost finalizat la data de 20.12.2013, între respectiva dată şi data de 16.01.2014 (data la care a fost întocmit raportul) scurgându-se 27 de zile calendaristice, raportul contestat fiind aşadar întocmit cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de lege.

În opinia recurentei este profund nefondată şi neîntemeiată poziţia intimatei-pârâte CNAS din răspunsul la contestaţia-plângere prealabilă, formulată faţă de raportul de control aflat în discuţie, intimata-pârâtă invocând faţă de termenul de întocmire a raportului de control că: "raportul de control a fost întocmit în termenul prevăzut în Ordinul Preşedintelui CNAS nr. 1022 din 16.12.2013". Cu alte cuvinte, acest enunţ este pur declarativ, iar prin faptul că nu corespunde realităţii, este golit în totalitate de substanţă, rămânând valabilă doar aserţiunea nerespectării termenului legal - practic, aspectul sesizat, dovedit de însuşi raportul de control emanat de la CNAS.

Un alt viciu de formă al raportului contestat, îl reprezintă nerespectarea de către organul de control a structurii acestui înscris, aşa cum este aceasta prevăzută la pct. 5.2.3.4. din Normele metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, norme aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1012/2013.

Astfel, trebuie remarcat, în primul rând că, deşi în raportul de control contestat se face trimitere la anumite prevederi legale, în raport nu este precizat în scris, prin citare, textul normei corespunzător, care se prezuma a fi fost încălcat de către unitatea controlată, aşa cum impune actul normativ ce reglementează forma pe care trebuie să o aibă raportul de control, respectiv Normele metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, norme aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1012/2013.

De asemenea, în raportul de control contestat au fost consemnate doar iregularităţile/disfuncţionalităţile efectiv constatate de către organul de control, fără a fi consemnate şi efectele acestora, aşa cum impune pct. 5.2.3.4, lit. a), teza a doua, din actul normativ invocat.

Un alt aspect care face ca raportul de control contestat să fie viciat ca formă, îl reprezintă nerespectarea modului de comunicare a acestuia către entitatea controlată, respectiv potrivit legii comunicarea se face direct entităţii controlate, iar nu unei alte entităţi, în speţă CAS Mureş, care să-l aducă la cunoştinţa entităţii controlate, aşa cum s-a întâmplat.

În acest context, îşi găsesc aplicabilitate faţă de aspectul invocat prevederile de la pct. 5.2.3.5. din Normele metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, norme aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1012/2013, potrivit cărora:

"Raportul de control întocmit în conformitate cu prevederile prezentelor norme metodologice se transmite entităţii controlate după aprobarea de către preşedintele CNAS pentru controalele operative şi inopinate/preşedintele-director general al casei de asigurări, de sănătate pentru controalele tematice."

De asemenea, acelaşi aspect este reglementat şi de pct. 4 din Anexa nr. 11 (privind raportul de control) la Normele metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, norme aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1012/2013, potrivit căruia:

"Exemplarul «în original» al raportului de control se arhivează la structura de control în secţiunea A a dosarului de control, iar un exemplar copie - conform cu originalul se transmite entităţii controlate Accesul altor entităţi abilitate la rapoartele de control se face numai cu acordul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate/preşedintelui-director general al casei de asigurări de sănătate, după caz."

Tot un viciu de formă îl reprezintă şi inserarea în raportul de control contestat a unor denumiri greşite ale structurilor din cadrul unităţii, respectiv:

"Clinica de Cardiologie I - adulţi" în loc de secţia Cardiologie şi "Clinica Ortopedie şi Traumatologie" în loc de secţia Ortopedie şi Traumatologie, ceea ce echivalează practic cu referirea la structuri inexistente în cadrul unităţii.

Privitor la prima măsură prevăzută în raportul contestat, recurentul consideră că aceasta este nejustificată şi disproporţionată, în raport cu aspectele constatate de către organul de control, fiind totodată şi neîntemeiată şi contrară principiilor legale privind interdicţia unei duble sancţionări pentru aceeaşi faptă ilicită. Astfel, această măsură practic face trimitere la toate iregularităţile/disfuncţionalităţile constatate de către organul de control prin raportul contestat, incluzând astfel toate deficienţele constatate şi sancţionate prin măsurile prevăzute în continuare, la pct. 2 - 5 din raport

La stabilirea oricărei sancţiuni, indiferent de natura acesteia, trebuie respectat principiul aplicării unei singure sancţiuni pentru o singură faptă ilicită, potrivit căruia există o singură sancţiune pentru o singura faptă ilicită.

Acest principiu este desemnat prin adagiul latin non bis in idem şi presupune aplicarea unei singure sancţiuni pentru o singură faptă ilicită. Cel ce a nesocotit prin conduita sa ordinea de drept va răspunde o singură dată pentru fapta ilicită, căci unei încălcări a legii îi corespunde o singură sancţiune juridică.

Or, în speţă, în mod evident este vorba despre aplicarea a două sancţiuni administrative pentru aceleaşi fapte, respectiv pe de o parte, atât sancţiunea reţinerii unui procent de 1% din valoarea de contract aferentă lunilor ianuarie, februarie, septembrie şi octombrie 2013, cât şi, pe de altă parte, celelalte sancţiuni aplicate individual pentru fiecare neconformitate constatată, respectiv obligarea unităţii la plata unor sume reprezentând contravaloarea unor servicii considerate a fi raportate eronat de spital, virarea contravalorii celor 12 cazuri de vătămări corporale, şi celelalte măsuri menţionate la punctele următoare, la finalul raportului de control, contestat.

Privitor la cea de-a doua măsură prevăzută în raportul de control contestat, recurentul precizează că şi aceasta este nejustificată şi neîntemeiată, având în vedere că nu se poate preciza dacă serviciile constatate ca fiind raportate eronat au fost sau nu decontate spitalului din FNUASS. În lunile supuse controlului spitalul a realizat servicii medicale în regim de spitalizare de zi peste valoarea de contract, nedecontate de Casa de Asigurări de Sănătate Mureş, această instituţie neputând preciza dacă serviciile constatate ca fiind raportate eronat au făcut parte dintre cele decontate.

A. Târgu Mureş a semnat contractul de furnizare de servicii medicale spitaliceşti nr. 1/173/30.04 2013 cu obiecţiuni formulate în scris şi înregistrate la Casa de Asigurări de Sănătate sub nr. 17573 din data de 11.06.2013. Prin obiecţiunile formulate la contract s-a solicitat excluderea din contract a clauzelor referitoare la refuzul facturilor a căror valoare nu se încadrează în sumele contractate cu Casa de Asigurări de Sănătate Mureş, având în vedere imposibilitatea sistării acordării asistenţei medicale de către spital pentru acele cazuri care nu se încadrau în nivelul sumelor contractate cu Casa de Asigurări de Sănătate Mureş, nivel inferior faţă de capacitatea spitalului de furnizare de servicii medicale. Astfel, la decontarea serviciilor medicale furnizate ar fi trebuit luată în considerare în primul rând obligativitatea de a acorda primul ajutor şi asistenţă medicală de urgenţă oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătăţii persoanei este critică, fără nicio discriminare indiferent de naţionalitate, vârstă, sex, rasă, convingeri politice şi religioase, etnie, orientare sexuală, origine socială sau dacă pacientul are sau nu asigurare medicală obligaţie prevăzută de art. 170 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 - privind reforma în domeniul sănătăţii.

În acest context, nu există nicio bază legală pentru obligarea la virarea către Casa de Asigurări de Sănătate Mureş a sumelor aferente cazurilor de vătămări corporale având în vedere prevederile art. 313 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 - privind reforma în domeniul sănătăţii, aşa cum s-a consemnat în raportul de control contestat, ceea ce face ca această măsură sancţionatorie, pe lângă nejustificată şi nefondată, să fie şi neîntemeiată.

Privitor la cea de-a şasea măsură prevăzută în raportul contestat, recurentul consideră că aceasta este în fapt stabilită în sarcina CAS Mureş, iar nu a entităţii controlate, ceea ce face neavenită şi nejustificată inserarea sa în raportul de control contestat. Măsura aflată în discuţie nu poate fi dusă la îndeplinire de către spital, având în vedere că aceasta vizează o altă entitate decât cea controlată, sens în care, pe de o parte, aceasta nu putea face obiect al raportului de control, iar pe de altă parte nu putea fi pusă în sarcina entităţii controlate.

În ceea ce priveşte prima măsură prevăzută atât în notificarea aflată în discuţie, cât şi în raportul contestat, recurentul arată că aceasta este nejustificată şi disproporţionată, în raport cu aspectele constatate de către organul de control, fiind totodată şi neîntemeiată şi contrară principiilor legale privind interdicţia unei duble sancţionări pentru aceeaşi faptă ilicită

Referitor la solicitarea de a se dispune exonerarea de la măsurile sancţionatorii cuprinse în raportul de control şi în notificare, precum şi de obligare a intimatelor-pârâte la restituirea/eliberarea către spital a sumelor reţinute în baza actelor administrative contestate, recurentul precizează că solicită acest lucru în raport de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - legea contenciosului administrativ, reţinerile efectuate de către pârâte din sumele datorate, în baza actelor administrative contestate, constituind la rândul lor măsuri nelegale, care au fost de natură a crea prejudicii (pagube), care în mod evident se impune a fi reparate.

Se mai susţine că reţinerea efectivă a sumei de 413.926,43 RON a fost efectuată la data de 12.03.2014, deci ulterior contestării respectivelor acte administrative, fără a fi luate în considerare motivele de contestare şi fără comunicarea în prealabil, de către cele două intimate-pârâte, a unor răspunsuri clare la contestaţiile formulate, prin care acestea să fie respinse.

Astfel, măsurile sancţionatorii dispuse prin actele administrative contestate au fost puse în aplicare în mod nefondat şi nelegal, fără a exista o bază în acest sens la data efectuării reţinerilor efective din sumele datorate cu titlu de decontare pentru serviciile medicale prestate.

Apărările formulate în cauză

Intimata Casa de Asigurări de Sănătate Mureş a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 16.02.2017, recursul a fost admis în principiu.

Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în perioada 17.12.2013 - 20.12.2013, în cadrul reclamantului A. Târgu Mureş, s-a desfăşurat un control dispus de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, efectuat prin Direcţia Generală Control, Monitorizare şi Antifraudă.

Controlul s-a finalizat prin încheierea Raportului de control nr. x/16.1.2014, prin care s-a constatat nerespectarea de către reclamant a mai multor obligaţii cuprinse în Ordinul MS nr. 1782/2006, Ordinul Comun MS/CNAS nr. 1723/950/2011, Ordinul Comun MS/CNAS nr. 423/191/2013, Contractul de furnizare de servicii medical spitaliceşti nr. 1/173/2011-2012 şi nr. 173/2013, Hotărârea nr. 117/2013 şi Ordinul MS nr. 1100/2005. Faţă de încălcările constatate, echipa de control a dispus, printre altele, următoarele măsuri contestate de reclamant: 1) reţinerea sumei de 413.926,43 RON, calculată prin aplicarea unui procent de 1% la valoarea de contract aferentă lunilor ianuarie, februarie, septembrie şi octombrie 2013; 2) achitarea către CAS Mureş a contravalorii serviciilor spitaliceşti raportate eronat în sumă de 84.471,36 RON, din care 81.940 RON debit şi 2.531,36 RON accesorii, calculate la data de 15.1.2014, reprezentând debite an precedent; 3) virarea către CAS Mureş a contravalorii cheltuielilor DRG aferente celor 12 pacienţi cu vătămări corporale pentru care au fost recuperate cheltuielile efectuate cu spitalizarea; 6) extinderea controlului de către CAS Mureş cu privire la eliberarea certificatelor de concedii medicale pentru perioada internării şi la externare pentru pacienţii din Clinica Ortopedie - Traumatologie pentru care nu au putut fi puse la dispoziţia echipei de control declaraţiile cu privire reşedinţa pacienţilor pe durata concediului medical conform O.U.G. nr. 158/2005.

Pentru punerea în aplicare a măsurilor sus-menţionate, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Mureş a emis Notificarea nr. 3241/8.2.2014, prin care a adus la cunoştinţa reclamantului reţinerea sumei de 413.926,43 RON, începând cu luna februarie 2014 şi obligaţia de a achita către Casă contravaloarea serviciilor spitaliceşti raportate eronat şi a cheltuielilor DRG aferente celor 12 pacienţi cu vătămări corporale pentru care au fost recuperate cheltuielile cu spitalizarea.

Contestaţiile formulate de reclamant au fost respinse de pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa de Asigurări de Sănătate Mureş.

Înalta Curte constată că prin Raportul de control au fost consemnate constatările echipei de control faţă de obiectivele stabilite, s-au formulat concluziile şi au fost propuse măsurile corespunzătoare. Raportul de control a fost avizat de către Directorul general adjunct al DGMCA din cadrul CNAS, a fost aprobat de către Preşedintele CNAS şi a fost transmis entităţilor controlate.

Recurentul susţine că nu s-a respectat prevederea legală referitoare la termenul de întocmire a raportului de control, prevăzut la pct. 5.2.3.2 teza 1 din Ordinul preşedintelui CNAS nr. 1012/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. Prima instanţă a reţinut că "termenul de 15 zile nu constituie un termen de decădere sau de prescripţie a răspunderii unităţii verificate., împrejurarea că nu s-a respectat termenul de 15 zile calendaristice sau că nu s-a dispus prelungirea termenului de finalizare nu pot determina nulitatea actului final al controlului".

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a reţinut că termenul de 15 zile este un termen de recomandare şi nu de decădere.

În ceea ce priveşte Notificarea CAS nr. 3241 din 06 februarie 2014, recurentul susţine că s-a invocat un temei legal greşit, ceea ce face ca actul să fie viciat.

Notificarea CAS Mureş nr. 3241 din 06 februarie 2014, act subsecvent Raportului de control, a fost emisă pentru punerea în aplicare a măsurilor dispuse prin Raportul de control contestat, iar în preambulul Notificării au fost invocate toate temeiurile de drept aplicabile măsurilor specificate la pct. 1 - 3.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut că temeiul legal al emiterii Notificării este corect arătat, prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) şi art. 8 alin. (5) din Contractul de furnizare de servicii medicale spitaliceşti nr. 1/173/2013 corespund măsurii de la pct. I din Raport şi Notificare, în timp ce Secţiunea a 3-a din Anexa 2 la Ordinul nr. 1012/2013 constituie baza aplicării măsurii de recuperare de la pct. 2 din Raport şi Notificare.

Faţă de prima măsură, respectiv: "Reţinerea sumei de 413.926.43 RON calculată prin aplicarea unui procent de 1% la valoarea de contract aferentă lunilor ianuarie, februarie, septembrie şi octombrie 2013. Reţinerea va avea loc cu ocazia primei plăţi ce urmează a fi efectuată în luna februarie 2014", se constată că această măsură s-a aplicat în temeiul Art. 8 alin. (1) lit. a) şi a art. 8 alin. (5) din Contractul de furnizare de servicii medicale spitaliceşti nr. 1/173/2013 şi reprezintă o sancţiune aplicată ca urmare a nerespectării obligaţiilor contractuale.

Înalta Curte mai apreciată că prima instanţă a apreciat în mod corect că nu se poate reţine nesocotirea principiului proporţionalităţii prevăzut la pct. 5.2.3.4 lit. c) din Ordinul nr. 1012/2013 şi pct. 3 lit. i) din Anexa nr. 4 la Ordinul 1012/2013, din moment ce sancţiunea stabilită este dispusă în baza şi în cuantumul indicat de prevederile normative aplicabile raportului juridic încheiat între reclamant şi Casa de Asigurări de Sănătate Mureş.

De asemenea, prin hotărârea atacată, instanţa apreciază în mod temeinic, că nu pot fi primite nici afirmaţiile reclamantului cu privire la aplicarea a două sancţiuni pentru o faptă identică, din moment ce sancţiunile au izvor şi natură juridică distinctă.

Recurentul face trimitere la principiul privind interdicţia unei duble sancţionări pentru aceeaşi faptă ilicită, dar în cauză nu poate fi vorba despre o dublă sancţionare pentru aceeaşi faptă.

Măsura de la pct. 2 a fost aplicată pentru raportările eronate - necontestate de către recurent, respectiv vizează sumele decontate în baza unor raportări care s-au dovedit ulterior a fi eronate în timp ce măsura enunţată la pct. 1 este o măsură sancţionatorie, o sancţiune aplicată în temeiul art. 8 alin. (1) lit. a) din Contractul încheiat, pentru nerespectarea de către furnizorul de servicii spitaliceşti a obligaţiilor asumate prin contract.

Referitor la cea de-a doua măsură, respectiv:

"Achitarea către CAS Mureş a contravalorii serviciilor spitaliceşti raportate eronat, în sumă de 84.471,36 RON, din care 81.940 RON debit şi 2.531,36 RON accesorii calculate la data de 15.01.2014, reprezentând debite an precedent", instanţa constată că recurenta nu contestă caracterul eronat al raportărilor consemnate în Raportul de control, ci susţine că în privinţa acestor cazuri, nu există certitudinea că s-ar fi decontat.

Având în vedere că suma contractată, realizată şi raportată aferentă spitalizării de zi, a fost decontată integral, Înalta Curte consideră justificată măsura restituirii sumelor reprezentând raportări eronate - cazurile fiind invalidate urmare a Raportului de control.

Referitor la cea de-a treia măsură şi anume:

"Obligaţia A. Târgu Mureş de a vira către CAS Mureş, contravaloarea cheltuielilor DRG aferente celor 12 pacienţi cu vătămări corporale pentru care au fost recuperate cheltuielile efectuate cu spitalizarea" Înalta Curte apreciază că şi în acest caz susţinerile recurentului sunt nefondate.

Recurentul îşi însuşeşte nerespectarea obligaţiilor prevăzute în Contractul de furnizare de servicii medicale spitaliceşti astfel cum este prevăzut în Raportul de control contestat, însă nu este de acord cu măsurile dispuse în consecinţa nerespectării acestor obligaţii.

Deci, la sancţiunile stabilite în sarcina recurentului prin măsurile cuprinse în raportul de control în conformitate cu prevederile contractului de furnizare de servicii medicale spitaliceşti se adaugă sumele încasate necuvenit de acesta.

Potrivit dispoziţiilor art. 313 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate ş[ dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată. în acest sens, furnizorii de servicii care acordă asistenţa medicală realizează o evidenţă distinctă a acestor cazuri şi au obligaţia să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relaţie contractuală această evidenţă, în vederea decontării, precum şi cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.

În temeiul prevederilor legale de strictă interpretare mai sus menţionate, rezultă că recurentul nu şi-a respectat obligaţia de a restitui CAS Mureş sumele reprezentând cheltuielile efective ocazionate de cele 12 cazuri de vătămări corporale la care se face referire în raportul de control.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. Târgu Mureş împotriva Sentinţei civile nr. 9 din 23 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2017.

Procesat de GGC - GV