Competence to compel issuance of payment titles for restitution compensation: Civil jurisdiction under Law No. 165/2013 overrides administrative litigation rules

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca prin hotărârea ce va pronunţa să fie obligată pârâta să emită titlul de plată conform Deciziei nr. 4959/FF/26.09.2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 6 parag. I din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005.

Prin încheierea nr. 29 din 02 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a Tribunalului Olt şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de apelanta A. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în favoarea secţiei I civilă a Tribunalului Olt.

Prin Decizia nr. 12 din 10 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2016, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2017, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2016, din oficiu, instanţa a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în hotărâre, în sensul că în loc de Decizia nr. 12/2017, cum greşit a fost scris, se va scrie Sentinţa nr. 12/2017.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 01.02.2017, sub nr. x/2017.

La termenul de judecată din 13.03.2017, Curtea, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin Sentinţa nr. 162/2017 din 13 martie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secţia civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Olt, secţia I civilă.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, în cauză, reclamanta a învestit instanţa de contencios la data de 13.07.2016 cu o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de plată pentru despăgubirile stabilite conform Deciziei nr. 4959/FF/26.09.2008 emisă de pârâtă, temeiul de drept invocat fiind dispoziţiile art. 6 parag. I din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005, coroborate cu prevederile art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013.

Înalta Curte, având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 13.07.2016, raportat şi la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, publicată în Monitorul Oficial la data de 17 mai 2013, constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 165/2013 şi nu dispoziţiile Legii nr. 247/2005.

Dispoziţiile Legii nr. 165/2013 prevăd procedura de urmat şi competenţa de soluţionare a cererilor prin care se urmăreşte obţinerea de despăgubiri, prin art. 50 alin. (1) lit. c) din acest act normativ fiind abrogate dispoziţiile contrare din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel încât, după data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, orice cerere urmează procedura de soluţionare prevăzută de acest act normativ.

Potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013:

"Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza B. şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi".

Totodată, potrivit dispoziţiilor cuprinse în acelaşi act normativ, după apariţia acesteia se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care are atribuţiile prevăzute în art. 17 din lege, iar art. 21 - 35 din Legea nr. 165/2013 stabilesc procedura de urmat în situaţia soluţionării cererilor privind retrocedarea imobilelor preluate abuziv.

Conform art. 17 alin. (1) lit. a)-b) din Legea nr. 165/2013, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege, care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 165/2013, prin excepţie de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) şi (7), Secretariatul Comisiei Naţionale analizează dosarele care conţin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi propune Comisiei Naţionale validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entităţii învestite de lege.

Conform dispoziţiilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, soluţionarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a celor transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, se face în anumite termene şi în funcţie de diferite criterii, expres prevăzute de dispoziţiile legale respective.

Potrivit dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

Din interpretarea logico-juridică a textului de lege suscitat rezultă că deciziile de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate, de persoana care se consideră îndreptăţită, la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii.

Aceste dispoziţii sunt speciale în raport cu cele ale Legii nr. 554/2004 şi, ca urmare, derogă de la regulile de competenţă stabilite prin acest din urmă act normativ.

Prin art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 legiuitorul a instituit o nouă competenţă funcţională de soluţionare a litigiilor izvorâte din această lege, în favoarea secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii.

Din interpretarea teleologică a dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013 rezultă că raţiunea avută în vedere de legiuitor a fost de a stabili competenţa secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii în privinţa tuturor litigiilor izvorâte din aplicarea Legii nr. 165/2013, emiterea titlului de plată înscriindu-se între obligaţiile prevăzute în sarcina Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, entitate învestită de lege cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor şi de stabilire a măsurilor reparatorii, potrivit art. 3 pct. 4 lit. f) din actul normativ menţionat.

Conform art. 41 din Legea nr. 165/2013:

"Art. 41. - (1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

(2) Cuantumul unei tranşe nu poate fi mai mic de 5.000 RON.

(3) Pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la alin. (1), Comisia Naţională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

(4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în condiţiile alin. (1) şi (2) şi se plăteşte de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

(5) Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21."

În raport cu circumstanţele cauzei, litigiul se circumscrie ipotezei reglementate de art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, vizând plata unei sume reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, sumă pentru care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Titlul de despăgubire reprezentat de Decizia nr. 4959/FF din 26.09.2008, iar reclamanta solicită obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată.

Astfel, în mod corect a reţinut Curtea de Apel Craiova că reclamanta deţine titlul de despăgubire ce are la bază Hotărârea Comisiei Judeţene pentru aplicarea Fondului Funciar, entitate emitentă în sensul art. 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013, acestea fiind singurele norme de competenţă reglementate de lege.

A apreciat corect Curtea de Apel că, întrucât competenţa materială este reglementată de norme imperative, de imediată aplicare, instanţa nu se poate raporta decât la normele de competenţă expres indicate în procedura aflată în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv Legea nr. 165/2013, cu toate că reclamanta, astfel cum explică în actul de sesizare, s-ar afla în procedura tranzitorie reglementată de art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, chestiune de drept ce ţine însă de dezlegarea fondului cauzei, ipoteză pentru care legea nu stabileşte o altă competenţă specială.

Astfel, din motivarea acţiunii şi în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte apreciază că instanţa de contencios administrativ nu poate fi competentă să soluţioneze cauza, competenţa revenind instanţei civile.

Un argument în plus, în sensul celor reţinute îl reprezintă şi faptul că la data de 22 mai 2017, în şedinţa plenului judecătorilor secţiei contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost adoptată următoarea soluţie de principiu pentru unificarea practicii:

"Instanţa competentă să judece în fond litigiile având ca obiect cererile privind obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea titlului de plată este secţia civilă a tribunalului".

Soluţia adoptată a fost luată în vederea interpretării şi aplicării unitare a legislaţiei în materia contenciosului administrativ, de care instanţa este datoare să ţină seamă, în considerarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a principiului securităţii raporturilor juridice şi a jurisprudenţei CEDO, care a statuat în mod constant că rolul jurisdicţiei supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispoziţiilor legale, prin înlăturarea divergenţelor de jurisprudenţă [CEDO, Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cazul Beian împotriva României (nr. 1), § 39 - 40].

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Olt, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în favoarea Tribunalului Olt, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2017.

Procesat de GGC - GV