Funding contract upheld after fraud allegation fails on expert evidence; annulment of recovery order sustained

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2/2013, reclamanta Întreprinderea Individuală A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 5285 din 22 februarie 2013 şi a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x încheiat la data de 12.12.2012, privind proiectul "Achiziţia de utilaje pentru prestări servicii la A.", beneficiar fiind Întreprinderea Individuală A.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 192 din 28.01.2015, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 5285 din 22 februarie 2013 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 12 decembrie 2012, acte emise de instituţia pârâtă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fosta Agenţie de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit), care a solicitat modificarea acesteia şi respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, recurenta a prezentat istoricul litigiului şi a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a celor care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

3.1. Instanţa de fond a reţinut în mod eronat că sunt aplicabile în cauza de faţă dispoziţiile art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, deoarece existenţa creanţei bugetare stabilită prin emiterea procesului-verbal de constatare atacat nu depinde de existenţa sau inexistenta unei fapte penale. De altfel, la momentul emiterii actului administrativ contestat nu exista certitudinea săvârşirii unei fapte penale. Ca atare, sunt incidente prevederile art. 23 din actul normativ aflat în discuţie care obliga autoritatea de control, în situaţia constatării unor nereguli care prezintă indicii privind posibile fraude, să sesizeze de îndată DLAF şi să continue activitatea de verificare şi întocmire a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, precum şi de recuperare a acestora din urmă, independent de desfăşurarea cercetării penale, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din ordonanţă.

Încălcarea prevederilor legale sau contractuale reprezintă o neregulă care, dacă se dovedeşte că a fost săvârşită cu intenţie, poate întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni, frauda fiind în mod evident o neregulă săvârşită cu intenţie. Altfel spus, frauda reprezintă orice acţiune sau omisiune intenţionată în legătură cu obţinerea, utilizarea sau gestionarea fondurilor comunitare, incriminată prin C. pen., Legea nr. 78/2000 sau prin alte legi speciale.

În cuprinsul procesului-verbal de constatare atacat nu se menţionează că au fost săvârşite fraude, ci că faptele constatate pot întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni, echipa de control identificând clauzele legale şi contractuale încălcate de reclamantă, care nu au nicio legătură cu legea penală. Acestea reprezentă o abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate şi antrenează în mod exclusiv răspunderea contractuală a beneficiarului proiectului.

3.2. Prima instanţă a ignorat situaţia factuală şi probatoriul administrat în cauză, reţinând în mod incorect că, în speţă, nu s-a dovedit producerea unei nereguli. În concret, faptul că reprezentanta beneficiarului, d-na A. a fost angajata SC "B." SRL, faptul că terenul de 500 mp a fost pus de către SC "B." SRL cu titlu gratuit la dispoziţia beneficiarului pentru desfăşurarea activităţilor de prestări servicii care constituie obiectul activităţii pentru care s-a acordat finanţare din fonduri europene, dar şi faptul că intimata a fost constituită cu o lună înainte ca SC "B." SRL să încheie contractul de achiziţie a staţiilor de betoane de la SC "C." SRL sunt elemente suficiente în sensul dovedirii producerii unei nereguli din perspectiva contractului de finanţare şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011. De asemenea, în condiţiile în care beneficiarul cunoştea preţul de achiziţie al utilajului, acceptarea acestui preţ s-a făcut în scopul sporirii ratei profitabilităţii SC "B." SRL

Recurenta subliniază ideea că, în raport de dispoziţiile Anexei IV la Contractul de finanţare încheiat de părţi, intimata avea obligaţia respectării riguroase a prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, modificată şi completată. Or, prin achiziţionarea utilajului aflat în discuţie, prin tranzacţionarea repetată a acestuia şi generarea creşterii artificiale a preţului, a fost încălcat principiul eficienţei utilizării fondurilor, reglementat în ordonanţa de urgenţă anterior nominalizată.

3.3. În cazul Măsurii 312, obiectivul general este acela de a sprijini crearea şi dezvoltarea micro-întreprinderilor în vederea promovării spiritului întreprinzător şi consolidării structurii economice. În speţa de faţă, acesta nu este îndeplinit întrucât, la momentul efectuării verificărilor, s-a constatat faptul că sediul intimatei se afla în incinta imediat următoare unei staţii de verificări auto aparţinând SC "B." SRL, conform contractului de comodat nr. 94 din 01.02.2012.

Îndeplinirea obiectivului specific al Măsurii 312, respectiv acela de a crea şi a diversifica serviciile pentru populaţia rurală prestate de către microîntreprinderi, nu a fost atins, deoarece din verificările efectuate a rezultat faptul că beneficiarul real al utilajelor achiziţionate în cadrul societăţii intimate este SC "B." SRL

Pentru a stabili neregula reţinută în actul administrativ contestat, autoritatea de control a avut în vedere şi modul în care beneficiarul proiectului a procedat la derularea acestuia, mai precis faptul că, prin acordarea în mod deliberat de avantaje unei singure societăţi comerciale, au fost încălcate în mod real obiectivele stabilite prin Ghidul solicitantului şi Fişa Măsurii 312.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata a formulat întâmpinare, precum şi note scrise în care a prezentat situaţia de fapt şi a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Răspunzând punctual la criticile prezentate în memoriul de recurs, partea a precizat, în esenţă, următoarele aspecte:

4.1. În mod corect prima instanţă a stabilit faptul că recurenta avea obligaţia de a suspenda emiterea titlului de creanţă, potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, iar aceasta nu a respectat-o. Astfel, pe de o parte, existenţa creanţei bugetare depinde de existenţa sau nu a tentativei de fraudă imputată beneficiarei din moment ce această creanţă bugetară este consecinţa directă a presupusei încălcări a legii de care este acuzată intimata iar, pe de altă parte, AFIR a procedat la sesizarea DLAF pentru anchetarea tentativei de fraudă.

4.2. În mod justificat judecătorul fondului a reţinut nelegalitatea actelor administrative atacate şi din perspectiva faptului că în cauză nu există nicio tentativă de fraudă. Toate aspectele invocate de instituţia recurentă au format obiect al plângerii penale adresată de aceasta Direcţiei Naţionale Anticorupţie iar, prin Rezoluţia DNA nr. 246/P/04.10.2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimată cu privire la săvârşirea pretinsei tentative de fraudă. Ca atare, în raport de concluzia că intimata nu a comis nicio infracţiune, dovedindu-se că, în realitate, nu a avut loc nicio creştere artificială a preţului prin care să se fi fraudat fondurile nerambursabile primite, nu se poate susţine că această soluţie nu se repercutează şi în plan civil, în sensul că nu există nicio creanţă bugetară şi nici temei pentru încetarea valabilităţii contractului.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 29.06.2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 02.02.2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 28.04.2017.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a concluziilor scrise prezentate de părţi, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauza de faţă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă Întreprinderea Individuală A. a supus controlului instanţei specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 5285 din 22 februarie 2013, precum şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 12 decembrie 2012, ambele acte fiind emise de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, privind proiectul "Achiziţia de utilaje pentru prestări servicii la A.", ce face obiectul Contractului de finanţare nr. x, având ca beneficiar Întreprinderea Individuală A. Valoarea eligibilă a proiectului a fost de maximum 1.115.159 RON, echivalentul a maxim 261.345 euro, sumă din care APDRP s-a obligat să acorde o finanţare nerambursabilă în procent de 70%, respectiv suma de 780.614 RON, echivalentul a maximum 182.942 euro.

În urma parcurgerii procedurii de achiziţie de utilaje, între intimata-reclamantă şi SC "D." SRL a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 32 din 29.07.2011, cu valoarea totală de 238.900 euro, prin care beneficiarul finanţării a cumpărat două utilaje prevăzute în proiect, mai precis:

- autobetonieră DAF, în valoare de 104.950 euro fără TVA (echivalentul a 447.821,65 RON);

- staţia de betoane Mobil Soft X30 SM 30, în valoare de 143.950 euro fără TVA (echivalentul a 614.234,65 RON).

Prin Adresa nr. 98720 din 13 septembrie 2012, ANAF - DGFP Dolj - Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice, în urma inspecţiei fiscale desfăşurate ca urmare a solicitării intimatei de rambursare a soldului sumei negative de TVA, a sesizat Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, apreciind că există anumite nereguli în legătură cu achiziţia de utilaje .

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 12 decembrie 2012, încheiat de APDRP după efectuarea controlului documentar, s-a dispus încetarea valabilităţii contractului de finanţare mai sus arătat, precum şi recuperarea întregului ajutor financiar nerambursabil acordat beneficiarului Întreprinderea Individuală A., în sumă de 311.623,84 RON, din care: contribuţie din fonduri UE - 249.299,07 RON şi contribuţie publică naţională de la bugetul de stat - 62.324,77 RON. Emitentul procesului-verbal a reţinut "existenţa unei tentative de fraudă prin creşterea artificială a preţului: staţia de betoane cumpărată la un preţ de 181.712,90 RON este tranzacţionată prin alte două firme astfel că preţul cu care aceasta este fracturată beneficiarei finanţării FEADR este de 614.234,65 RON; este în fapt o creştere artificială a preţului de vânzare de 3,38 ori ceea ce reprezintă o neregulă. Următoarele date relevante cu ocazia verificărilor ANAF fac dovada implicării directe a beneficiarului FEADR şi acţionarea acestuia în mod deliberat şi premeditat pentru fraudarea fondurilor europene: calitatea de salariat avută de beneficiara contractului de finanţare, d-na A. la SC "B." SRL, calitatea de administrator al unei societăţi care este asociat în cadrul SC "B." SRL, terenul de 500 mp pus la dispoziţia beneficiarei A. cu titlu gratuit de către B. pentru desfăşurarea activităţilor de prestări servicii care constituie obiectul activităţii pentru care s-a acordat finanţare din fonduri europene, precum şi faptul că Întreprinderea Individuală A. a fost constituită în aprilie 2011 cu o lună înainte B. să încheie contractul de achiziţie a staţiilor de betoane de la SC "C." SRL" .

Prin Decizia nr. 5285 din 22 februarie 2013, APDRP a respins contestaţia intimatei-reclamante înregistrată pe rolul instituţiei sub nr. 2.138 din 24 ianuarie 2013. Comisia de soluţionare a contestaţiei a precizat faptul că "în lipsa unor devize de lucrări anexate facturilor ce au fost emise cu ocazia operaţiunilor de vânzare-cumpărare (...) există premisa unei tentative de fraudă prin creşterea artificială a preţului de cost; (...) faptul că au existat unele legături între beneficiarul finanţării nerambursabile şi SC "B." SRL, precum şi faptul că d-na A., prin intermediul SC "E. " SRL, deţine participaţii la capitalul social al SC "B." SRL (...) sunt de natură să afecteze statutul de microîntreprindere al Întreprinderii Individuale A., însă nu există alte motive care să conducă la concluzia că cei doi agenţi economici ar fi în conflict de interese." .

Înalta Curte apreciază că soluţia primei instanţe de admitere a acţiunii şi de anulare a actelor administrative contestate este legală.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză pentru a răspunde la criticile formulate în cadrul memoriului de recurs, subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că este corectă concluzia judecătorul fondului în sensul că nu a existat nicio tentativă de fraudă şi nicio creştere artificială a preţului de vânzare a staţiei de betoane.

În primul rând, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, toate aspectele nominalizate în Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare dedus judecăţii au format şi obiect al plângerii penale ce a fost adresată de către instituţia publică recurentă Direcţiei Naţionale Anticorupţie care, prin Rezoluţia DNA nr. 246/P/04.10.2013, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. penală, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de reprezentanta intimatei - A. - cu privire la săvârşirea pretinsei tentative de fraudă. Pentru a pronunţa această soluţie, organul de urmărire penală a analizat documentele existente la dosar şi a concluzionat în sensul că "nu rezultă indicii de săvârşire a unor infracţiuni împotriva intereselor financiare ale SC E., iar din actele premergătoare efectuate nu a rezultat că (...) A. a folosit sau a prezentat documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete". De asemenea, în cuprinsul Rezoluţiei, organul de urmărire penală a reţinut şi faptul că Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, în urma controalelor efectuate în scopul soluţionării cererilor de rambursare a TVA, aferente lunii martie 2012, a stabilit realitatea operaţiunilor economice realizate şi a emis decizii de rambursare a TVA .

În al doilea rând, în raportul de expertiză contabilă efectuat în cauza de faţă, s-a concluzionat în sensul că "preţul de achiziţie plătit de Întreprinderea Individuală A. a fost de 614.234,65 RON (fără TVA), echivalentul a 143.950 şi nu a existat nicio creştere artificială a preţului şi este justificat întrucât majoritatea vânzătorilor oferă acest tip de utilaj la preţuri asemănătoare." . Mai mult decât atât, preţul staţiei de betoane a fost stabilit încă din stadiul depunerii cererii de finanţare, iar expertul contabil a evidenţiat faptul că "preţul de piaţă al unui utilaj de tipul Staţiei de betoane Mobil Soft X 30 SM30 funcţional la data de 29.07.2011 este de 137.141 euro, respectiv 581.518,98 RON" iar, "în urma analizei de piaţă, preţul de vânzare de 614.234,65 RON se apropie de preţul maxim al pieţei de 581.518,98 RON."

În raport de aceste elemente, instanţa de control judiciar apreciază că este justificată concluzia judecătorului fondului în sensul că "nu a existat nicio creştere artificială a acestui preţ în lanţul comercial."

Concluzionând, Înalta Curte nu poate reţine faptul că preţul staţiei de betoane a crescut de 3,38 ori, existând o tentativă de fraudă, în condiţiile în care preţul de achiziţie de la SC "C." SRL este stabilit pentru componentele staţiei de betoane; preţul de vânzare către intimată este stabilit pentru un alt obiectiv, respectiv staţia de betoane montată şi pusă în funcţiune; diferenţa dintre preţul de achiziţie şi preţul de revânzare este justificată de necesitatea de a acoperi cheltuielile ocazionate de montaj şi punerea în funcţiune, sens în care s-a pronunţat şi expertul contabil desemnat în cauza de faţă.

Instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondată critica recurentei prezentată la pct. 3.3 din decizie. Neîndeplinirea de către intimată a obiectivului general, precum şi a obiectului specific Măsurii 312 nu prezintă nicio relevanţă în speţa de faţă, întrucât neregula reţinută în sarcina părţii nu a vizat crearea de condiţii artificiale pentru a beneficia de plăţi în cadrul Programului FEADR, cu scopul de a depăşi plafonul maxim nerambursabil şi a eluda dispoziţiile care impun respectarea regulii "ajutorului de minimis" în cadrul Măsurii 312 şi, ca atare, incidenţa art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 în care se prevede că:

"Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor." Înalta Curte analizează legalitatea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x încheiat la data de 12.12.2012 şi, prin urmare, trebuie să aibă în vedere conţinutul acestuia, respectiv neregula descrisă în cuprinsul său. Celelalte aspecte nominalizate în Nota de control DLAF nr. 2266/2014 din 15.06.2016 nu pot fi valorificate în actualul cadru procesual, ele putând fi avute în vedere la documentarea altor acte administrative.

În fine, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea criticii de nelegalitate enunţată la pct. 3.1 din decizie, în raport de cele mai sus precizate.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 192 din 28 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2017.

Procesat de GGC - GV