Inadmissibility of judicial challenge to tax inspection process-verbal as non-administrative act under fiscal procedure code
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeals as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to reject the claim as inadmissible. The dispute centered on a challenge to a tax inspection process-verbal documenting a substantial fiscal loss attributable to tax evasion and excise duties, where the taxpayers argued the document constituted an administrative act giving rise to concrete legal relationships and claiming the prior jurisdictional declination erroneously established its administrative nature. The court held that under Article 2331(5) of the Fiscal Procedure Code, such process-verbals serve solely as evidentiary means in criminal proceedings for suspected tax offenses, do not constitute a tax debt title, and are therefore not administrative acts susceptible to review under Law no. 554/2004 or the tax challenge procedure under O.G. no. 92/2003, concluding that their merits are exclusively within the competence of criminal courts.
Legislator headnote
AI generatedart. 133 din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (6) din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ, art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 131 din C. proc. civ; Inadmissibility of judicial challenge to tax inspection process-verbal as non-administrative act under fiscal procedure code: Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 16 februarie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalului Brăila şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării soluţionării cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin Sentinţa nr. 5/Fca/09.01.2015, reclamantele SC A. SA şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Constanţa, anularea Procesului-verbal nr. x din 12 mai 2014.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 95 din 3 aprilie 2015, a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi, în consecinţă, a respins cererea formulată de reclamante, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantele SC A. SA, prin lichidator judiciar Societatea consorţiu format din D. şi E. Filiala Brăila, şi B.
În motivarea căii de atac, recurentele au susţinut, în esenţă, că prin declinarea de competenţă, fără ca instanţa să invoce prevederile art. 133 din C. proc. civ., privind conflictul de competenţă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat, contrar celor reţinute de Curtea de apel, caracterul de act administrativ al procesului-verbal contestat.
În opinia recurentelor, procesul-verbal atacat, cel puţin faţă de reclamanta B., reprezintă baza actului de sesizare a organelor de urmărire penală, aşadar dă naştere unor raporturi juridice concrete, cu consecinţe reale şi vătămătoare în ceea ce le priveşte.
În concluzie, recurentele au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru judecata cauzei pe fond.
4. Apărarea intimatei-pârâte
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat,şi menţinerea hotărârii atacate, susţinând, în esenţă, că actul atacat nu este act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004 şi O.G. nr. 92/2003.
5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 16 februarie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (6) din C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatului şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Procesului-verbal nr. x din 12 mai 2014, emisă de pârâtă.
Prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamante, ca inadmisibilă, reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 2331 din C. proc. fisc.
Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.
Prin procesul-verbal nr. x din 12 mai 2014 întocmit de către inspectorii din cadrul Direcţiei Regională Antifraudă Fiscală Constanţa, s-a constatat că reclamanta A. SA a adus un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 22.921.500 RON, din care TVA în sumă de 4.436.419 RON şi acciză în cuantum de 18.485,081 RON.
Potrivit susţinerilor părţilor, în cauză nu s-a emis o decizie de impunere în baza procesului-verbal atacat, ci au fost sesizate organele de urmărire penală competente, existând indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
Instanţa de control judiciar reţine că în mod corect prima instanţă a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 2331 alin. (5) din C. proc. fisc. , potrivit cărora rezultatul verificărilor cu privire la săvârşirea unei infracţiuni se consemnează în procese-verbale, care constituie mijloace de probă. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanţă fiscală în înţelesul art. 110.
Prin urmare, actul dedus judecăţii nu poate fi contestat în procedura prevăzută de art. 205 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi nu este nici act administrativ pentru a fi susceptibil de a fi atacat în condiţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel că temeinicia procesului-verbal în discuţie nu poate fi analizată de instanţa de contencios administrativ, ci doar în cadrul procesului penal.
În privinţa susţinerilor recurentelor, în sensul că s-a stabilit caracterul de act administrativ al procesului-verbal contestat prin sentinţa de declinare, instanţa de control judiciar reţine că verificarea competenţei soluţionării cauzei are prioritate, oricărei alte analize, conform art. 131 din C. proc. civ., iar în speţă excepţia de necompetenţă a fost admisă ţinând cont de valoarea sumei contestate prin actul atacat, fără să se analizeze însă natura juridică a respectivului act, instanţa de trimitere neavând această posibilitate din moment ce nu era competentă să soluţioneze pricina.
Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de SC A. SA, prin lichidator judiciar Societatea Consorţiu formată din D. şi E. Filiala Brăila, şi de B. împotriva Sentinţei nr. 95 din 3 aprilie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Definitivă
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2017.
Procesat de GGC - GV