Jurisdiction for forced execution of administrative court judgments: Art. 25 Law 554/2004 vs. general civil procedure rules

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. 189/302/2017, Biroul Executorilor Judecătoreşti A. a solicitat încuviinţarea executării silite a debitorului Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, în favoarea creditorului B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 381 din 30 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr. x/2014, definitivă prin Decizia nr. 2826 din 26 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 20 din 09 ianuarie 2017, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătoria a reţinut că titlul executoriu în discuţie, reprezentat de sentinţa nr. 381 din 30 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, este obţinut în temeiul Legii nr. 554/2004, iar potrivit art. 25 alin. (1) raportat la art. 2 lit. ţ) din Legea nr. 554/2004, dispoziţii care nu disting în funcţie de obiectul executării silite, există dispoziţii speciale, derogatoare de la dispoziţiile C. proc. civ., privitoare la instanţa de executare, care este definită ca fiind instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ.

2.2. Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 121 din 21 februarie 2017, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a avut în vedere prevederile art. 666 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., potrivit cărora judecătoria este instanţa competentă, din punct de vedere material, să soluţioneze cererile în materie de executare silită.

Împrejurarea invocată de judecătorie referitoare la punerea în executare a unei hotărâri a Curţii de Apel Craiova, pronunţată în materie de contencios administrativ, nu atrage aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, în cauză se are în vedere sediul debitorului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează încuviinţarea executării silite a debitorului Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, în favoarea creditorului

Obştea Berceşti-Vladoi, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 381 din 30 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosar nr. x/2014, definitivă prin Decizia nr. 2826 din 26 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin sentinţa civilă nr. 381/2014 din 30 octombrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

- admite în parte acţiunea;

- anulează Adresa nr. 15482/EGE/01.04.2014 emisă de Ministerul Mediului - DAPP raportat la anul 2007;

- obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.342,93 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pentru suprafaţa de pădure de 35,50 ha situată în zona de conservare totală a Sitului Natura 2000 - Situl Frumoasa pentru anul 2007 şi dobânda legală aferentă acestei sume de la 01.04.2014 şi până la plata debitului principal;

- obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.150 RON cheltuieli de judecată.

În cauză, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 381 din 30 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Biroul Executorilor Judecătoreşti A. a solicitat încuviinţarea executării silite pentru recuperarea debitului, cerere introdusă la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Judecătoria a reţinut că, întrucât titlul executoriu este obţinut în temeiul Legii nr. 554/2004, în cauză, instanţa de executare este, potrivit art. 25 din această lege, instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ.

Potrivit art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare:

"Art. 24. - Obligaţia executării

(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege.

(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate, instanţa de executare, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 905 din C. proc. civ.

(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a amenzii şi de acordare a penalităţilor debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce se va datora statului şi suma ce i se va datora lui cu titlu de penalităţi, prin hotărâre dată cu citarea părţilor. Totodată, prin aceeaşi hotărâre, instanţa va stabili, în condiţiile art. 891 din C. proc. civ., despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligaţiei.

(5) În lipsa cererii creditorului, după împlinirea termenului prevăzut la alin. (4), compartimentul executări civile al instanţei de executare va solicita autorităţii publice relaţii referitoare la executarea obligaţiei cuprinse în titlul executoriu şi, în cazul în care obligaţia nu a fost integral executată, instanţa de executare va fixa suma definitivă ce se va datora statului prin hotărâre dată cu citarea părţilor.

Art. 25. - Instanţa de executare

(1) Instanţa de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ), instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv acordă sancţiunea şi penalităţile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie şi de încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc.

(2) Cererile prevăzute la art. 24 alin. (3) şi (4) se judecă în camera de consiliu, de urgenţă şi sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

(3) Hotărârea pronunţată în condiţiile art. 24 alin. (4) este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la comunicare. Dacă hotărârea a fost pronunţată de curtea de apel ea va fi supusă recursului, în acelaşi termen.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru punerea în executare a hotărârilor de contencios administrativ date pentru soluţionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative."

Din analiza dispoziţiilor citate, Înalta Curte reţine că, în materia contenciosului administrativ şi fiscal, instanţa de executare (potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004 - instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ) are doar competenţa de a aplica, respectiv de a acorda sancţiunea şi penalităţile prevăzute la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Or, în cauză, litigiul are ca obiect încuviinţarea executării silite, în vederea recuperării debitului în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 381 din 30 octombrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, şi nicidecum aplicarea, respectiv acordarea sancţiunii sau a penalităţilor prevăzute la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, pentru a atrage competenţa instanţei de executare în materia contenciosului administrativ.

Prin urmare, în cauză sunt incidente dispoziţiile de drept comun prevăzute de art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

(3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Cum în cauză sediul debitorului Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor se află în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în temeiul dispoziţiilor menţionate.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. în contradictoriu cu intimaţii B. şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2017.