Appeal dismissed; Municipality prevails in contesting exclusion of construction costs from public funding reimbursement

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul

Râmnicu Vâlcea a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Generală Programe Europene, anularea actului administrativ nr. 92885 din 17 decembrie 2014, prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva măsurilor de respingere de la rambursare a sumei de 658,74 RON şi T.V.A. aferentă de 158,10 RON, prevăzute în factura nr. 1589 din 19 februarie 2014 emisă de SC A. SRL.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 65 din 23 aprilie 2015, a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea actului administrativ nr. 92885 din 12 noiembrie 2014, privind excluderea de la rambursare a sumei de 658,74 RON şi 158,10 RON T.V.A.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind nesocotite dispoziţiile Ordinului comun al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor nr. 185 din 18 februarie 2008 şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 621 din 03 martie 2008, precum şi ale Contractului de finanţare nr. 670 din 18 martie 2010, cod SMIS 6543.

Recurenta a invocat prevederile art. 5 alin. (1) şi (2) din contractul de finanţare şi art. 5 din ordinul comun sus-menţionat, precizând că instituţia a exclus de la rambursare, prin Adresa nr. 67538 din 20 octombrie 2014, intitulată "Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 15", cheltuielile cuprinse în Factura nr. 1589 din 19 februarie 2014, emisă de SC A. SRL, transmisă de reclamant spre decontare, astfel: Capitolul bugetar 4.

3 - Dotări: în suma de 658,74 RON şi 158,10 RON T.V.A. reprezentând cheltuieli neeligibile privind mulaje, considerate material didactic.

În opinia recurentului, în mod greşit prima instanţă nu a reţinut aspectul potrivit căruia, cheltuielile excluse de la rambursare nu se regăsesc printre cele a fi considerate eligibile de ordinul comun la care s-a făcut trimitere, aşa încât în mod legal aceste cheltuieli au fost excluse de la rambursare.

Totodată, a arătat că Autoritatea a transmis clarificări referitoare la ordinul comun, prin Adresa nr. 34765 din 29 aprilie 2011, potrivit căreia "nu sunt eligibile materiale didactice: truse şi modele pentru laboratoare, mulaje, planşe şi hărţi, sticlărie şi ustensile, jocuri didactice, materialele didactice pentru orele de sport (ex: mingii)", iar raportat la aceste clarificări, în mod greşit prima instanţă a reţinut faptul că reprezintă o modificare unilaterală a contractului de finanţare.

Or, respectivele clarificări referitoare la sfera de cuprindere a noţiunilor din art. 5 alin. (5) din ordinul comun nu aduc modificări ale actului administrativ cu caracter normativ, ci doar interpretează conţinutul acestuia, făcând lămuririle necesare în vederea aplicării sale unitare în executarea contractelor de finanţare vizate, fiind, de altfel, anterioare efectuării cheltuielilor de către intimat, care au fost considerate neeligibile de către reprezentanţii instituţiei.

Totodată, recurentul a susţinut că motivarea primei instanţe este contradictorie, pe de o parte se reţine că intimatul a luat cunoştinţă de extinderea sferei cheltuielilor neeligibile la momentul respingerii solicitării de rambursare, iar pe de altă parte se constată că acesta recunoaşte că a primit Adresa nr. 34765 din 29 aprilie 2011, act de care judecătorul fondului nu a ţinut cont că nu a fost contestat.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi pe fond respingerea acţiunii.

4. Apărarea intimatului-reclamant

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant Municipiul Râmnicu Vâlcea a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, şi menţinerea sentinţei atacate, fiind legală şi temeinică.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 16 februarie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 30 martie 2017.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatului şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant a supus controlului de legalitate actul administrativ nr. 92885 din 17 decembrie 2014, prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva măsurilor de respingere de la rambursare a sumei de 658,74 RON şi T.V.A. aferentă de 158,10 RON, prevăzute în factura nr. 1589 din 19 februarie 2014, emisă de SC A. SRL.

Curtea de apel a admis cererea formulată de reclamant, dispunând anularea actului administrativ nr. 92885 din 12 noiembrie 2014, privind excluderea de la rambursare a sumei de 658,74 RON şi 158,10 RON T.V.A.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

În cauză, între Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Regional 2007 - 2013, Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, în calitate de organism intermediar pentru acelaşi program, şi Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Râmnicu Vâlcea, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanţare nr. 670 din 18.03.2010, pentru implementarea proiectului intitulat "Reabilitare şi Modernizare Clădire Colegiul Naţional Alexandru Lahovari" valoarea totală eligibilă fiind de 14.310.125,45 RON, cu o valabilitate de 5 ani.

Prin actul administrativ atacat, reclamantul a fost obligat să plătească suma de 658,74 RON, reprezentând contravaloare mulaje, şi TVA în sumă de 158,10 RON, cu motivarea că acestea reprezintă cheltuieli neeligibile potrivit Ordinului comun nr. 185/621/2008 al Ministrului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor şi Ministrului Economiei şi Finanţelor, pentru aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenţie.

Se reţine însă că în conţinutul documentului referitor la cheltuieli neeligibile - dotări săli de curs - sunt menţionate un număr de 48 de produse care au acest caracter, printre acestea neregăsindu-se materialele didactice, respectiv mulajele achiziţionate prin factura nr. 1589/2014.

Referitor la clarificările transmise prin Adresa nr. 34765 din 29 aprilie 2011, sub aspectul caracterului eligibil sau neeligibil al cheltuielilor vizând produsele achiziţionate de reclamant, se constată că acestea sunt ulterioare semnării contractului.

De altfel, în raport cu conţinutul lor, acele clarificări reprezintă o modificare unilaterală a contractului de finanţare, realizată ulterior încheierii acestuia, cum corect a observat şi prima instanţă.

Astfel, potrivit Contractului de finanţare nr. 670 din 18 martie 2010, în anexa care cuprinde cheltuielile neeligibile - dotări săli curs - au fost prevăzute doar un număr de 48 de produse, iar printre aceste produse nu se regăsesc produsele considerate de recurent material didactic, respectiv mulaje, şi că nu intră în categoria cheltuielilor eligibile.

În plus, nu s-a făcut dovada că anexa a fost modificată cu respectarea clauzelor prevăzute la art. 18 din contract.

Prin urmare, Adresa nr. 34765 din 29.04.2011, invocată de recurent, nu poate adăuga la prevederile Ordinului MDLPL nr. 185 din 18 februarie 2008 şi MEF nr. 621 din 03 martie 2008, act administrativ cu caracter normativ care nu distinge între tipurile de cheltuieli efectuate pentru echipamentele didactice, după cum procedează recurentul.

Oricum, interpretarea propusă nu demonstrează în ce măsură aceste achiziţii efectuate de recurent nu pot fi încadrate în categoria celor necesare pentru dotarea sălilor de curs.

În art. 5 alin. (5) din Ordinul comun nr. 185/621/2008 se prevede:,,Cheltuielile eligibile efectuate pentru dotarea unităţilor şcolare din învăţământul obligatoriu, şcolilor speciale, campusurilor pentru învăţământul profesional şi tehnic, campusurilor universitare şi centrelor de formare profesională continuă cuprind cheltuielile efectuate pentru procurarea utilajelor şi echipamentelor tehnologice, precum şi a celor incluse în instalaţiile funcţionale; achiziţionarea de echipamente de specialitate, precum echipamente didactice, echipamente pentru pregătirea profesională, echipamente IT, echipament specific pentru persoanele din învăţământul special."

Aşadar, ordinul menţionat include în categoria cheltuielilor eligibile cele efectuate pentru achiziţionarea de echipamente didactice necesare pentru dotarea unităţilor şcolare.

Instanţa de control judiciar are în vedere şi faptul că nu există o definiţie clară a echipamentelor didactice care nu mai intrau în mulaje.

Totodată, la art. 5 alin. (2) din Contractul de finanţare nr. 670 din 18.03.2010 se prevede că cheltuielile sunt eligibile cu condiţia ca acestea să fie cuprinse în Anexa V - Bugetul proiectului - şi să fie efectuate în conformitate cu termenii şi condiţiile acestui contract.

În cauză, cheltuielile efectuate pentru procurarea materialelor didactice menţionate sunt incluse în Anexa V la Contractul de finanţare.

În plus, se impunea ca stabilirea categoriei de cheltuieli eligibile sau neeligibile să se realizeze anterior încheierii contractului de finanţare, care a avut loc la data de 12.03.2010, şi nu ulterior semnării acestuia.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva Sentinţei nr. 65 din 23 aprilie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2017.

Procesat de GGC - GV