Rejection of SME credit guarantee payment claim due to missing AEGRM mortgage registration and eligibility documentation at loan approval

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii SA - IFN, anularea Deciziei FNGCIMM nr. 50088 din 13 ianuarie 2014 şi aprobarea Cererii de plată nr. 43440 din 31 decembrie 2013 privind plata garanţiei în valoare de 45.000 RON pentru clientul SC B. SRL, conform Contractului de garantare nr. K_18125 din 22 noiembrie 2012.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 3533 din 19 decembrie 2014, a respins acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a respins cererea formulată de reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâtul Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii SA - IFN, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. SA, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că prima instanţă a apreciat în mod greşit că actul administrativ atacat este legal şi faptul că sunt neîntemeiate motivele invocate de Bancă în privinţa respingerii cererii de plată a garanţiei, pentru netransmiterea dovezii înscrierii avizului de garanţie reală mobiliară în AEGRM privind constituirea gajului fără deposedare asupra soldurilor creditoare ale tuturor conturilor curente.

În cauză, atât la data solicitării acordării garanţiei de către Fond, cât şi la data transmiterii cererii de plată au fost anexate şi transmise către FNGCIMM - IFN SA aceleaşi documente pe care, în urma analizei de către Fond, s-a întemeiat acceptarea emiterii garanţiei.

În opinia recurentei, nu este justificat ca, în urma analizei aceloraşi documente, Fondul să emită două opinii contradictorii (la data emiterii garanţiei şi la data primirii cererii de plată).

Totodată, contrar celor afirmate, recurenta a transmis dovada înscrierii gajului/ipotecii imobiliare asupra soldurilor creditoare ale conturilor deschise de client, motivul de refuz reţinut de Fond fiind nejustificat. Faptul că iniţial AEGRM a efectuat eronat înscrierea nu reprezintă culpa Băncii, înregistrarea a fost rectificată în aceeaşi zi, îndeplinind condiţiile pentru a-şi produce efectele.

Recurenta a mai arătat că în mod greşit prima instanţă a reţinut că Banca nu a transmis către fond declaraţia pe propria răspundere a beneficiarului finanţării garantate dată la aprobarea creditului, respectiv 25.10.2012, ci s-au depus la dosarul de plată declaraţii din data de 26.10.2012 şi 22.11.2012, date ulterior aprobării creditului.

Tot în mod greşit a reţinut prima instanţă că nu sunt întemeiate motivele Băncii în ce priveşte respingerea cererii acesteia de plată referitoare la lipsa de la dosarul de plată a copiilor certificate a rezultatelor consultării CIP şi CRB, din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate prevăzute de O.U.G. nr. 60/2001.

Aşa fiind, recurenta a invocat reaua credinţă a Fondului în condiţiile în care, în baza aceloraşi documente, a decis acordarea garanţiei, iar la momentul solicitării plăţii garanţiei să considere că respectivele acte sunt necorespunzătoare.

În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi pe fond admiterea acţiunii.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii SA - IFN a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, susţinând că singura nemulţumire a recurentei o reprezintă soluţia primei instanţe şi nu o pretinsă greşită aplicare a normelor de drept material.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 16 februarie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 30 martie 2017.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatului şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu anularea Deciziei FNGCIMM nr. 50088 din 13 ianuarie 2014 şi aprobarea Cererii de plată nr. 43440 din 31 decembrie 2013 privind plata garanţiei în valoare de 45.000 RON pentru clientul SC B. SRL, conform Contractului de garantare nr. K_18125 din 22 noiembrie 2012.

Prin Contractul de garantare nr. K_l 8125 din 22 noiembrie 2012, încheiat în baza Convenţiei de lucru nr. 4 din 08 septembrie 2011 - Convenţie de lucru pentru Programul "Mihail Kogălniceanu" cu modificările ulterioare, Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii SA - IFN, în numele şi în contul statului, în calitate de mandatar al Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, a garantat rambursarea finanţării acordate beneficiarului SC B. SRL., de către finanţatorul A. SA.

Conţinutul Convenţiei de lucru în baza căreia a fost acordată garanţia aferentă creditului în cadrul programului Mihail Kogălniceanu, de care a beneficiat societatea, a fost standardizat prin aprobarea modelului acestuia ca anexă la Ordinul comun al Ministrului Finanţelor Publice şi al Ministrului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, nr. 2479/3525/2011, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 629 bis/02.09.2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Ca urmare a nerespectării obligaţiei de rambursare a creditului acordat, de către beneficiar, finanţatorul A. SA a înaintat o cerere de plată pentru garanţia acordată de FNGCIMM SA-IFN, cererea fiind înregistrată sub nr. 43440 din 31 decembrie 2013.

Prin Decizia nr. 50088 din 13 ianuarie 2014, Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii SA - IFN a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei A. SA de plată a garanţiei în valoare de 45.000 RON, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2.4 alin. (2) din Convenţia de lucru, art. 3 alin. (1) lit. b), c),e), f) şi art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2011, art. 3.1 lit. e) şi g) şi art. 7.1 din Convenţia de lucru nr. 4 din 8 septembrie 2011,modificată şi completată prin Actul adiţional nr. 1/2013, coroborate cu prevederile art. 23 şi art. 24 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 682/2011 cu modificările şi completările ulterioare.

Curtea de apel a respins acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar ca neîntemeiată în contradictoriu cu Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii SA - IFN, reţinând că actul administrativ contestat este legal.

Referitor la soluţia de respingere a acţiunii în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, se constată că aceasta nu a fost atacată.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 60/2011 privind aprobarea Programului Mihail Kogălniceanu pentru întreprinderi mici şi mijlocii, I.M.M.-urile sunt eligibile în cadrul programului dacă, la data aprobării creditului, îndeplinesc cumulativ criteriile prevăzute la lit. a)-j) din acest text de lege.

Aşadar, condiţiile de eligibilitate ale I.M.M.-urilor se raportează la data aprobării creditului şi nu la un moment anterior sau ulterior acestei date.

În vederea aprobării cererii de plată a garanţiei, Finanţatorul transmite Fondului documentaţia prevăzută la art. 7.1 din Convenţia de lucru nr. 4/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 23. alin. (1) din anexa 1 a H.G. nr. 682/2011 cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 7.4 din Convenţia de lucru nr. 4/2011, Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii SA - IFN este în drept să respingă cererea de plată a garanţiei în condiţiile transmiterii incomplete a documentelor care însoţesc cererea de plată.

În speţă, prima instanţă a reţinut în mod corect că cererea de plată, înregistrată la Fond sub nr. 43440 din 31 decembrie 2013, nu a fost însoţită de dovada înscrierii avizului de garanţie reală mobiliară în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare (AEGRM) privind constituirea gajului fără deposedare asupra soldurilor creditoare ale tuturor conturilor curente deschise de SC B. SRL la A. SA.

La art. 2.4 alin. (1) din Actul Adiţional nr. 1 la Convenţia de lucru nr. 4/2011 se prevede că finanţatorul, prin reprezentanţii săi, va efectua formalităţile de înscriere în AEGRM a ipotecii mobiliare asupra soldurilor creditoare ale tuturor conturilor curente, în favoarea statului român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, aceeaşi prevedere regăsindu-se şi în Convenţia de lucru nr. 4/2011 şi Contractul de garantare nr. K_l8125 din 22 noiembrie 2012 [art. 2.4 alin. (1)].

În raport cu aceste prevederi, se reţine că finanţatorul ar fi trebuit să efectueze înscrierea în AEGRM a ipotecii mobiliare asupra soldurilor creditoare ale tuturor conturilor curente, în favoarea statului român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, şi nu în favoarea FNGCIMM-IFN.

Totodată, se reţine că recurenta nu a transmis către Fond declaraţia pe propria răspundere a beneficiarului finanţării garantate dată la aprobarea creditului (25.10.2012), la dosarul de plată fiind depuse declaraţii din data de 26.10.2012 şi 22.11.2012, deci ulterioare aprobării creditului, şi nici copiile certificate ale rezultatelor consultării CIP şi CRB din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. e) şi f) din O.U.G. nr. 60/2001, la data aprobării creditului, ci ulterior acestei date, respectiv la 21.11.2012.

Or, în raport cu prevederile Convenţiei de lucru nr. 4/2011 modificată şi completată prin Actul Adiţional nr. 1 din 29 august 2013, Fondul respinge cererea de plată şi în situaţia transmiterii de către finanţator, a unor documente care însoţesc cererea de plată incomplete/care nu respectă prevederile legale, respectiv neasumarea de către finanţator a verificării îndeplinirii obligaţiilor menţionate la art. 3.1.

Instanţa de control judiciar constată astfel că în mod corect a fost respinsă cererea de plată, în condiţiile în care, contrar celor susţinute de recurentă, documentaţia depusă la Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii SA - IFN pentru aprobarea acestei cereri nu a fost completă, invocarea actului rectificativ în aceeaşi zi neavând suport, câtă vreme sunt verificate condiţiile de la momentul depunerii documentaţiei.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. SA împotriva Sentinţei nr. 3533 din 19 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2017.

Procesat de GGC - GV