Annulment granted; appeal reinstated after erroneous stamp-fee dismissal vacated

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârile judecătoreşti atacate cu contestaţie în anulare

1.1. Prin Decizia nr. 2815 din 26 octombrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 146 din 16 octombrie 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2,00 RON şi a timbrului judiciar în valoare de 0,15 RON, făcând aplicarea prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.

1.2. Prin Decizia nr. 234 din 1 februarie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2815 din data de 26 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2012.

Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că nu s-a dovedit existenţa plăţii taxei judiciare de timbru datorate în recurs, din înscrisurile depuse de contestator nerezultând această dovadă, întrucât nu se menţionează expres ce document a fost expediat la 21.10.2016 şi primit de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în data de 02.11.2016.

2. Contestaţia în anulare exercitată

Împotriva acestor decizii a formulat contestaţie în anulare A., invocând prevederile art. 318 alin. (1) din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, contestatorul a susţinut, în esenţă, că cele două hotărâri contestate sunt rezultatul unor greşeli materiale, în condiţiile în care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3 RON şi a timbrului judiciar în valoare de 0,50 RON, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar în fotocopie.

Contestatorul a învederat că şi-a îndeplinit obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru pentru cererea de recurs în data de 19 octombrie 2016, dovada a fost transmisă prin poştă la data de 21 octombrie 2016 şi înregistrată la Înalta Curte la data de 2 noiembrie 2016, ulterior pronunţării deciziei de recurs, ca urmare a protestelor organizate la nivelul Poştei Române.

Or, faptul că originalul acestei chitanţe care atestă plata taxei de timbru şi al adresei pe care s-a aplicat timbrul judiciar nu se regăsesc la dosar nu este culpa sa, acestea fiind transmise cu scrisoare recomandată cu confirmare de primite, ale căror copii au fost depuse la dosar.

Contestatorul a susţinut că motivul respingerii primei contestaţii în anulare l-a constituit lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru în dosarul de recurs, motiv pentru care a întrepins demersuri la Registratura generală a instanţei, iar la data de 9 februarie 2017 a primit răspuns din partea Biroului de Informare şi Relaţii Publice al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Din răspunsul comunicat, a rezultat cele învederate în susţinerea contestaţiei în anualare, în sensul că dovada achitării taxei judiciare de timbru înaintate cu corespondenţa transmisă au fost înregistrate la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precizându-se faptul că au fost ataşate la dosar nr. x/2012.

În aceste condiţii, contestatorul a susţinut că lipsa celor două documente care dovedeau îndeplinirea obligaţiei de a timbru exclude orice culpă a sa.

Aşa fiind, a arătat că motivele care au stat la baza primei contestaţii în anulare au fost diferite, iar probele solicitate în dovedirea acesteia nu au vizat dovedirea motivului din prezenta contestaţie în anulare, despre existenţa căruia nu a avut cunoştinţă la momentul formulării primei contestaţii, ci a aflat în data de 01.02.2017, în mod tangenţial, neavând cunoştinţă astfel de lipsa documentelor din dosar la momentul pronunţării, aşa încât nu sunt aplicabile prevederile art. 321 din C. proc. civ.

În concluzie, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei în anulare aşa cum a fost formulată, invocând jurisprudenţa naţională, doctrina de specialitate şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu referire la Hotărârea din 23 septembrie 2014 pronunţată în cauza Hietch împotriva României, în care s-a făcut trimitere, mutatis mutandis, la cauza Şega împotriva României nr. 29022/04, pct. 37, 13 martie 2012.

3. Apărarea intimatei

Prin notele scrise depuse la dosar, intimata Agenţia Naţionlă de Integritate a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca nefondată, apreciind că în cauză nu există o eroare materială în sensul art. 318 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând decizia atacată prin prisma motivului prevăzut de art. 318 alin. (1) teza I din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de faţă este fondată pentru argumentele prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 318 alin. (1) din C. proc. civ.: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Prin Decizia nr. 2815 din 26 octombrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat, ca netimbrat, recursul formulat de recurentul A., reţinându-se că nu s-a făcut dovada timbrării cererii de recurs, iar prin Decizia nr. 234 din 1 februarie 2017 a respins contestaţia în anulare împotriva deciziei pronunţate în recurs, cu aceeaşi motivare.

Din înscrisurile depuse în susţinerea contestaţiei în anulare, reprezentate de chitanţa seria x din 19 octombrie 2016 emisă de Primăria Albeştii de Muscel, judeţul Argeş şi adresa de înaintare pe care este aplicat timbrul judiciar, expediate de recurent, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, potrivit facturii nr. 2196904 din 21.10.2016, eliberată de Poşta Română, şi primite de Înalta Curte la data de 2 noiembrie 2016, conform confirmării de primire, rezultă, fără echivoc, că recurentul şi-a îndeplinit obligaţia timbrării corespunzătoare a cererii de recurs .

Totodată, Biroul de Informare şi Relaţii Publice al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin răspunsul din data de 9 februarie 2017 formulat la solicitarea contestatorului, confirmă înregistrarea corespondenţei privind achitarea taxelor de timbru de către recurent, în evidenţele secţiei de contencios administrativ şi fiscal, precizând că aceasta a fost ataşată la dosarul de recurs nr. x/2012

Împrejurarea că, deşi expediate în data de 21 octombrie 2016, dovezile privind achitatea taxei judiciare de timbru (3 RON) şi a timbrului judiciar în valoare de 0,50 RON au ajuns la registratura generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ulterior la registratura secţiei de contencios administrativ şi fiscal, la data de 2 noiembrie 2016, ulterior pronunţării deciziei de recurs, şi faptul că nu se află la dosar originalul acestor dovezi nu pot fi imputate contestatorului, care şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de lege.

Aşadar, dovada plăţii efective a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina recurentului nu poate fi contestată.

Înalta Curte are în vedere şi Hotărârea din 23 septembrie 2014 pronunţată în cauza Hietch împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia) a constatat că este vorba de o încălcare a art. 6 parag. (1) din Convenţie, în cazul anulării recursului reclamantei şi apoi a respingerii contestaţiei sale în anulare în ipoteza în care a fost achitată efectiv taxa judiciară de timbru prevăzută pentru exercitarea recursului şi s-a transmis instanţei, prin scrisoare recomandată, dovada acestei plăţi, în forma şi termenele prevăzute de C. proc. civ., însă scrisoarea nu a fost depusă la dosarul de recurs din cauza unor disfuncţionalităţi la nivelul grefei sau al serviciilor poştale, iar nu din motive imputate reclamantei.

Prin urmare, cum în ambele decizii atacate s-a reţinut lipsa dovezilor achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, se constată că este evidentă greşeala materială invocată, fiind incident motivul prevăzut în art. 318 alin. (1) teza I din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 320 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestaţia, va anula deciziile atacate şi va stabili un termen pentru judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2815 din 26 octombrie 2016 şi Deciziei nr. 234 din 1 februarie 2017 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Anulează deciziile contestate.

Fixează termen pentru soluţionarea recursului la data de 28 septembrie 2017.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2017.