Extraordinary appeal inadmissible for challenging final legal aid re-examination orders under strict material error limits

Asupra contestaţiei în anulare de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea ce face obiectul contestaţiei în anulare

Prin Decizia nr. 2823 din 26 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015,s-a respins recursul declarat de A. împotriva încheierilor din 13 aprilie 2016, 2 iunie 2016 şi 30 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, ca inadmisibil.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa supremă a reţinut că prin încheierea din camera de consiliu de la 26 octombrie 2016, s-a admis cererea de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de recurentul A. şi s-a respins cererea de ajutor public judiciar, sub forma asistenţei prin avocat, formulată de recurent.

La termenul de judecată din 26 octombrie 2016, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunţare cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului, excepţie invocată de instanţă din oficiu, excepţie de procedură care face inutilă cercetarea în fond a cauzei.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii din 13 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de petentul A., Înalta Curte a constatat că hotărârea respectivă nu este supusă recursului la instanţa superioară, ci este supusă numai cererii de reexaminare care se soluţionează de un alt complet al aceleiaşi instanţe, în condiţiile art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008, conform căruia:

"Art. 15 - (1) Asupra cererii de ajutor public judiciar instanţa se pronunţă, fără citarea părţilor, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu.

(2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.

(3) Cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, instanţa pronunţându-se prin încheiere definitivă."

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii din 2 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, astfel cum a fost modificată, prin îndreptarea erorilor materiale, prin încheierea din 30 iunie 2016, Înalta Curte a reţinut că, prin încheierea atacată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea petentului A. de reexaminare a încheierii de şedinţă din data de 13 aprilie 2016 prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar.

A mai reţinut instanţa că potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, citate anterior, încheierea prin care se soluţionează cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii prin care se respinge cererea de ajutor public judiciar este o încheiere definitivă, care nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii din 30 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte a reţinut că, prin încheierea respectivă, a fost respinsă cererea petentului A. de sesizare a Curţii Constituţionale, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea petentului de îndreptare a erorilor materiale, a fost admisă sesizarea din oficiu şi s-a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul încheierii de şedinţă din data de 2 iunie 2016.

Înalta Curte a mai reţinut că recurentul A. nu a formulat critici cu privire la încheierea din 30 iunie 2016 sub aspectul soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, astfel că admisibilitatea căii de atac a recursului nu face obiectul analizei efectuate de instanţa de control judiciar în privinţa acestei soluţii.

În condiţiile în care recurentul a formulat critici numai cu privire la soluţiile date cererii, respectiv sesizării din oficiu cu privire la erorile materiale strecurate în cuprinsul încheierii din 2 iunie 2016, Înalta Curte a făcut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 446 C. proc. civ., conform cărora:

Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 2823 din 26 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., astfel cum a precizat,fără a indica vreun temei de drept.

În motivarea căii extraordinare de atac, contestatorul a susţinut că decizia Înaltei Curţi este nelegală, având în vedere, pe de o parte, situaţia personală a contestatorului, relevată de înscrisurile medicale şi dovezile de venit iar, pe de altă parte, din actele depuse la dosarul cauzei- sentinţe judecătoreşti din care reiese că acesta a avut câştig de cauză.

În susţinerea cererii, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea hotărârii atacate şi rejudecarea recursului.

Intimata Primăria Primăria Sectorului 5 a depus întâmpinare în cauză, solicitând respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă.

Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Analizând contestaţia în anulare din perspectiva art. 503 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, urmând să a fi respinsă, pentru considerentele ce succed.

Este de reţinut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor, într-o anumită ordine, precum şi soluţionarea acestora de către instanţa prevăzută de lege.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Conform art. 503 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Analizând decizia contestată din perspectiva art. 503 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că Decizia nr. 2823 din 26 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins recursul ca inadmisibil a fost dată cu respectarea dispoziţiilor art. 442, art. 443, art. 444 coroborat cu prevederile art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008.

Mai mult, Înalta Curte a argumentat în sensul că încheierea din 2 iunie 2016 (prin care a fost soluţionată cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar) este o încheiere definitivă, care nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs. Astfel fiind, încheierea din 30 iunie 2016 este o încheiere definitivă, nesusceptibilă a fi atacată cu recurs.

Înalta Curte reaminteşte că, contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ şi strict prevăzute de lege şi care nu presupune o rejudecare a recursului.

Aşadar, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestaţia în anulare este admisibilă numai dacă hotărârea instanţa de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.

De asemenea, greşelile instanţei de recurs care deschid calea contestaţiei în anulare, sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, care să fi condus la pronunţarea unei soluţii eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, iar nu stabilirea eronată a situaţiei de fapt în urma aprecierii probelor şi nici modul cum instanţa a înţeles să interpreteze prevederile legale, situaţie în care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs, ceea ce nu este admisibil.

Din motivele contestaţiei în anulare expuse de contestator reiese nemulţumirea părţii de modul în care a fost soluţionată decizia contestată însă acest aspect nu poate duce la deschiderea contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, într-un al caz decât cele limitativ arătate de art. 503(1) C. proc. civ. (lipsă de procedură şi necompetenţa instanţei) şi art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. (greşeală materială şi omisiunea de a cerceta vreun motiv de modificare sau de casare).

De asemenea, motivele contestaţiei în anulare speciale sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 504 C. proc. civ. Pentru o apreciere completă a motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 504 alin. (2) C. proc. civ. este imperios necesar să se facă distincţie între motive şi argumente.

Cu alte cuvinte, textul amintit vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, ceea ce contestatoarea încearcă să obţină. A da posibilitatea părţilor de a se plânge aceleiaşi instanţe care a dat hotărârea de modul în care a fost soluţionată pricina şi s-au stabilit raporturile litigioase dintre părţi, ar însemna să se deschidă acestora dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, lucru care nu poate fi acceptat în actualul sistem al procedurii civile, în care această cale extraordinară de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege. Numai o greşeală materială esenţială, care a determinat o soluţie eronată, poate fi invocată pe calea contestaţiei în anulare, ceea ce nu este cazul în speţă.

În fine, în acord cu jurisprudenţa consecventă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, reliefată de exemplu prin soluţiile pronunţate în cauzele Mitrea c. României (nr. 26105/03/2008) şi Stanca Popescu c. României (nr. 8727/03/2009), că în lipsa unei circumstanţe substanţiale şi imperative, de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, admiterea unei contestaţii în anulare sau a unei revizuiri, constituie o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice şi, prin aceasta, o încălcare a dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

În consecinţă, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2823 pronunţată la data de 26 octombrie 2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 mai 2017.

Procesat de GGC - GV