Judicial review of banking regulator's sanction for supervisory board's failure to enforce prudent management and risk oversight duties under BNR Regulation No. 5/2013

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/1/2017, contestatorul A. în contradictoriu cu Banca Naţională a României, a solicitat instanţei anularea Ordinului prim - viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 93 din 3 octombrie 2016 precum şi anularea Hotărârii Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României nr. 8 din 12 decembrie 2016.

În motivarea contestaţiei, în esenţă, A. aduce următoarele argumente:

Raportul de supraveghere nr. x din 26 aprilie 2016 încheiat de reprezentanţii Băncii Naţionale a României, în care sunt consemnate faptele săvârşite de către contestator nu i-a fost adus la cunoştinţă. A mai susţinut că această probă preconstituită, pune probleme de etică majoră asupra sancţionării sale, deoarece: formulează concluzii privind activitatea sa profesională din aproape toate ariile de management, fără dovezi; trece sub tăcere multe documente şi informaţii furnizate de contestator personalului din BNR care a efectuat supravegherea; nu conţine opinia contestatorului; se circumscrie unor insinuări şi asociaţii de idei, fie scoase din context, fie interpretate eronat, forţat şi fără onestitate profesională.

Deşi sancţiunea se pretinde a fi aplicată în temeiul art. 229 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 99/2006, nicio abatere incriminată nu s-a săvârşit prin administrarea necorespunzătoare a fondurilor, în condiţiile în care, Consiliul de supraveghere nu administrează fondurile băncii.

De asemenea, nu sunt îndeplinite criteriile prevăzute de art. 225 alin. (3) din O.U.G. nr. 99/2006 privind sancţiunile (eficacitatea, proporţionalitatea cu faptele şi deficienţele constatate şi cu efect descurajant), întrucât mandatul contestatorului a expirat în luna martie 2016 iar în prezent nu deţine nicio funcţie în vreo instituţie financiară iar amenda a fost aplicată la interval de câţiva ani de la pretinsa săvârşire a deficienţelor.

Actele administrative atacate în cauză

Prin Hotărârea nr. 8 din 12 decembrie 2016 a Băncii Naţionale a României - Consiliul de Administraţie, a respins ca neîntemeiată, contestaţia înregistrată la Banca Naţională a României cu nr. 31129 din 01 noiembrie 2016, formulată, de către A., fost membru al Consiliului de Supraveghere, al Comitetului de Audit şi al Comitetului de Administrare a Riscurilor la B. S.A., până la data de 02.04.2016, cu consecinţa menţinerii sancţiunii amendă în sumă de 25.000 RON aplicată prin Ordinul nr. 93 din 03 octombrie 2016 al Prim - Viceguvernatorului BNR.

În argumentele reţinute, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, a arătat că prin Ordinul nr. 93 din 03 octombrie 2016 al Prim - Viceguvernatorului BNR, obiect al prezentei contestaţii, s-a dispus sancţionarea lui A., în calitate de membru al Consiliului de Supraveghere, al Comitetului de Audit şi al Comitetului de Administrare a Riscurilor la B. S.A., cu amendă în sumă de 25.000 RON, pentru încălcarea unor dispoziţii ale O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale unor reglementări emise în aplicarea acesteia.

În argumentarea contestaţiei, contestatorul face referire doar la discuţii şi dezbateri din cadrul şedinţelor Consiliului de Supraveghere, care nu au avut însă finalitate în decizii adoptate de către membrii acestuia, respectiv în dispunerea de măsuri pentru remedierea abaterilor de la disciplina bancară de care au luat cunoştinţă.

Susţinerile contestatorului referitoare la conţinutul raportului de supraveghere, conform cărora acesta cuprinde "concluzii cu referire la activitatea profesională a subsemnatului, fără dovezi de susţinere", sunt nefondate, deoarece în cadrul acţiunii de supraveghere a fost analizată activitatea organului de conducere cu funcţie de supraveghere la nivel colectiv, din perspectiva modului de realizare a atribuţiilor acestuia, definite de cadrul de reglementare în vigoare, iar la individualizarea sancţiunii s-au avut în vedere atât implicarea fiecărui membru în procesul decizional, cât şi modul de exprimare a votului, aşa cum reiese din documentele justificative, anexate la raport.

De asemenea, afirmaţia contestatorului privind "trecerea sub tăcere a documentelor şi informaţiilor puse la dispoziţia personalului BNR instrumentator de către subsemnatul" este neîntemeiată, întrucât, din adresa din 15 noiembrie 2016 a Direcţiei Supraveghere rezultă că echipa de supraveghere nu a avut contact cu membrii organului de conducere cu funcţie de supraveghere, nu a purtat corespondenţă şi nu a primit informaţii şi documente direct de la aceştia. Verificările şi analizele au fost efectuate strict pe bază de documente, prezentate de către instituţia de credit.

Sancţiunea a fost aplicată contestatorului în conformitate cu prevederile art. 229 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 99/2006, cu modificările şi completările ulterioare, avându-se în vedere prevederile art. 228 alin. (1) lit. p) şi lit. q) din ordonanţa menţionată, potrivit cărora " (1) Banca Naţională a României are competenţa aplicării sancţiunilor prevăzute la art. 229 alin. (1) şi măsurilor sancţionatoare prevăzute la art. 229 alin. (2) lit. a) şi b) în toate cazurile în care constată că o instituţie de credit persoană juridică română şi/sau oricare dintre persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) ori persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituţiei de credit se fac vinovate de următoarele fapte: (...) p) orice încălcări ale prezentei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, respectiv ale regulamentelor de directă aplicare adoptate la nivelul Uniunii Europene în domeniile reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă, în măsura în care aceste fapte nu intră sub incidenţa prevederilor lit. a)-o); q nerespectarea măsurilor dispuse de Banca Naţională a României. "

Totodată, susţinerile contestatorului conform cărora atribuţiile Consiliului de Supraveghere nu vizează administrarea fondurilor băncii sunt nefondate, întrucât dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Regulamentul BNR nr. 5/2013, cu modificările şi completările ulterioare, prevăd că "Organul de conducere trebuie să definească, să supravegheze şi să fie responsabil pentru implementarea unui cadru de administrare a activităţii care să asigure administrarea efectivă şi prudentă a instituţiei de credit (...) "

Nefondată este şi afirmaţia contestatorului potrivit căreia "sancţiunile aplicate trebuie să fie eficace şi proporţionale cu faptele şi deficienţele constatate", deoarece, la stabilirea tipului sancţiunii şi a cuantumului acesteia au fost avute în vedere prevederile art. '225 alin. (4) din O.U.G. nr. 99/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, în ceea ce priveşte gradul de vinovăţie a persoanei fizice (potrivit art. 225 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 99/2006, cu modificările şi completările ulterioare), contestatorul a deţinut funcţia de membru în Consiliul de Supraveghere în cadrul instituţiei de credit pe toată perioada supusă analizei şi împreună cu ceilalţi membri ai organului de conducere cu funcţie de supraveghere a avut responsabilitatea exercitării unui control permanent asupra conducerii societăţii de către Directorat şi a verificării conformităţii cu legea a operaţiunilor de conducere a societăţii, astfel cum se prevede la art. 1539 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În calitate de membru al Consiliului de Supraveghere, A. a fost în mod direct responsabil pentru asigurarea conducerii societăţii potrivit cadrului legislativ în vigoare, a conformităţii deciziilor dispuse de Directorat în perioada mandatului deţinut de acesta, privind organizarea şi conducerea societăţii. Responsabilităţile organului de conducere, definite detaliat la art. 11 şi 12 din Regulamentul BNR nr. 5/2013, cu modificările şi completările ulterioare, reflectă rolul principal deţinut de Consiliul de Supraveghere în supravegherea şi implementarea unui cadru de administrare a activităţii instituţiei de credit, care să asigure administrarea efectivă şi prudentă a instituţiei.

În ceea ce priveşte importanţa profiturilor realizate sau a pierderilor evitate, în măsura în care acestea pot fi determinate (art. 225 alin. (4) lit. d) din O.U.G. nr. 99/2006, cu modificările şi completările ulterioare), trebuie precizat că în anii 2014 şi 2015 (în perioada mandatului contestatorului), activitatea desfăşurată la nivelul instituţiei de credit a generat pierdere (206,2 milioane RON la 31.12.2014 şi 88,3 mii. RON la 31.12.2015, niveluri stabilite urmare auditului financiar), în principal datorită materializării riscului de credit. Astfel cum s-a prezentat şi în Raportul de supraveghere, la capitolul referitor

I la evaluarea modelului de afaceri, deşi factorul cheie care a impactat semnificativ evoluţia situaţiei financiare a instituţiei de credit a fost reprezentat de portofoliul de active financiare depreciate, generate în principal anterior perioadei analizate, echipa de inspecţie a identificat procese deficitare cu privire la evaluarea riscurilor asociate debitorilor persoane juridice, precum şi pe linia managementului expunerilor tieperformante, ceea ce a favorizat menţinerea unui nivel ridicat al pierderilor din activitatea de creditare, astfel:

- în contextul unui profil de risc de credit ridicat şi al unei capitalizări insuficiente pentru a absorbi pierderile potenţiale, conform strategiei de risc banca accepta la creditare clienţi cu performanţă financiară deficitară C şi D, respectiv cu rating 7;

- în perioada 01.07.2013 - 31.08.2015, un număr de 14 debitori au beneficiat de credite, în contextul unor opinii de risc negative, aspect care reflectă un apetit la risc credit ridicai ai organului de conducere al instituţiei de credit, având în vedere asumarea unor expuneri faţă de debitori evaluaţi de Direcţia Risc ca prezentând un risc de nerambursare ridicat, în condiţiile în care banca nu dispunea de un nivel de capitalizare suficient pentru acoperirea unor riscuri suplimentare;

- un număr de 131 expuneri, însumând 62,8 mii RON, care înregistrau un serviciu al datoriei mai mare de 90 zile, nu au făcut obiectul iniţierii unor proceduri de executare silită sau de derecunoaştere din bilanţul băncii. De asemenea, în cazul acestora, riscul de credit era insuficient acoperit cu ajustări pentru depreciere, echipa de inspecţie calculând o rată medie de doar 34%;

- instituţia de credit a continuat politica de preluare în patrimoniu, în contul creanţelor, de garanţii constituite de debitori. Politica respectivă a fost perpetuată de organul de conducere în contextul în care instituţia de credit a înregistrat un nivel insuficient de capital pentru acoperirea riscului de credit, fiind considerată o soluţie pentru reducerea impactului pierderilor din activitatea de creditare asupra fondurilor proprii. în acest sens trebuie menţionată aprobarea, de către Consiliul de Supraveghere, în martie 2014, a Strategiei privind recuperarea creditelor prin preluarea bunurilor aduse în garanţie şi administrarea bunurilor preluate, care nu cuprinde restricţii cu privire la vânzarea unui bun preluat în contul creanţei către debitorul iniţial sau către interpuşi sau persoane aflate în legătură cu acesta, aspect care conduce la creşterea impactului riscului de conformitate din perspectiva favorizării apariţiei unor situaţii de tipul conflictelor de interese.

De asemenea, trebuie precizată revizuirea strategiei, în 30.09.2014, când s-a înlocuit prevederea conform căreia, pentru fiecare tranzacţie în parte, banca urmăreşte ca bunurile preluate sa nu fie valorificate sub preţul de achiziţie, cu prevederea conform căreia "preţul de vânzare va fi raportat la valoarea de preluare şi la valoarea contabilă a bunului. În cazul în care preţul este inferior valorii de preluare/contabilă se va solicita aprobarea Directoratului pentru valorificarea bunului." Prin această prevedere Consiliul de supraveghere a creat cadrul necesar vânzării acestor bunuri sub valoarea la care acestea au fost preluate, banca urmând a înregistra astfel o pierdere suplimentară.

Astfel, au fost identificate cazuri în care vânzarea bunurilor preluate în patrimoniu s-a făcut către proprietarii iniţiali ai bunurilor ipotecare, aceştia îndeplinind în cadrul contractelor de credit calitatea de garanţi ipotecari, către firme ce aveau ca asociaţi persoane ce au îndeplinit aceeaşi calitate şi în cadrul firmei debitoare, către membri ai familiei asociaţilor firmelor debitoare, precum şi către asociaţi ai firmelor debitoare etc. operaţiuni care, în condiţiile în care nu asigură cel puţin recuperarea integrală a expunerii, reprezenta o încălcare a principiilor de prudenţă bancară.

S-a constatat fie lipsa unei analize, fie o analiza deficitară a bonităţii/capacităţii cumpărătorilor de a-şi îndeplini obligaţiile asumate prin contractele de vânzare-cumpărare a bunurilor preluate în patrimoniu cu plata în rate. în majoritatea cazurilor, banca nu a prezentat în referate informaţii despre veniturile realizate de cumpărători, iar în situaţia în care s-a făcut o astfel de analiză datele prezentate nu au fost suficiente pentru a evalua situaţia financiară a debitorului, respectiv capacitatea acestuia de a plăti preţul tranzacţiei.

De altfel, un număr de 46 de contracte ce aveau ca obiect vânzarea unor bunuri reposedate, însumând o expunere în sold la data analizei de 26,92 mii. RON, înregistrau restanţe în valoare de 1,3 mii. RON. în 15 cazuri în sumă de 18,57 mii. RON (valoarea cumulată a restanţelor =1,15 mii. RON), serviciul datoriei era cuprins între 92 şi 609 zile. Trebuie subliniat că, în toate aceste cazuri, deşi activele respective prezentau indicii de depreciere, banca nu a procedat la acoperirea riscului de credit asociat acestora cu ajustări pentru depreciere.

Toate aceste aspecte prezentate mai sus reflectă o supraveghere ineficientă a Directoratului, de către Consiliul de Supraveghere, din care A. a făcut parte, care, deşi prin natura funcţiei deţinute avea la dispoziţie instrumentele necesare, nu a definit un cadru adecvat care să permită administrarea prudentă a societăţii şi supravegherea eficientă a activităţii Directoratului, ceea ce a condus la asumarea unor riscuri ridicate şi derularea unor activităţi neadecvate de administrare a portofoliului de credite şi a expunerilor la risc.

Ca atare, susţinerile contestatorului cu privire la expirarea mandatului acestuia în cadrul B. S.A. şi nedeţinerea în prezent de funcţii în instituţii financiare nu au relevanţă juridică.

În ceea ce priveşte afirmaţia privind decalajul între momentul aplicării sancţiunilor şi cel al producerii deficienţelor, ca fiind câţiva ani în urmă, trebuie arătat că toate faptele reţinute la aplicarea sancţiunii s-au produs strict în perioada octombrie 2013 -31.08.2015, încadrându-se astfel în prevederile art. 234 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora aplicarea sancţiunilor se prescrie în termen de un an de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 3 ani de la data săvârşirii faptei. Or, raportul de supraveghere, în care au fost consemnate faptele de încălcare a disciplinei bancare, a fost semnat în data de 26.04.2016, iar ordinul de sancţiorfare a contestatorului fost emis în data de 03.10.2016.

1. Argumentele contestatorului privind încălcarea prevederilor art. 24 alin. (2) lit. b) şi c), coroborate cu cele ale art. 21 alin. (2) din Regulamentul BNR nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că nu s-a efectuat o evaluare a cunoştinţelor, competenţelor şi experienţei fiecărui membru al organului de conducere şi al organului de conducere în ansamblul său, respectiv a structurii, mărimii şi componenţei organului de conducere, sunt nefondate.

Astfel, susţinerile contestatorului privind evaluarea periodică, de către Consiliul de Supraveghere, a activităţii, rezultatelor şi gradului de realizare a indicatorilor de performanţă a membrilor Directoratului nu au legătură cu fapta reţinută de echipa de inspecţie, care priveşte lipsa unei evaluări anuale a cunoştinţelor, competenţelor şi experienţei fiecărui membru al organului de conducere şi al Directoratului în ansamblul său şi a structurii, mărimii şi componenţei Directoratului, în baza prevederilor art. 24 alin. (2) lit. b) şi c) din Regulamentul BNR nr. 5/2013, cu modificările şi completările ulterioare.

În perioada analizată, Consiliul de Supraveghere a efectuat evaluarea pe bază de discuţii, fără o metodologie, doar a performanţelor membrilor conducerii superioare, luând în considerare gradul de realizare a obiectivelor stabilite la nivel individual şi colectiv, fără a efectua o evaluare a structurii, mărimii, componenţei, competenţelor şi experienţei acesteia, aspecte de altfel neconsemnate în vreun document la nivelul instituţiei de credit.

Din prezentarea contestatorului cu privire la aspecte consemnate în procesul-verbal al şedinţei Consiliului de Supraveghere din 15.05.2014 rezultă în mod evident gravele probleme de conducere şi administrare, faţă de care Consiliul de Supraveghere a purtat numai discuţii neînsoţite de măsuri de remediere. Aspectele prezentate, extrase din procesul-verbal al şedinţei din 27.04.2015, reprezintă de fapt doar simple atenţionări, Iară concretizare în măsuri. Votul împotrivă a contestatorului în cadrul şedinţei privind menţinerea echipei de management, nu are relevanţă juridică, întrucât nu a stat la baza aplicării sancţiunii acestuia.

2. Susţinerile contestatorului privind încălcarea prevederilor art. 23 alin. (2) din Regulamentul BNR nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, sunt nefondate, deoarece, în calitate de membru al Comitetului de Administrare a Riscurilor, nu şi-a îndeplinit atribuţiile de consiliere a

Argumentele contestatorului privind atitudinea sa din cadrul şedinţelor Comitetului de Supraveghere a Riscurilor din iulie 2013 şi niembrie 2013, nu pot fi primite, deoarece faptele care au atras aplicarea sancţiunii s-au înregistrat pe parcursul anului 2014. De altfel, aspectele prezentate de către A., atât în şedinţa din iulie 2013, cât şi în noiembrie 2013 reprezintă, fie cerinţe ale cadrului de reglementare în vigoare (responsabilitatea comitetului fiind de a efectua recomandări care să asigure implementarea lor), fie doar propuneri ale acestuia, fără a fi transpuse în recomandări finale către Consiliul de Supraveghere.

În ceea ce priveşte argumentele contestatorului privind atitudinea sa din cadrul şedinţelor comitetului, din anul 2014, trebuie precizate următoarele: -adoptarea unei strategii de menţinere a nivelului de capital în 2014 reprezintă o cerinţă obligatorie potrivit cadrului legislativ (art. 75 alin. (2) din Regulamentul nr. 5/2013, cu modificările şi completările ulterioare), neputând fi considerată o măsură pe linia îmbunătăţirii cadrului de administrare a riscurilor;

- cele menţionate din şedinţa comitetului din noiembrie 2014 reprezintă doar constatări cu privire la activitatea necorespunzătoare de administrare a riscurilor şi nu recomandări de îmbunătăţire a acesteia care să se fi concretizat într-o hotărâre şi să fie transpuse în practică. Sistarea activităţii Comitetului de Politici şi Produse Comerciale, menţionată ca innd propunerea contestatorului, nu era atributul Comitetului de Supraveghere a Riscurilor, ci al Directoratului, fiind un comitet în subordinea acestuia.

3. O altă abatere de la disciplina bancară ce a fundamentat sancţionarea contestatorului constă în exercitarea în mod necorespunzător a responsabilităţilor definite la art. 6 alin. (1) din Regulamentul BNR nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit cu modificările şi completările ulterioare, conducând la încălcarea art. 6 alin. (3) din regulamentul menţionat, având în vedere menţinerea, prin decizia Directoratului din data de 29.05.2015, a postului de director al Direcţiei Conformitate, ulterior desfiinţării acestuia, până în data de 30.10.2015, concomitent cu postul nou înfinţat de director al Direcţiei Conformitate şi Securitate Bancară, care au fost ocupate de două persoane diferite.

În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Regulamentul BNR nr. 5/2013, cu modificările şi completările ulterioare, organul de conducere trebuie să asigure o structură organizatorică adecvată, iar potrivit art. 6 alin. (3) alocarea responsabilităţilor în cadrul instituţiei trebuie să fie clare, bine definite şi implementate efectiv, ori menţinerea a două persoane pe aceeaşi poziţie, cu aceleaşi responsabilităţi, nu asigură o alocare clară de responsabilităţi cu privire la coordonarea funcţiei de conformitate.

În calitate de membru al organului de conducere cu funcţie de supraveghere, A. avea responsabilităţi de natura celor definite la art. 6 alin. (1) din regulamentul menţionat mai sus, iar potrivit prevederilor pct. B2 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al instituţiei de credit, primul paragraf "Consiliul de Supraveghere (CS): este organul de conducere al Băncii în funcţia sa de supraveghere responsabil pentru supravegherea şi controlul Băncii, în special pentru supravegherea şi monitorizarea procesului decizional de conducere exercitat de către Directorat".

Trebuie subliniat că, la nivelul Consiliului de Supraveghere, din care A. a făcut parte, au existat informaţii referitoare la modificările intervenite cu privire la organizarea direcţiei care exercita funcţia de conformitate şi coordonarea acesteia, astfel:

- Consiliul de Supraveghere a aprobat în şedinţa din data de 30.10.2014, modificări ale Regulamentului de Organizare şi Funcţionare, care au vizat reorganizarea direcţiei la nivelul căreia se exercita funcţia de conformitate (transformarea Direcţiei Conformitate în Direcţia Conformitate şi Securitate Bancară, înfiinţarea unor departamente noi);

- în şedinţa Comitetului de Remunerare şi Nominalizare din data de 16.12.2014 s-a avizat numirea unei persoane noi pentru ocuparea funcţiei de director al noii direcţii create. În raport cu aceste modificări aprobate, membrii Consiliului de Supraveghere nu au dispus măsuri, prin care să se asigure implementarea adecvată a acestora de către Directorat.

4. Argumentele contestatorului privind încălcarea art. 8 alin. (1) din Regulamentul BNR nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, în calitate de membru al Consiliului de Supraveghere, având în vedere aprobarea, în şedinţa din data de 11.10.2013, în baza unei documentaţii în care nu se regăsea fundamentarea propunerii, unor modificări la nivelul structurii organizatorice, care nu au fost în concordanţă cu obiectivele din strategia de afaceri pentru perioada 2013-2017, respectiv înfiinţarea unui departament specializat pe relaţii comerciale cu clientela corporate, în condiţiile în care această categorie de clientelă nu s-a regăsit în clientela ţintă a băncii, sunt nefondate, rezumându-se la discuţii şi dezbateri la nivelul Consiliului de Supraveghere, neconcretizate în măsuri.

5. Fapta de încălcare a dispoziţiilor art. 22 alin. (2) lit. f) din Regulamentul BNR nr. 572013 privind "cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de afetrit," cu completările şi modificările ulterioare, de către A. în calitate de membru al Comitetului de Audit, având în vedere practica necorespunzătoare de avizare frecventă, de către Comitetul de Audit, a prelungirii termenelor de implementare a recomandărilor auditorilor, ceea ce nu a asigurat premisele pentru realizarea în mod adecvat a atribuţiilor acestora pe linia verificării adoptării în timp util, de către conducerea superioară, a măsurilor de remediere a deficienţelor identificate de auditul intern, nu este contestată.

6. Argumentele contestatorului referitoare la încălcarea art. 23 alin. (3) din Regulamentul BNR nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, în calitate de membru ale Comitetului de Administrare a Riscurilor, pentru neîndeplinirea atribuţiei comitetului, referitoare la verificarea dacă preţurile produselor de pasiv şi activ iau în considerare pe deplin modelul de afaceri şi strategia de administrare a riscurilor, sunt nefondate.

Aspectele reţinute la aplicarea sancţiunii au fost identificate urmare verificărilor şi evaluărilor efectuate de echipa de inspecţie, cu privire la activitatea organelor de conducere din perioada august 2013 - iulie 2015. Demersurile întreprinse de contestator în perioadele anterioare (2011, 2012) nu au avut finalitate, având în vedere lipsa unei politici de transfer a preţurilor la nivelul băncii, la data controlului. Aspectele prezentate de către contestator reflectă încă o dată lipsa de finalitate a actului de conducere în sarcina Consiliului de Supraveghere, care, deşi a purtat discuţii şi dezbateri, nu a dispus măsuri adecvate de realizare.

Astfel, în procesul-verbal al şedinţei Comitetului de Supraveghere a Riscurilor din data de 26.11.2013 se regăsesc aspecte prezentate de către A. privind necesitatea realizării unei metodologii de transfer a preţurilor şi de evaluare a profitabilităţii în raport cu riscul, dar această propunere nu a fost transpusă într-o recomndare, măsură. Din analiza procesului-verbal al şedinţei comitetului, din data de 18.11.2014, la punctul 5 se menţionează că la data respectivă încă nu se regăsea la nivelul băncii o astfel de metodologie. Ulterior acestei date, la nivelul băncii nu au mai avut loc şedinţe ale comitetului, iar în procesele-verbale ale şedinţei Consiliului de Supraveghere, care trebuia să preia aceste responsabilităţi, nu se regăsesc aspecte din care să rezulte efectuarea unei asemenea analize.

7. O altă faptă care a atras sancţionarea lui A. a constat în încălcarea prevederilor art. 11 alin. (1) şi alin. (2) lit. d) din Regulamentul BNR nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, în calitatea sa de membru ai Consiliului de Supraveghere, întrucât nu a supravegheat in mod eficient activitatea Directoratului în situaţia neîndeplinirii sau îndeplinirii cu întârziere de către acesta a recomandărilor formulate de Consiliul de Supraveghere.

Şi la acest punct din contestaţie se recunoaşte că au fost purtate discuţii, în repetate rânduri, în cadrul şedinţelor Consiliului de Supraveghere, cu privire la modul neadecvat în care Directoratul răspunde la solicitările organului de conducere în funcţie de supraveghere, fiind exprimate nemulţumiri, care însă nu au fost urmate de măsuri care să remedieze situaţia.

La evaluarea realizării obiectivelor de performanţă de către membrii Directoratului nu au fost consemnate discuţii cu privire la modul în care aceştia implementează recomandările Consiliului de Supraveghere. Ilustrativ este procesul-verbal al şedinţei din data de 27.11.2014, în care, la punctul 1, se menţionează gradul redus de realizarea a măsurilor transmise către Directorat, de doar 30%, aspect reluat în majoritatea şedinţelor din perioada analizată, fără să conducă la măsuri de atenţionare din partea organului de conducere în funcţie de supraveghere. Acest fapt reflectă, fără putinţă de tăgadă, lipsa de finalitate a activităţii derulate de organul de conducere în funcţie de supraveghere.

8. Argumentele contestatorului sunt nefondate privind fapta de neexercitare a responsabilităţilor definite la art. 12 alin. (1) lit. f) din Regulamentul BNR nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce a condus la încălcarea art. 32 alin. (2) din regulamentul menţionat, prin neimplicarea funcţiei de administrare a riscurilor în procesul de evaluare şi aprobare a noilor produse sau la modificarea semnificativă a produselor existente.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. f) din Regulamentul BNR nr. 5/2013, cu modificările şi completările ulterioare "în afara responsabilităţilor prevăzute de art. 11 alin. (2), organul de conducere mai este responsabil şi pentru stabilirea şi revizuirea: (...) unui cadru adecvat şi eficace aferent controlului intern care să includă funcţiile de administrare a riscurilor, de conformitate şi de audit intern, precum şi un cadru corespunzător privind raportarea financiară şi contabilitatea".

Având în vedere neimplicarea funcţiei de administrare a riscurilor în procesul de evaluare şi aprobare a noilor produse sau la modificarea semnificativă a produselor existente, faptă constatată de echipa de inspecţie prin analiza unor documente aferente unor produse noi lansate sau modificări ale produselor existente, care nu cuprindeau şi o evaluare de risc (fişa de produs "Credit pe documente comerciale", în vigoare din 06.07.2015, "Credit de investiţii", în vigoare din 03.08.2015, "Credit Capital de lucru", în vigoare din 06.07.2015), organul de conducere cu funcţie de supraveghere, din care făcea parte şi contestatorul, nu a asigurat existenţa unui cadru eficient de administrare a riscurilor şi implicit a activităţii, responsabilitate definită la art. 11 alin. (1) din regulamentul menţionat mai sus.

9. O altă faptă care a fundamentat sancţionarea contestatorului se referă la rieexercitarea responsabilităţilor definite la art. 153 din Regulamentul BNR nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, în calitatea sa de membru al Consiliului de Supraveghere, ceea ce a condus la încălcarea art. 149 alin. (1) din regulamentul menţionat, având în vedere că modelul intern de rating utilizat pentru evaluarea debitorilor persoane juridice nu a fost validat în perioada analizată, nu s-a efectuat un exerciţiu de back testing pentru calibrarea şi îmbunătăţirea acurateţei acestuia, scala de rating nu are asociate PD-uri care să reflecte probabilitatea ca un debitor să intre în stare de nerambursare, acestea reprezentând elemente care afectează calitatea şi eficienţa instrumentului, atât în ceea ce priveşte activitatea de creditare, cât şi controlul riscului de credit, expunând banca la risc de model, componentă a riscului operaţional.

Din procesul-verbal al şedinţei Comitetului de Supraveghere a riscurilor din data de 26.11.2013 rezultă că A. a susţinut necesitatea revizuirii modelului de rating intern, propunere fără eficienţă atâta vreme cât aceasta nu a fost transpusă într-o hotărâre a Comitetului. Fapta reţinută la aplicarea sancţiunii se referă la lipsa unei verificări prin back/testing a acurateţei modelului de rating utilizat, aspecte cu privire la care nu se regăsesc consemnate discuţii în cadrul proceselor-verbale ale Consiliului de Supraveghere şi Comitetului de Supraveghere a Riscurilor. Aşadar, organul de conducere, al cărui membru a fost şi contestatorul, nu s-a asigurat de eficienţa procesului de administrare a riscului de model, componentă a riscului operaţional, nedispunând de informaţii cu privire la acurateţea rezultatelor modelului de rating intern utilizat în procesul de aprobare a creditelor.

10. O alta abatere care a stat la baza amendării contestatorului constă în neexercitarea responsabilităţilor definite la art. 12 alin. (1) lit. a) din Regulamentul BNR nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, în calitatea sa de membru al Consiliului de Supraveghere, ceea ce a condus la încălcarea art. 126 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecVarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că, la data de 31.12.2015, rata fondurilor pi oprii totale s-a situat sub limita reglementată.

Referitor la propunerile formulate de contestator pe parcursul mandatului privind monitorizarea solvabilităţii, trebuie precizat, pe de o parte lipsa finalităţii acesteia, iar pe de altă parte, faptul că monitorizarea indicatorilor de solvabilitate nu necesită neapărat utilizarea unor instrumente automatizate, care să avertizeze cu privire la diminuarea acestora la un nivel aproape de limita minimă. De altfel, la nivelul Consiliului de Supraveghere au existat în permanenţă suficiente informaţii şi rapoarte cu privire la situaţia financiară, deteriorarea în mod constant a acesteia fiind o problemă cunoscută şi monitorizată, astfel încât neîntemeiat se poate aprecia că diminuarea ratei fondurilor propii sub nivelul minim a fost ceva neprevăzut, care a luat prin surprindere.

11.0 ultimă abatere care a fundamentat sancţionarea contestatorului se referă la neîndeplinirea măsurii de la art. 1 lit. e) din Ordinul nr. 98 din 16 decembrie 2013 al Prim - Viceguvernatorului BNR, prin care s-a dispus instituţiei de credit "revizuirea proceselor, metodologiilor şi reglementărilor specifice funcţiei de audit intern, în sensul îmbunătăţirii calităţii activităţii desfăşurate, prin stabilirea unor metodologii de verificare şi auditare omogene şi cuprinzătoare, precum şi de acordare a unor rating-uri conforme cu calitatea activităţilor auditate, în scopul realizării obiectivelor funcţiei de audit", având în vedere aspectele consemnate în cadrul raportului de supraveghere, potrivit cărora metodologia de audit şi procesul de auditare nu asigură o calitate adecvată a activităţii de audit intern.

Argumentele contestatorului cu privire la faptul că Banca Naţională a României nu a constatat neîndeplinirea măsurii imediat după acţiunile întreprinse de bancă în acest sens, respectiv modificarea Normei de Audit, nu sunt de natură să exonereze Consiliul de Supraveghere de responsabilitate, având în vedere următoarele: modificările aduse normei de audit intern pentru realizarea măsurii nu au fost de natură să conducă la îmbunătăţirea calităţii de audit intern, fapt care poate fi constatat doar urmare analizei în practică a activităţii desfăşurate, pe bază de sondaj. în acest sens trebuie precizat că dispunerea măsurii de către Banca Naţională a României s-a realizat în 16.12.2013, iar următoarea acţiune de supraveghere prin inspecţie la faţa locului, cu tematică completă, care a inclus şi verificarea modului de realizare a măsurilor a avut loc în luna octombrie 2015, ocazie cu care s-a constatat neîndeplinirea în mod adecvat a măsurii. Au mai fost derulate acţiuni de supraveghere la instituţia de credit, în perioada între dispunerea măsurii şi octombrie 2015, însă cu tematică punctuală, care nu a inclus verificări în acest sens.

Rezultatele pozitive ale evaluării efectuate de C. invocate de către A. sunt infirmate de raportul incheiat de această societate, deoarece sunt semnalate deficienţe cu privire la calitatea metodologiilor utilizate, care stau la baza activităţii de audit şi formulează numeroase recomandări, în principal cu privire la calitatea metodologiilor de audit utilizate.

În concluzie, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României consideră că argumentele prezentate de A., în susţinerea contestaţiei, nu sunt 'de natură a înlătura sau modifica constatările consemnate de echipa de inspecţie în Raportul de supraveghere încheiat la sediul instituţiei de credit.

Având în vedere motivele prezentate mai sus, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României apreciază ca fiind neîntemeiată contestaţia formulată de A., fost membru al Consiliului de Supraveghere, al Comitetului de Audit şi al Comitetului de Administrare a Riscurilor la B. S.A., urmând a dispune respingerea acesteia, cu consecinţa menţinerii sancţiunii amendă în sumă de 25.000 RON, aplicată prin Ordinul nr. 93 din 03 octombrie 2016 al Prim - Viceguvernatorului BNR.

Prin motivarea acţiunii s-a arătat că în Raportul de supraveghere înregistrat la Direcţia Supraveghere nr. 6100 din 26 aprilie 2016 in care sunt consemnate faptele săvârşite de reclamant, nu a fost adus la cunoştinţă.

Cu privire la pretinsa neîndeplinire a măsurii de la art. 1 lit. e) din O PVC nr. 98 din 16 decembrie 2013:

- între decembrie 2013 şi aprilie 2016 Direcţia Supraveghere a BNR a mai efectua" audituri ale băncii în care nu a consemnat această neîndeplinire

- măsura a fost raportată la BNR ca fiind îndeplinită prin modificarea Normei de audit implementare prin revizuirea Normei de audit prin Hotărârea nr. 81 din 29 ianuarie 2014 în baza adresei nr. x din 28 ianuarie 2014

- dacă BNR ar fi considerat insuficientă sau ineficace aceasta măsura ar fi trebui sa intervină în perioada imediat următoare

Sancţiunea se pretinde a fi aplicată în temeiul art. 229 alin. (1) lit. d) "periclitarea credibilităţii ..........", dar nici unul din faptele incriminate nu au condus la periclitarea prin administrarea necorespunzătoare a fondurilor, aspect de altfel imposibil din moment ce prin atribuţii şi ROF Consiliul de Supraveghere m administrează fondurile băncii.

Conform art. 225 alin. (3) O.U.G. 99/2006 sancţiunile aplicate "trebuie să fie eficace şi proporţionale cu faptele şi deficienţele constate şi să fie de natură a avea un efect descurajant". Este evidentă neîndeplinirea acestor criterii, raportat la expirare mandatului subsemnatului în martie 2016 şi nedeţinerea niciunei funcţii în prezent în vreo instituţie financiară.

1. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 24 alin. (2) lit. b) şi c) din Reg. BNR nr. 5/2013

A evaluat periodic aşa cum reiese din procesele-verbale ale Consiliului de supraveghere, activitatea, rezultatele şi mai ales gradul de realizare al indicatorilor de performanţă a membrilor Directoratului. Evaluarea reclamantului, în majoritate cazurilor subliniază incapacitatea directoratului de a conduce eficient şi cu profesionalism - banca, fiind în general negativă, şi care a condus în ultima, instanţa la convingerea şi recomandarea ca mandatele acestora ar trebui încetate.

În dovedire se prevalează de extrasele din şedinţele de consiliu de supraveghere:

Şedinţa C.S. din 15.05.2014:

Procesul de reorganizare al băncii, este cu totul altceva decât un mecanism de reducere a numărului de angajaţi, aşa încât aceasta perspectivă este eronată nu se înscrie în spiritul acestui concept.

Procesul de reorganizare era menit rezolve carenţele structurale intern respectiv sa transforme banca într-o organizaţie eficienta, cu procese flexibil care răspunde rapid şi prin produse bine adaptate nevoilor clienţilor, cu administrare a riscurilor care să contribuie activ la creşterea veniturilor.

Toate aceste deziderate menţionate mai sus, nu au fost îndeplinite, susţinute şi următoarele date: 1. Nu a fost creat nici un produs nou, care sa aducă o vizibilitate mai mare şi antreneze un volum de activitate crescut pe segmentele de clientela vizate

2. Portofoliul de produse nu a fost revizuit în sensul de a păstra doar acele produse care contribuie la atingerea obiectivelor de profitabilitate

3. Nu a fost creat nici un instrument de gestionare eficace a raportului de risc/venit la nivel de produs şi client, nici măcar nu a fost revizuita definiţia "client activ" într-un sens de eficacitate, astfel ca ne aflam in incapacitatea de a evalua capacitatea forţei de vânzare de a genera relaţii noi profitabile sau de a creste calitatea portofoliului existent

4. Nu s-a adus nici o îmbunătăţire în sistemele de administrare a riscurilor

5. Nu a fost luata nici o decizie in privinţa capacităţii băncii de a elabora teste de stres, scenarii şi previziuni de realizare a indicatorilor bugetaţi, fapt ce afectează negativ calitatea actului decizional la nivel de Directorat

Şedinţa C.S. din 30.10.2014

- pun în discuţie solicitarea Directorului General de a primi bonus pentru anul 2013 şi la care m-am opus pe considerentul neîndeplinirii factorilor calitativi şi in principal cel referitor la finalizarea procesului de reorganizare a băncii.

Evaluarea mea concluziona faptul ca acţiunile DG nu au reuşit sa transforme banca într-o organizaţie eficientă, cu procese flexibile, care răspunde rapid şi prin produse bine adaptate nevoilor clienţilor, cu o administrare a riscurilor care sa contribuie activ la creşterea veniturilor.

Şedinţa C.S. din 27.04.2015

- atenţionează asupra faptului ca Directoratul se afla într-o stare de pasivitate, lipsa de reacţie la deteriorarea situaţiei financiare a băncii, ca nu are un plan consistent de redresare in varianta in care nu vor fi găsite soluţii de suplimentare a capitalului şi nu a întreprins nimic pentru a schimba banca într-o organizaţie eficienta;

- a prezentat rezultatele evaluării Directoratului pentru anul 2014 am făcut din nou o caracterizare a activităţii Directorului in ultimii 2 ani şi revin la lipsa de eficientă a deciziilor luate, faptul ca nu a produs o schimbare pozitiva in cultura organizaţională şi nu a transformat organizaţia într-o entitate eficientă care să aducă plus de valoare - aceasta fiind menirea de ultima instanţa a fiecărui management; nu s-a întreprins nimic semnificativ pentru îmbunătăţirea cadrului de administrare al riscului de credit

- a votat împotriva menţinerii actualei echipe de management.

3. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 23 alin. (2) din Reg. BNR 5/2013

Şedinţa C.S.R. din iulie 2013

A recomandat modificarea completă a abordării problematicilor in administrarea riscurilor, din una pasiva, bazata pe o simpla constatare a unor evenimente trecute şi concluzii nerelevante, in una anticipativa, concentrata pe identificarea timpurie a factorilor devianţi, împreună cu îmbunătăţirea capacităţii de elaborare de scenarii, stress-testing şi backtesting;

Şedinţa C.S.R. din noiembrie 2013

A solicitat Directoratului şi Directorului Sistemului de Control Intern următoarele: revizuirea întregii metodologii de rating intern, realizarea aplicaţiilor de scoring pentru clienţii PJ şi PF, realizarea şi utilizarea ca instrument decizional, a conceptului de randament ajustat la risc al capitalului RAROC), realizarea şi implementarea unei metodologii de calcul al preturilor de transfer;

A propus termen de implementare a măsurilor şi instrumentelor de control şi administrare riscuri: 30 ianuarie 2014

Şedinţa C.S.R. din martie 2014

A fost discutată şi adoptata Strategia privind menţinerea nivelului de capital in 2014

Şedinţa C.S.R. din noiembrie 2014

Atenţionează din nou asupra faptului ca veniturile din expunerile noi nu acoperă costurile de finanţare, costurile operaţionale şi costul riscului, generând pierderi. Rezultatele şi performanţa expunerilor noi înregistrate in 2012 - 2013, precum şi recomandările repetate ale CAR şi CS ar fi trebuit să producă o schimbare majoră în abordarea acestora, atât comercială cât şi de risc. Atenţionează din nou asupra atitudinii pasive a Direcţiei Risc prin care se fac doar constatări. Activitatea de analiză şi evaluare a riscului de credit este deficitară, iar raportul risc/venit al acestora este de natură a cauza pierderi şi deteriorarea fondurilor proprii.

A solicitat o analiză a reducerilor de preţ acordate persoanelor juridice în cadrul CPPC în perioada 01.01-30.09.2014, însă acest material nu a fost înaintat Comitetului de Administrare a Riscurilor. Drept urmare, propun sistarea activităţii CPPC până la elaborarea metodologiilor solicitate în şedinţele anterioare.

4. Cu privire la pretinsa încălcarea a art. 6 alin. (1) din Reg. BNR 5/2013

Conform art. 3 alin. (1) pct. 2 din Reg BNR 5/2013 consiliul de supraveghere, în cadrul sistemului dualist de administrare este un organ de conducere în funcţia sa de supraveghere care îşi îndeplineşte rolul de supraveghere şi monitorizare a procesului decizional de conducere

Implementarea corecta a unei modificări de organigrama este o atribuţie executivă, urmărirea până la acest nivel de detaliu a activităţii Directoratului echivalând cu o imixtiune contraproductivă în activitatea zilnica operativă.

5. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 8 alin. (1) din Reg. BNR nr. 5/2013

Ineficienta cronică a activităţii cu clientela nebancară, impunea stringent modificarea structurii organizatorice şi nu numai; imediat după instalarea noului Director General şi a celorlalţi membri executivi, ea a fost setată ca având prioritate maximă şi a fost unul din subiectele lung şi repetat discutate. Ceea ce doream de la o noua structura era, ca banca sa poate funcţiona mai eficient, mai flexibil, centrata pe nevoile clienţilor. Nu trebuia redusă capacitatea băncii de a se adresa nici unui segment de clientelă, sau de a fructifica oportunităţi de vânzare, chiar dacă aceşti clienţi nu făceau parte din segmentul ţintă.

6. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 22 alin. (2) lit. f) din Reg. BNR nr. 5/2013

Conform articolului precitat trebuia "să verific adoptarea la timp de către conducerea superioară a măsurilor corective necesare pentru a remedia deficienţele legate de control, neconformarea cu cadrul legal şi de reglementare, cu politicile, precum şi cu alte probleme identificate de auditori".

Acest fapt - verificarea adoptării masurilor - a fost îndeplinit sub forma unui raport regulat care se afla pe agenda Comitetului de Audit iar pentru faptul ca structurile auditate nu implementau la timp recomandările nu pot fi ţinut a răspunde.

7. Cu privire la pretinsa neîndeplinire a măsurii de la art. 1 lit. e) din OPVG nr. 98 din 16 decembrie 2013

Prin Hotărârea nr. 81 a Directoratului din 28 ianuarie 2014, Norma de audit intern a fost revizuită şi modificata în consecinţă, acuzaţia fiind nefondată.

8. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 23 alin. (3) din Reg. nr. 5/2013

Imediat după începerea mandatului a realizat cele două lucruri pentru stoparea degradării fondurilor proprii şi implicit a solvabilităţii:

a. schimbarea radicală a întregului cadru de administrare a riscului de credit

b. introducerea conceptului de randament/venit ajustat la risc şi utilizarea lui ca instrument decizional.

A demarat astfel discuţii individuale cât şi comune cu membrii C.S., Directorat şi Direcţia Risc. Decelând rezistenţă la schimbările propuse, în noiembrie 2012 am pregătit un material intitulat "Profitabilitate şi risc în activitatea de creditare" pe care 1-am prezentat întregii structuri de conducere de atunci, în care se arata ca în 2011 şi 2012 pe nici un produs de activ PF sau PJ măria bruta din dobândă nu acoperă provizioanele aferente, conducând la pierdere operaţionala.

A propus in continuare acţionarea pe 4 direcţii: a. Preţul produselor de creditare b. Managementul portofoliului de credite c. Administrarea riscului de credit d. Performanta ajustată la risc

9. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 11 alin. (1) şi alin. (2)

Neîndeplinirea de către Directorat a recomandărilor Consiliului de Supraveghere a fost semnalată şi discutată in mai multe rânduri, iar din iulie 2014 a devenit un subiect permanent pe agenda Consiliului, acest aspect generând eventuale imputabilităţi Directoratului şi nicidecum Consiliului

10. Cu privire la pretinsa neexercitare a responsabilităţilor definite la art. 12 alin. (1) lit. f)

La nivel procedural Direcţia Risc avea obligaţia sa vizeze orice produs nou sau modificare a unui existent.

11. Cu privire la pretinsa neexercitare a responsabilităţilor definite la art. 153

Şi-a îndeplinit aceste responsabilităţi, toate propunerile în aceasta privinţă rămânând însă neconcretizate. Este evident că fără un consens sau suport substanţial in cadrul şedinţelor, nu puteam face mai mult în exercitarea responsabilităţilor

12. Cu privire la pretinsa încălcare a Neexercitarea responsabilităţilor definite la art. 79 alin. (2)

Acest aliniat menţionează "iniţierea şi proiectarea procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri" şi nu face nici o menţiune despre revizia procedurii interne. Mai mult revizia unei proceduri nu este de competenţa Consiliului de Supraveghere.

13. Cu privire la pretinsa neexercitarea responsabilităţilor definite la art. 12 alin. (1) lit. a)

În ianuarie 2014 a propus elaborarea unui instrument software care sa asigure planificarea capitalului şi în acelaşi timp un control eficient al solvabilităţii. Acest software ar fi trebuit să genereze rapoarte în orice moment despre distribuirea randamentelor şi riscurilor la nivel de produs, linie de activitate şi sector economic şi clasificarea expunerilor pe clase de rating, pierdere aşteptata (EL - care este o funcţie de probabilitatea de default), cerinţa de capital şi randamentul ajustat la risc al capitalului (RAROC). Daca acest instrument ar fi fost adoptat şi folosit banca nu ar fi fost în situaţia de a avea rata fondurilor proprii sub limita reglementată

14. Cu privire la pretinsa neîndeplinire a măsurii de la art. 1 lit. e) din Ordinul Prim-viceguvernatorului BNR nr. 98 din 16 decembrie 2013

Aceasta măsură a fost raportata la BNR ca fiind îndeplinită prin modificarea Normei de Audit in baza Hotărârii Directoratului 81 din 29 ianuarie 2014; dacă aceasta măsura ar fi fost considerata ca insuficienta sau ineficace ar fi trebuit sa avem o reacţie a BNR in perioada imediat următoare.

Între decembrie 2013 şi aprilie 2016 Direcţia Supraveghere a BNR a mai efectuat audituri ale băncii in care nu a consemnat aceasta neîndeplinire.

În 2014 a fost efectuata misiunea de evaluare externă a auditului intern conform standardelor profesionale de către C. S.R.L. (care a cuprins şi activitatea/perioada analizata de BNR), iar rezultatele au fost favorabile in ceea ce priveşte conformarea cu standardele profesionale pentru practica auditului intern, contrazicând astfel opinia conform căreia metodologia de audit în procesul de auditare nu asigura o calitate adecvată a activităţii de audit intern.

Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

În analiza acţiunii reclamantului trebuie pornit de la faptul că aceasta este identică cu plângerea pe care acesta a adresat-o Consiliului de Administraţie al BNR. Or, chiar de ne aflăm în faţa unei acţiuni de fond, faţă de obiectul; ei anularea Hotărârii Consiliului de Administraţie al BNR nr. 8 din 12 decembrie 2006 şi doar ca efect al acesteia în secundar şi a Ordinului prim-vicepreşedintelui BNR nr. 93 din 3 octombrie 2006 trebuie să conţină o critică a HCABNR .

Pe de altă parte, art. 275 din O.U.G. nr. 99/2006 precizează în alin. (4) faptul că "în cazul contestări în instanţă a datelor BNR instanţa de judecată se pronunţă asupra legalităţii acestor acte", deci nu şi asupra temeiniciei.

Cum reclamantul a precizat în mod expres faptul că critica sa se referă motive "de vădită nelegalitate şi netemeinicie", Înalta Curte are a analiza doar motivele de nelegalitate ale HCABNR şi aceasta în contextul în care acţiunea nu se referă la vreo critică a unei susţineri din cuprinsul Hotărârii.

De altfel, raportarea la nelegalitatea Hotărârii se regăsesc doar în ultimele 4 alineate din acţiune.

Astfel, afirmaţia generică că hotărârea apare ca nelegală datorită nelegalităţii Ordinului prim-viceguvernatorului reprezintă o simplă afirmaţie, nesusţinută de probe deşi sarcina propunerii acestora revenea petentului.

Ulterior, ca alt motiv de nelegalitate, se referă generic la nemotivarea individualizării sancţiunii pentru fiecare membru în procesul decizional şi acordul de exprimare a votului.

Or, în acest context trebuie subliniată tripla calitate a petentului de membru al Consiliului de supraveghere, membru al Comitetului de audit şi al Comitetului de Administrare a Riscurilor la B. S.A.

În această calitate, A. a deţinut funcţia de membru în Consiliul de Supraveghere în cadrul instituţiei de credit pe toată perioada supusă analizei şi împreună cu ceilalţi membri ai organului de conducere cu funcţie de supraveghere a avut responsabilitatea exercitării unui control permanent asupra conducerii societăţii de către Directorat şi de a verifica conformitatea cu legea a operaţiunilor de conducere a societăţii, astfel cum se prevede la art. 1539 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, în calitate de membru al Consiliului de Supraveghere, domnul A. a fost în mod direct responsabil pentru asigurarea conducerii societăţii în conformitate cu cadrul legislativ în vigoare, a conformităţii deciziilor dispuse de Directorat în perioada mandatului deţinut de acesta, privind organizarea şi conducerea societăţii. În plus, subliniem responsabilităţile organului de conducere, definite detaliat la art. 11 şi 12" din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013, cu modificările şi completările ulterioare, care reflectă rolul principal deţinut de Consiliul de Supraveghere în definirea, supravegherea şi implementarea unui cadru de administrare a activităţii instituţiei de credit, care să asigure administrarea efectivă şi prudentă a instituţiei.

La modul general, sancţiunile au fost aplicate la un nivel ridicat ţinându-se seama de gravitatea faptelor şi defincienţelor constatate, astfel, în raport de cuantumul maxim stabilit de prevederile art. 229 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 99/2006, de 22.233.500 RON, respectiv echivalentul în RON a 5 milioane de euro la cursul de schimb din 17 iulie 2013, luând în considerare dispoziţiile art. 225 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 99/2006, BNR a procedat la individualizarea sancţiunii, schimbându-se un nivel de doar 0,11% din maximul legal.

Rezultă că petentului i s-a aplicat o sancţiune într-un cuantum inferior celorlalte persoane considerate ca responsabile în conformitate cu cele reţinute prin Raportul de supraveghere.

Ultimul motiv pretins a fi de nelegalitate, vizează pe lângă o altă critică a conţinutului Ordinului prim-viceguvernatorului ce nu poate fi primită în această fază procesuală, şi aspectul că în Hotărârea CA al BNR ignoră teza petentului "asupra lipsei de eficacitate şi proporţionalitate ale sancţiunii cu faptele şi deficienţele constatate.

Pe lângă caracterul general şi nepunctual al afirmaţiilor, Hotărârea contestate detaliază responsabilitatea, astfel în ceea ce priveşte gradul de vinovăţie a persoanei fizice (potrivit art. 225 alin. (4) lit. b) din O.U.G. nr. 99/2006, cu modificările şi completările ulterioare), contestatorul a deţinut funcţia de membru în Consiliul de Supraveghere în cadrul instituţiei de credit pe toată perioada supusă analizei şi împreună cu ceilalţi membri ai organului de conducere cu funcţie de supraveghere a avut responsabilitatea exercitării unui control permanent asupra conducerii societăţii de către Directorat şi a verificării conformităţii cu legea a operaţiunilor de conducere a societăţii, astfel cum se prevede la art. 153 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În calitate de membru al Consiliului de Supraveghere, A. a fost în mod direct responsabil pentru asigurarea conducerii societăţii potrivit cadrului legislativ în vigoare, a conformităţii deciziilor dispuse de Directorat în perioada mandatului deţinut de acesta, organizarea şi conducerea societăţii. Responsabilităţile organului de conducere, definit detaliat la art. 11 şi 12 din Regulamentul BNR nr. 5/2013, cu modificările şi completările ulterioare, reflectă rolul principal deţinut de Consiliul de Supraveghere în supravegherea şi implementarea unui cadru de administrare a activităţii instituţiei de credit, care să asigure administrarea efectivă şi prudentă a instituţiei.

În ceea ce priveşte importanţa profiturilor realizate sau a pierderilor evitate, în măsura în care acestea pot fi determinate (art. 225 alin. (4) lit. d) din O.U.G. nr. 99/2006, cu modificările şi completările ulterioare), trebuie precizat că în anii 2014 şi 2015 (în perioada mandatului contestatorului), activitatea desfăşurată la nivelul instituţiei de credit a generat pierdere (206,2 milioane RON la 31.12.2014 şi 88,3 mii. RON la 31.12.2015, niveluri stabilite urmare auditului financiar), în principal datorită materializării riscului de credit. Astfel cum s-a prezentat şi în Raportul de supraveghere, la capitolul referitor la evaluarea modelului de afaceri, deşi factorul cheie care a impactat semnificativ evoluţia situaţiei financiare a instituţiei de credit a fost reprezentat de portofoliul de active financiare depreciate, generate în principal anterior perioadei analizate, echipa de inspecţie a identificai procese deficitare cu privire la evaluarea riscurilor asociate debitorilor persoane juridice, precum şi pe linia managementului expunerilor neperformante, ceea ce a favorizat menţinerea unui nivel ridicat al pierderilor din activitatea de creditare, astfel:

- în contextul unui profil de risc de credit ridicat şi al unei capitalizări insuficiente pentru a absorbi pierderile potenţiale, conform strategiei de risc banca accepta la creditare clienţi cu performanţă financiară deficitară C şi D, respectiv cu rating 7;

- în perioada 01.07.2013 - 31.08.2015, un număr de 14 debitori au beneficiat de credite, în contextul unor opinii de risc negative, aspect care reflectă un apetit la risc credit ridicat ai organului de conducere al instituţiei de credit, avana în vedere asumarea unor expuneri faţă de debitori evaluaţi de Direcţia Risc ca prezentând un risc de nerambursare ridicat, în condiţiile în care banca nu dispunea de un nivel de capitalizare suficient pentru acoperirea unor riscuri suplimentare;

- un număr de 131 expuneri, însumând 62,8 mii RON, care înregistrau un serviciu al datoriei mai mare de 90 zile, nu au făcut obiectul iniţierii unor proceduri de executare silită sau de derecunoaştere din bilanţul băncii. De asemenea, în cazul acestora, riscul de credit era insuficient acoperit cu ajustări pentru depreciere, echipa de inspecţie calculând o rată medic de doar 34%;

- instituţia de credit a continuat politica de preluare în patrimoniu, în contul creanţelor, de garanţii constituite de debitori. Politica respectivă a fost perpetuată de organul de conducere în contextul în care instituţia de credit a înregistrat un nivel insuficient de capital pentru acoperirea riscului de credit, fiind considerată o soluţie pentru reducerea impactului pierderilor din activitatea de creditare asupra fondurilor proprii. În acest sens trebuie menţionată aprobarea, de către Consiliul de Supraveghere, în martie 2014, a Strategiei privind recuperarea creditelor prin preluarea bunurilor aduse în garanţie şi administrarea bunurilor preluate, care nu cuprinde restricţii cu privire Ia vânzarea unui bun preluat în contul creanţei către debitorul iniţial sau către interpuşi sau persoane aflate în legătură cu acesta, aspect care conduce la creşterea impactului riscului de conformitate din perspectiva favorizării apariţiei unor situaţii de tipul conflictelor de interese.

De asemenea, trebuie precizată revizuirea strategiei, în 30.09.2014, când s-a înlocuit prevederea conform căreia, pentru fiecare tranzacţie în parte, banca urmăreşte ca bunurile preluate sa nu fie valorificate sub preţul de achiziţie, cu prevederea conform căreia "preţul de vânzare va fi raportat la valoarea de preluare şi la valoarea contabilă a bunului. În cazul în care preţul este inferior valorii de preluare/contabilă se va solicita aprobarea Directoratului pentru valorificarea bunului." Prin această prevedere Consiliul de supraveghere a creat cadrul necesar vânzării acestor bunuri sub valoarea la care acestea au fost preluate, banca urmând a înregistra astfel o pierdere suplimentară.

Astfel, au fost identificate cazuri în care vânzarea bunurilor preluate în patrimoniu s-a făcut către proprietarii iniţiali ai bunurilor ipotecare, aceştia îndeplinind în cadrul contractelor de credit calitatea de garanţi ipotecari, către firme ce aveau ca asociaţi persoane ce au îndeplinit aceeaşi calitate şi în cadrul firmei debitoare, către membri ai familiei asociaţilor firmelor debitoare, precum şi către asociaţi ai firmelor debitoare etc. operaţiuni care, în condiţiile în care nu asigură cel puţin recuperarea integrală a expunerii, reprezenta o încălcare a principiilor de prudenţă bancară.

S-a constatat fie lipsa unei analize, fie o analiză deficitara a bonităţii/capacităţii cumpărătorilor de a-şi îndeplini obligaţiile asumate prin contractele de vânzare-cumpărare a bunurilor preluate în patrimoniu cu plata în rate. În majoritatea cazurilor, banca nu a prezentat în referate informaţii despre veniturile realizate de cumpărători, iar în situaţia în care s-a făcut o astfel de analiză datele prezentate nu au fost suficiente pentru a evalua situaţia financiară a debitorului, respectiv capacitatea acestuia de a plăti preţul tranzacţiei.

De altfel, un număr de 46 de contracte ce aveau ca obiect vânzarea unor bunuri reperate, însumând o expunere în sold la data analizei de 26,92 mii. RON, înregistrau restanţe în valoare de 1,3 mii. RON. în 15 cazuri în sumă de 18,57 mii. RON (valoarea cumulată a restanţelor =1,15 mii. RON), serviciul datoriei era cuprins între 92 şi 609 zile. Trebuie subliniat că, în toate aceste cazuri, deşi activele respective prezentau indicii de depreciere, banca nu a procedat la acoperirea riscului de credit asociat acestora cu ajustări pentru depreciere.

Toate aceste aspecte prezentate mai sus reflectă o supraveghere ineficientă a Directoratului, de către Consiliul de Supraveghere, din care A. a făcut parte, care, deşi prin natura funcţiei deţinute avea la dispoziţie instrumentele necesare, nu a definit un cadru adecvat care să permită administrarea prudentă a societăţii şi supravegherea eficientă a activităţii Directoratului, ceea ce a condus la asumarea unor riscuri ridicate şi derularea unor activităţi neadecvate de administrare a portofoliului de credite şi a expunerilor la risc.

Ca atare, susţinerile contestatorului cu privire la expirarea mandatului acestuia în cadrul B. S.A. şi nedeţinerea în prezent de funcţii în instituţii financiare nu au relevanţă.

Toate acestea vădesc faptul că în raport de criticile aduse Hotărârea Consiliului de Administraţie a BNR nr. 8 din 12 decembrie 2016 este legal emisă, astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (4) din O.U.G. nr. 99/2006 şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, contestaţia urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Ordinului Prim - Viceguvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 93 din 03 octombrie 2016 şi Hotărârii Consiliului de administraţie a Băncii Naţionale a României nr. 8 din 12 decembrie 2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2017.