Scope of review for annulment of normative acts: sufficiency of reasoning when prior partial annulment renders challenge theoretically moot but individual liability unresolved

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, A.J.F.P. Craiova şi Casa de Sănătate Olt, anularea parţială a art. 35 din Ordinul Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 637 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv, asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, respectiv cu privire la posibilitatea emiterii de către CAS de titluri de creanţă sub forma deciziilor de impunere şi anularea parţială a deciziilor de impunere nr. 401, 402, 403, 404 şi 405 emise la data de 17 ianuarie 2011 de CAS Olt, cu privire la accesoriile calculate ca obligaţii de plată în baza acestor decizii.

Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 137 din 17 martie 2015, a respins cererea de chemare în judecată privind anularea parţială a art. 35 din Ordinul Preşedintelui CNAS nr. 617/2007 formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, A.J.F.P. Craiova şi Casa de Sănătate Olt, ca lipsită de obiect.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 137 din 17 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul B., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, fără a invoca în drept vreunul dintre motivele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., republicat.

Recurentul-reclamant susţine, în esenţă, că instanţa de fond, în mod greşit a respins ca lipsită de obiect acţiunea formulată, având în vedere că de efectele anulării actului administrativ cu caracter normativ, respectiv art. 35 din Ordinul Preşedintelui CNAS nr. 617/2007, beneficiază doar contribuabilii a căror decizii de impunere au fost, de asemenea, anulate, aspect asupra căruia, curtea de apel nu s-a pronunţat.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare, fără a invoca excepţii de ordine publică, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 3 iulie 2015, intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Olt a formulat întâmpinare, care însă vizează cererea de chemare în judecată şi nu cererea de recurs, conţinutul acesteia fiind identic cu cel al întâmpinării depuse la instanţa de fond şi aflată la dosarul de fond.

La data de 10 septembrie 2015, intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Olt a depus la dosar Note de şedinţă, prin care a solicitat, respingerea recursului ca nefondat, fără a invoca excepţii.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.

Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 14 martie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant şi, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a acordat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele expuse în continuare.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu prealabil, se constată că, deşi nu a invocat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, recurentul-reclamant a expus critici care se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, motiv pentru care, sentinţa atacată va fi analizată din perspectiva acestui motiv de casare, aspect reţinut de către instanţa de recurs prin raportul întocmit în cauză, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului-reclamant, faţă de prevederile legale incidente dar şi de apărările intimatei-pârâte, Curtea constată că recursul de faţă este fondat, în sensul şi pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

Recurentul reclamant a învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect anularea parţială a art. 35 din Ordinul Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 637 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv, asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, respectiv cu privire la posibilitatea emiterii de către CAS de titluri de creanţă sub forma deciziilor de impunere şi anularea parţială a deciziilor de impunere nr. 401, 402, 403, 404 şi 405 emise la data de 17 ianuarie 2011 de CAS Olt, cu privire la accesoriile calculate ca obligaţii de plată în baza acestor decizii.

Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea reclamantului, ca fiind lipsită de obiect, reţinând că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea parţială a actului administrativ - art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 al Preşedintelui CNAS cu privire la posibilitatea emiterii de către CAS a titlurilor de creanţă sub forma deciziilor de impunere.

De asemenea, a mai reţinut instanţa, că prin Sentinţa civilă nr. 835 din 8 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti au fost anulate în parte dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Ordinul nr. 617/2007 în privinţa posibilităţii organului competent al CAS de a emite decizii de impunere.

Conchide instanţa că, urmare a efectelor Sentinţei civile nr. 835/2012 privind anularea parţială a art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, cererea reclamantului este lipsită de obiect, astfel că nu poate dispune anularea unui act administrativ normativ deja anulat.

Arată că una dintre condiţiile pe care trebuie să o îndeplinească obiectul unei cereri de chemare în judecată este aceea de a fi posibil, ori un act administrativ anulat printr-o hotărâre judecătorească general obligatorie, nu mai poate fi anulat.

Soluţia instanţei de fond, prin raportare la art. 425 C. proc. civ., nu îndeplineşte exigenţa motivării unei hotărâri care impune prezentarea în manieră coerentă şi efectivă a examenului critic al instanţei menit a susţine rezultatul deliberării dar şi concordanţa argumentelor cu aspectele deduse judecăţii, raportat şi la apărările şi susţinerile părţilor.

Procesul civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, include, inter alia, dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", în sensul de a fi corect examinate susţinerile lor de către instanţa sesizată. Cu alte cuvinte, aceasta implică, mai cu seamă în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt (a se vedea Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Albina c. României şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în Cauza Gheorghe c. României).

Este adevărat că prin Sentinţa civilă nr. 835 din 8 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2011 - publicată în Monitorul Oficial nr. 243 din 4 aprilie 2014, ca urmare a rămânerii irevocabile, prin Decizia nr. 6192 din 17 septembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - s-a dispus anularea în parte a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Ordinul preşedintelui C.N.A.S. nr. 617/2007 în privinţa posibilităţii organului competent al C.A.S. de a emite decizii de impunere.

Cu toate acestea, din perspectiva consideraţiunilor generale înfăţişate de instanţa de fond, Înalta Curte constată că în motivarea soluţiei adoptate, prima instanţă, omite a prezenta analiza proprie asupra susţinerilor şi argumentelor şi respectiv apărărilor părţilor, chiar dacă nu separat fiecăruia dintre acestea, ci în manieră sistematizată şi omogenă, este deplin justificată întrucât numai prin pronunţarea unei hotărâri motivate se poate realiza un "control public al administrării justiţiei" (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului Hirvisaari din 27 septembrie 2001).

Necercetarea fondului cauzei cu respectarea exigenţelor sus-enunţate atrage imposibilitatea instanţei de recurs de-a exercita efectiv controlul judiciar.

Se impune, în aceste condiţii, casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru a asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie.

În fond după casare, instanţa de trimitere urmează să examineze toate aspectele invocate, pentru a pronunţa o hotărâre legală şi temeinică.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul B. împotriva Sentinţei nr. 137 din 17 martie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 mai 2017.

Procesat de GGC - CL