Clawback assessment annulled basis including VAT; cassation and remand ordered.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti, a solicitat:

- anularea actului administrativ reprezentat de Adresa (Notificarea) trimisă prin email de pârâtă la data de 5 mai 2012 sub denumirea "date clawback T1_2012 şi An_2011" prin care s-au comunicat societăţii reclamante valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii (VTt) pentru trimestrul I 2012, precum şi datele privind valoarea vânzărilor individuale (Vit) înregistrate în trimestrul I 2012 suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

- anularea actului administrativ reprezentat de Adresa (Notificarea) nr. DF/1971 din 31 iulie 2012 emisă de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin care s-au comunicat societăţii reclamante valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii (VTt) pentru trimestrul II 2012, precum şi datele privind valoarea vânzărilor individuale (Vit) înregistrate în trimestrul II 2012 suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

- anularea actului administrativ reprezentat de Adresa (Notificarea) nr. x din 31 octombrie 2013 emisă de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin care s-au comunicat societăţi reclamante valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări de Sănătate şi din bugetul Ministerul Sănătăţii (VTt) pentru trimestrul III 2012 precum şi datele privind valoarea vânzărilor individuale (Vit) înregistrate în trimestrul III 2012 suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 194/CA/2014 din 10 noiembrie 2014, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 194/CA/2014 din 10 noiembrie 2014, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs, reclamanta SC A. SRL, în condiţiile art. 483 din Noul C. proc. civ.

Deşi recurenta-reclamantă nu a invocat niciun temei de drept, Înalta Curte a constatat că motivele de recurs invocate de recurentă pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, după prezentarea detaliată a contextului raportului juridic fiscal litigios, recurenta-reclamantă a punctat îndeosebi aspectele care vizează concluzia judecătorului de fond asupra prevederilor legale incidente în cauză.

Arată că, potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, actele administrative atacate sunt nelegale, întrucât au fost emise în conformitate cu art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011, dispoziţie declarată neconstituţională în ceea ce priveşte sintagma "care include şi taxa pe valoare adăugată" din cuprinsul alin. (5), astfel că se impune anularea lor, iar pe parcursul judecăţii, în temeiul dispoziţiile art. 406 din Noul C. proc. civ., a renunţat la judecata celui de-al doilea capăt de cerere, respectiv la cel privitor la anularea actului administrativ reprezentat de Adresa (Notificarea) nr. x din 31 iulie 2012 emisă de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Prin Sentinţa civilă nr. 194/CA din 10 noiembrie 2014, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea astfel formulată, ca nefondată.

Pentru a dispune în sensul anterior menţionat, Curtea de Apel Constanţa, a reţinut că efectul ex nunc al actelor Curţii Constituţionale constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, astfel că efectele deciziei Curţii Constituţionale nu pot viza decât actele, inacţiunile, acţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor.

Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că "declararea neconstituţionalităţii textului art. 31 din O.U.G. nr. 77/2010 de către Curtea Constituţională este producătoare de efecte juridice asupra situaţiilor ce se nasc după pronunţarea deciziei de contencios constituţional întrucât are drept consecinţă inexistenţa temeiului juridic pentru situaţiile apărute ulterior deciziei Curţii", astfel că "taxa de clawback aferentă anului 2012, pentru toate cele trei trimestre cade sub incidenţa art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011, decizia Curţii Constituţionale pronunţată în anul 2013 neavând efecte retroactive pentru anul anterior".

A mai susţinut recurenta că într-o interpretare şi aplicare eronată, la cazul concret dedus judecăţii, a art. 147 alin. (4) din Constituţia României, fără a avea în vedere prevederile art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală, precum şi pe cele ale art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a reţinut că, în speţă, Decizia Curţii Constituţionale nr. 39 din 5 februarie 2013 nu produce efecte, astfel că actele administrative emise în baza unor prevederi declarate neconstituţionale ulterior nu ar putea fi anulate.

Prin urmare, pentru viitor, puterea deciziilor Curţii Constituţionale constă în aceea că dispoziţiile declarate neconstituţionale îşi încetează efectele, în situaţia în care, în interiorul termenului arătat, nu sunt armonizate cu prevederile Legii fundamentale.

Nu se poate susţine însă că, pentru trecut, deciziile Curţii Constituţionale nu ar produce niciun efect, întrucât, în acord cu disp. art. 142 alin. (1) din Constituţie, "Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei".

Apărările formulate în cauză

Intimata pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti, a depus întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 14 februarie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant şi, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a acordat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele expuse în continuare.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Aşa cum rezultă şi din expunerea situaţiei de fapt din prezenta deciziei, toate notificările pe care CNAS le-a trimis recurentei în vederea declarării şi achitării contribuţiei clawback aferentă trimestrului I 2012, trimestrul II 2012, precum şi trimestrului III 2012, în raport de dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011 în forma în vigoare la momentul la care respectivele notificări au fost emise aşadar anterior Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39 din 5 februarie 2013.

În consecinţă, prin toate aceste notificări au fost comunicate valori ale vânzărilor de medicamente care includeau în structura lor şi taxa pe valoarea adăugată aplicată respectivelor operaţiuni de vânzare. Urmare comunicării, recurenta a plătit suma de 85.558 RON, reprezentând contribuţia aferentă trimestrului III al anului 2012, astfel cum rezultă din cuprinsul ordinului de plată nr. x din 23 noiembrie 2012.

De asemenea, recurenta a mai achitat suma de 150.507 RON, reprezentând contribuţia aferentă trimestrului II al anului 2012, astfel cum rezultă din cuprinsul ordinului de plată nr. x din 18 septembrie 2012.

Curtea de Apel Constanţa a reţinut că în cauza sunt incidente dispoziţiile art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 care stabileşte modul în care se calculează. De asemenea, a reţinut că art. 5 alin. (3) prevede că: "Stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei se efectuează de către persoanele obligate la plata acesteia, prevăzute la art. 4 alin. (3), pe baza informaţiilor furnizate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Contribuţia trimestrială se declară de către plătitori la organul fiscal competent, până la termenul de plată al acesteia prevăzut la alin. (8)."

A mai argumentata instanţa fondului că efectele deciziei Curţii Constituţionale nu pot viza decât actele, inacţiunile, acţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor (Decizia nr. 838/2009 a Curţii Constituţionale).

De asemenea prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că: sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile sănătăţii şi protecţiei sociale, este neconstituţională."

Conchide instanţa în sensul că declararea neconstituţionalităţii textului art. 31 din O.U.G. nr. 77/2010 de către Curtea Constituţională este producătoare de efecte juridice asupra situaţiilor ce se nasc după pronunţarea deciziei instanţei de contencios constituţional întrucât are drept consecinţă inexistenţa temeiului juridic pentru situaţiile apărute ulterior deciziei Curţii.

În aceste condiţii taxa de clawback aferentă anului 2012, pentru toate trei trimestrele, cade sub incidenţa art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011; decizia Curţii Constituţionale pronunţată în anul 2013 neavând efecte retroactive, pentru anul anterior.

Pe cale de consecinţă, faţă de aceste considerente instanţa a apreciat că nu pot fi reţinute motivele de nelegalitate invocate şi că pentru trimestrele anului 2012 sunt incidente dispoziţiile art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011.

În primul rând, aşa cum se desprinde din criticile aduse sentinţei de fond, în ceea ce priveşte incidenţa în cauză a Deciziei nr. 39/2013 a Curţii Constituţionale, instanţa de recurs constată că aceasta este aplicabilă în cauza de faţă.

Prin Decizia nr. 39/2013, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 100 din 20 februarie 2013, Curtea Constituţională a statuat că art. 31 alin. (5) este neconstituţional, în ceea ce priveşte sintagma "care include şi taxa pe valoare adăugată".

Deci, art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2013 a fost lipsit, parţial, de temeiul său constituţional, ceea ce face ca actele administrative pentru care această normă legală a constituit temeiul legal al emiterii lor, să aibă afectată legalitatea lor.

Astfel, Curtea Constituţională, în Decizia nr. 414/2010, a argumentat că "lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contractele de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanţe de urgenţă, etc.)".

Pe de altă parte, aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 39/2015 rezultă şi din considerentele Deciziei nr. 223/2012, în motivarea căreia Curtea Constituţională a argumentat că, fără a fi contrar prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, "instanţele judecătoreşti vor aplica prezenta decizie numai în cauzele pendinte la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile.".

Cu alte cuvinte, Curtea Constituţională a interpretat dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora "deciziile şi au putere numai pentru viitor", în sensul că acestea se aplică inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.

În al doilea rând, Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, a instituit procedura prevăzută de dispoziţiile art. 9 alin. (4) care permite ca acţiunea în contencios administrativ prin care se solicită anularea unui act administrativ nelegal emis în baza unei ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale să fie introdusă într-un termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Este adevărat că deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor, dar interpretarea corectă a prevederii este aceea conform căreia decizia se aplică în toate cazurile în care nu s-a hotărât definitiv/irevocabil cu privire la actele administrative a căror anulare s-a cerut şi care au fost întemeiate tocmai pe acele dispoziţii legale care au fost constatate ca fiind neconstituţionale.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013, astfel cum s-a reţinut anterior, are efect direct în cauza de faţă întemeiată pe dispoziţiile art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte legalitatea actelor administrative emise în baza dispoziţiilor legale declarate neconstituţionale.

Deci, cum litigiul privind anularea/neanularea notificării din litigiul de faţă este în curs de judecare/pendinte, soluţia dată prin Decizia nr. 39/2013 este aplicabilă în prezenta cauză.

Însă, instanţa de fond, în mod eronat, nu a analizat în integralitate notificările contestate vizând contribuţia clawback pentru trimestrele menţionate, fără a ţine seama că a fost contestată această contribuţie în ceea ce priveşte cuantumul acesteia, din perspectiva includerii nelegale a taxei pe valoare adăugată în valoarea medicamentelor/valoarea vânzărilor/baza de impunere.

Aşadar, obligaţia instanţei de a răspunde prin motivare argumentelor şi respectiv apărărilor părţilor, chiar dacă nu separat fiecăruia dintre acestea, ci în manieră sistematizată şi omogenă, este deplin justificată întrucât numai prin pronunţarea unei hotărâri motivate se poate realiza un "control public al administrării justiţiei" (Hotărârea CEDO Hirvisaari din 27 septembrie 2001).

Prin urmare, pentru respectarea dreptului părţilor la cele două grade de jurisdicţie, a cerinţelor impuse de art. 425 C. proc. civ. dar şi de art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificări şi completări, Înalta Curte, admiţând recursul de faţă va casa hotărârea atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

De asemenea, cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează a cerceta efectiv argumentele reclamantei, invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, faţă de apărările intimatului-pârât şi de probele administrate, în vederea lămuririi situaţiei de fapt şi prin aplicarea corectă a legii, sens în care vor fi avute în vedere şi criticile cuprinse în prezentul recurs, ce nu vor mai fi analizate, dată fiind soluţia adoptată de instanţa de control judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 194/CA din 10 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 mai 2017.

Procesat de GGC - CL