Recovery of EU rural development funds for artificial aid splitting and failure to create new jobs: appeal dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. - Întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea titlului de creanţă reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 15 mai 2014, privind proiectul "Crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală din zona localităţii Sfântul Gheorghe, jud. Ialomiţa, prin dotarea cu utilaje şi echipamente agricole a microîntreprinderii A., şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei înregistrată sub nr. 20316 din 19 iunie 2014.

Totodată, s-a solicitat suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 1073 din 16 aprilie 2015, a respins cererea privind suspendarea executării.

A respins acţiunea formulată de reclamantul A. - Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 1073 din 16 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A. - Întreprindere Individuală, doar în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii în anulare, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul dezvoltă critici vizând încălcarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material aplicabile speţei.

4. Procedura derulată în recurs

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 19 aprilie 2016, completul filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul reclamantului A. - Întreprindere Individuală îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat şi a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

Cu privire la fondul recursului

Analiza motivelor de casare invocate

Critica din cererea de recurs vizează doar în parte soluţia instanţei de fond, o mare parte a acesteia conţinând argumente referitoare la admiterea cererii introductive.

În concret prin recurs se aduc critici referitoare la greşita apreciere a legăturilor între SC B. SRL, C. şi SC G. SRL, în ceea ce priveşte angajarea de către primele trei entităţi menţionate de foşti lucrători de la ultima societate.

Recurentul arată că doar doi astfel de salariaţi se regăsesc în cadrul societăţii sale dintr-un număr de şase.

În realitate, analiza realizată de către intimata-pârâtă nu poate fi realizată doar prin prima raporturilor sale cu SC G. SRL, întrucât după cum s-a reţinut şi în procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 15 mai 2014 s-au constatat o serie de legături existente între beneficiarii SC B. SRL, A. şi C., legături care indică faptul că reprezentanţii entităţilor juridice beneficiare ale Programului FEADR, au acţionat concertat împreună cu SC G. SRL spre realizarea obiectivelor şi scopului unei entităţi juridice unice. Conduita beneficiarilor constituie o încălcare a dispoziţiilor legale şi comunitare care reglementează "ajutorul de minimis" şi a urmărit depăşirea plafonului maxim nerambursabil de 200.000 euro de care poate beneficia un solicitant în decursul a trei ani fiscali, prin crearea de entitate juridică care au accesat simultan Măsura 312.

Astfel câtă vreme este vorba despre accesarea simultană a aceleiaşi Măsuri constatându-se acţionarea concertată, analiza celor trei beneficiari ai măsurii se impune a fi realizată global deci şi în legătură cu angajaţii celorlalte entităţi SC B. SRL şi C., pentru a nu se mai menţiona şi angajarea în mod încrucişat a unor salariaţi, precum D. cu fostul loc de muncă la SC B. SRL.

Cât priveşte invocarea Hotărârii CJUE C434/2 din 12 septembrie 2013, cu referire la atingerea de către societate a obiectivelor stabilite prin cererea de locuri de muncă, situaţia este contrazisă, cum de altfel a reţinut şi instanţa de fond, de caracterul nereal al acesteia, respectiv aceea de a nu fi în realitate noi locuri de muncă create.

Alte susţineri de gen precum că faptul ca societatea subscrisa îşi desfăşoară activitatea pe aceeaşi piaţa cu C., SC B. SRL şi SC G. SRL nu este un lucru interzis, iar faptul că au existat raporturi comerciale, este un lucru firesc, având în vedere cererea şi oferta din zonă, şi nu există interdicţie în ceea ce priveşte efectuarea de servicii şi desfăşurarea de relaţii comerciale cu alţi beneficiari ai fondurilor europene, nu pot fi nici ele primite, obiectul sancţionării nefiind cel indicat.

De altfel, critica din recurs se circumscrie nedovedirii de către AFIR a creării de condiţii artificiale atingându-se chiar ideea unei culpe a acesteia care nu a observat-o la momentul acordării finanţării.

În realitate constatându-se că: "societăţi deţinute şi administrate de acelaşi grup de persoane (E., C. şi F.), - cele trei societăţi (beneficiare proiecte FEADR) au acelaşi loc de implementare al proiectului (com. Sfântu Gheorghe, jud. Ialomiţa), spaţiile fiind închiriate de la dl. F.; - societăţile îşi desfăşoară activitatea de comun acord sub coordonarea aceleaşi persoane sau aceluiaşi grup de persoane, pe acelaşi segment de piaţă sau un segment de piaţă adiacent, majoritatea prestărilor de servicii efectuate de cele trei societăţi beneficiare de proiecte FEADR fiind către SC G. SRL; - din datele furnizate de ITM Ialomiţa, rezultă că, marea majoritate a salariaţilor care sunt încadraţi în prezent la SC B. SRL, A., C. se regăsesc ca foşti angajaţi ai SC G. SRL; - din analiza extraselor de cont depuse la dosarele cererilor de plată de către cele trei societăţi beneficiare ale Programului FEADR, echipa de control constată faptul că plătitorul consultantei pentru SC B. SRL şi A. este dl. F., iar pentru C. plătitorul echipamentelor achiziţionate este dna. E.; - analiza dosarelor depuse de SC B. SRL, A., C. la momentul procedurii de achiziţie, reiese că în componenţa comisiilor de evaluare şi atribuire a ofertelor sunt aceiaşi membrii, doar preşedintele acestora fiind diferit (în persoana responsabilului legal al proiectului).

Din analiza şi coroborarea tuturor acestor indicatori şi pe baza a diverse dovezi materiale rezultă evident că aceste societăţi nu reprezintă microîntreprinderi de sine-stătătoare, apte să realizeze obiectivul general al măsurii 312 (elementele obiective) - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă şi de a consolida astfel structura economică în zona rurală (Art. 52 (a)(ii) R1698/2005), ci societăţi care au scopul clar de a obţine în mod artificial o intensitate mai mare a sprijinului financiar nerambursabil, deoarece:

- nu se poate considera că au fost create noi locuri de muncă în condiţiile în care angajaţii beneficiarilor de finanţare nerambursabilă sunt "preluaţi" de la societatea care controlează în fapt partenerul contractual al subscrisei;

- nu se poate considera că s-a consolidat structura economică în zonă, în condiţiile în care relaţiile comerciale s-au desfăşoară între beneficiar şi entităţi ce au aceeaşi asociaţi/administratori, iar mai mult sunt membrii ai aceleaşi familii, fiind astfel distrusă din faşă posibilitatea ca un eventual solicitant de finanţare nerambursabilă sau chiar un beneficiar de finanţare comunitară existent să poată încerca a concura pe acest segment de piaţă în condiţiile în care acest flux tehnologic poate fi controlat, ca şi preţuri practicate/volum de activitate, de un singur grup.

Aşadar, s-a constatat că art. 4(8) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011 se poate aplica luându-se în calcul motivul determinant - faptul că un proiect de investiţii nu este independent din punct de vedere funcţional sau faptul că există o legătură de ordin juridic între solicitanţii acestui tip de sprijin, cu luarea în considerare a tuturor celorlalte elemente subiective reale existente în cazul respectiv.

Totodată, cu referire la culpa intimatei, relevanţă prezintă art. 8(5) din Anexa 1 la contractul de finanţare, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond şi care prevede ca:

"în cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, se constată că Beneficiarul nu-I mai respectă condiţiile de implementare, respectiv nu mai sunt îndeplinite obiectivele proiectului, Autoritatea Contractantă va proceda după caz (funcţie de gradul de afectare, gravitatea faptelor, etc.);

a) fie la recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil plătit cu rezilierea contractului de finanţare, b) fie la recuperarea parţială, respectiv aferent componentei/componentelor sau acţiunii/acţiunilor afectate de neregulă, care nu mai îndeplinesc condiţiile menţionate, nefiind influenţată integral eligibilitatea generală a proiectului, respectiv utilitatea în considerarea căreia s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil."

De asemenea conform art. 3 (1) din Contractul de finanţare:

"Beneficiarul se obligă să respecte pe toata durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare. De asemenea, pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată efectuată de Agenţie, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanţial proiectul.

Modificările substanţiale sunt acelea care îi afectează natura sau condiţiile de punere în aplicare sau creează un avantaj nejustificat unei întreprinderi sau unei colectivităţi publice sau care rezultă fie dintr-o modificare a naturii proprietăţii unei infrastructuri, fie din încetarea sau delocalizarea unei activităţi productive.

Dacă APDRP constată că obiectivele finanţate nu sunt folosite conform scopului destinat sau în cazul în care acestea au fost vândute sau închiriate pe o perioadă de 5 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăţi) îşi rezervă dreptul de a recupera sprijinul acordat." Un ultim aspect menţionat în cererea de recurs indică faptul că nu s-ar fi săvârşit o neregulă în înţelesul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) O.U.G. nr. 66/2011, întrucât nu s-ar fi produs prejudicierea bugetului UE.

Un ultim aspect menţionat în cererea de recurs indică faptul că nu s-ar fi săvârşit o neregulă înţelesul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 întrucât nu s-ar fi produs prejudicierea bugetului UE.

În realitate după cum instanţele judecătoreşti au stabilit jurisprudenţial pornind de la art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Prin urmare, pentru a se constata o neregulă, în sensul celor de mai sus, trebuie să existe o abatere, care constă în acţiunea/inacţiune beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale în vigoare şi ale contractului de finanţare, precum şi un prejudiciu ce constă în suma plătită necuvenit. Prejudiciul însă nu trebuie să fie efectiv, ci doar prezumat, neregula trebuie să fie în măsură să creeze un prejudiciu, aspect ce denotă din chiar exprimarea legiuitorului "care poate prejudicia bugetul"; "ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general".

Aşadar, nu este necesară dovedirea unui prejudiciu concret, ci doar capacitatea abaterii constatate de a avea un efect prejudiciabil la adresa bugetului comunitar. Este de necontestat că încălcarea contractului de finanţare şi legislaţiei achiziţiilor publice, atrage caracterul neeligibil al sumelor solicitate ca finanţare nerambursabilă indiferent dacă a fost probată sau nu producerea vreunei pagube, obligaţia de aplicare a corecţiilor financiare există în toate cazurile de constatare a unor fraude sau nereguli, fără a fi necesară probarea existenţei vreunui prejudiciu.

În aceste condiţii în raport de argumentele aduse, hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de analiza mai sus, argumentele din recurs nu se încadrează în prevederile limitative ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. - Întreprindere Individuală împotriva Sentinţei civile nr. 1073 din 16 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2017.

Procesat de GGC - CL