Validity of 5% financial sanction for public procurement specifications lacking "or equivalent" notation in EU-funded emergency medical equipment contracts.

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la 7.08.2013 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Transilvania de Nord a chemat în judecată Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, solicitând anularea în tot a Notei privind aplicarea reducerilor procentuale pentru contractul de finanţare din 27 septembrie 2012, aplicată Contractului nr. x/2011 şi emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Autoritate de Management şi POR, şi obligarea MDRAP la restituirea sumelor reţinute cu titlu de deducere.

Prin Sentinţa civilă nr. 547 din 11 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2013 s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Cluj, invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Prin Sentinţa civilă nr. 705 din 03.03.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj şi, constatându-se conflictul negativ de competenţă, s-a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru emiterea regulatorului de competenţă.

Prin Decizia nr. 3494 din 26 septembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2013 s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, unde dosarul a fost reînregistrat sub nr. unic x/3/2013*.

La data de 23 ianuarie 2015 reclamanta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Transilvania de Nord a formulat o cerere adiţională prin care a înţeles să completeze cererea introductivă de instanţă cu un capăt de cerere accesoriu privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 112 din 24 februarie 2015, pronunţată în Dosar nr. x/2013, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Transilvania de Nord şi, în consecinţă, a anulat nota din 27 septembrie 2012 privind aplicarea reducerilor procentuale pentru contractul de finanţare cod SMIS x emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală AM POR şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.550 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Transilvania de Nord este beneficiarul Contractului de cofinanţare nr. x din 30 iunie 2010 din Fondul European de Dezvoltare Regională, prin Programul Operaţional Regional 2007 - 2013, Axa prioritară 3 "Îmbunătăţirea infrastructurii sociale", Domeniul major de intervenţie 3.3. "Îmbunătăţirea dotării cu echipamente a bazelor operaţionale pentru intervenţii în situaţii de urgenţă", în valoare totală de 49.868.560,78 de RON, obiectul acestui proiect fiind acela de "Îmbunătăţirea dotării cu echipamente a bazelor operaţionale pentru intervenţii în situaţii de urgenţă din Transilvania de Nord"

În concret, prin proiect s-a propus achiziţionarea a 64 de autospeciale care vor deservi Inspectoratele pentru Situaţii de urgenţă din 6 judeţe, respectiv Cluj, Satu Mare, Maramureş, Bistriţa-Nasăud, Bihor, Sălaj, membre asociate în Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Transilvania de Nord, iar în vederea realizării obiectivelor propuse prin proiect, reclamanta a achiziţionat produsele prin aplicarea procedurilor de achiziţie publică, licitaţie deschisă şi cerere de ofertă, în urma procedurii de licitaţie pe loturi fiind încheiate 2 contracte distincte cu 2 furnizori diferiţi, respectiv contractele nr. x/2011 şi nr. 1/2012.

Prin Nota privind aplicarea reducerilor procentuale nr. x din 27 septembrie 2012 emisă de Direcţia Generală Autoritatea de Management POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, s-a reţinut, în procesul de verificare a cererii de rambursare nr. 5 cu privire la contractul nr. x/2011 încheiat cu SC A. SRL, că au existat abateri de la aplicarea prevederilor legislaţiei naţionale şi comunitare în domeniul achiziţiilor publice (respectiv, art. 2 alin. (2), art. 38 alin. (1) şi (2) şi art. 205 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006), prin aceea că în caietul de sarcini se regăsesc referiri la mărci de fabrică/comerţ sau licenţe şi sisteme de operare precum: X1, staţie de comunicaţii X2, Ethernet, X3 şi X4, X5, fără a fi însoţite de menţiunea "sau echivalent", motiv pentru care s-a aplicat o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului.

Totodată, s-a mai reţinut că acest contract a fost încheiat după 10 zile de la data transmiterii comunicării cu privire la rezultatul procedurii de achiziţie publică, arătându-se totodată că, faţă de acest aspect urmează a se pronunţa alte structuri abilitate în acest sens, neexistând încadrare juridică în Anexa 2 la O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la această abatere.

Ulterior emiterii Notei privind aplicarea reducerilor procentuale din 27 septembrie 2012, pârâtul a transmis reclamantei o convocare la conciliere cu privire la reducerea procentuală aplicată, la data de 22 noiembrie 2012 fiind încheiat Procesul-verbal nr. x, care consemnează punctele de vedere ale părţilor, precum şi împrejurarea că reprezentanţii pârâtului urmau să analizeze susţinerile beneficiarului şi să facă propunerea corespunzătoare Şefului Autorităţii de Management, respectiv menţinerea sau înlăturarea reducerii procentuale aplicate.

În privinţa excepţiei prescripţiei invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, instanţa a reţinut că este neîntemeiată, reţinând că textele legale în temeiul cărora a acţionat autoritatea în prezenta cauză sunt dispoziţiile art. 6 şi art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, iar potrivit art. 9 lit. a) din acelaşi act normativ, pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare, identificate de autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plăţii, nu se aplică procedura de constatare a neregulii prevăzută la art. 21 şi, pe cale de consecinţă, nu sunt aplicabile nici dispoziţiile Cap. V - Contestarea titlurilor de creanţă emise pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit ca urmare a unor nereguli.

Prin urmare, soluţia la problema procedurii de urmat este oferită de clauza stipulată în art. 23 alin. (1) al Contractului de finanţare din 30 iunie 2010 intervenit între părţi şi de art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Atât timp cât divergenţele dintre părţi urmau să fie analizate de către autoritatea de management, fiind încă posibilă soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului, nu se poate reţine că data de 22 noiembrie 2012 este momentul de la care trebuie calculată curgerea termenului de prescripţie de 6 luni.

Mai mult, în cauză, în raport cu împrejurarea că, din cauza pasivităţii pârâtului, care nu a mai comunicat poziţia sa după data de 22 noiembrie 2012, devin aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, incertitudinea creată de către pârât prin cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal nr. x din data de 22 noiembrie 2012 putând fi apreciată ca fiind un motiv temeinic care să justifice depăşirea termenului de prescripţie de 6 luni.

Pe fond, instanţa a constatat că, prin nota de constatare au fost reţinute două împrejurări de fapt: cea privind referirile la mărcile de fabrică/comerţ, licenţe şi sisteme de operare, care a atras aplicarea sancţiunii reducerii procentuale de 5% din valoarea contractului şi cea vizând încheierea contractului după 10 zile de la data transmiterii comunicării cu privire la rezultatul procedurii de achiziţie publică, cu privire la aceasta organul constatator apreciind însă că nu îi revine competenţa luării măsurilor specifice, motiv pentru care obiectul analizei judecătorului se limitează la prima abatere constatată.

Astfel cum reiese din cuprinsul caietului de sarcini care a stat la baza procedurii de achiziţie în urma derulării căreia a fost încheiat Contractul nr. x/2011 cu SC A. SRL, acesta vizează dotarea cu echipamente specifice de tip ambulanţa de tip B, ambulanţă de tip C, autospecială de intervenţie la accidente colective şi pentru salvări urbane şi centru de comandă şi control mobil cu echipamente de specialitate şi de comunicaţii aferente.

În niciuna dintre specificaţiile acestui caiet de sarcini nu apar acele referiri imputate reclamantei în Nota nr. x din 27 septembrie 2012, privind mărci de fabrică/comerţ sau licenţe şi sisteme de operare precum: X1, staţie de comunicaţii X2, X3, X4 şi X5, X6.

Or, în raport cu această împrejurare, constatând că cele reţinute în Nota privind aplicarea reducerilor procentuale nr. x din 27 septembrie 2012 referitor la acest aspect sunt în mod vădit netemeinice, cuprinsul caietului de sarcini analizat contrazicând starea de fapt prezentată în actul sancţionator, instanţa de fond a apreciat că actul administrativ atacat este lovit de nulitate, susţinerile reclamantei Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Transilvania de Nord fiind fondate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, pentru următoarele motive de casare:

Sentinţa a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

În fapt, între recurent şi intimată a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x din 30 iunie 2010 - cod SMIS x, din cadrul Programului Operaţional Regional 2007 - 2013, pentru proiectul cu titlul "Îmbunătăţirea dotării cu echipamente a bazelor operaţionale pentru intervenţii în situaţii de urgenţă din Transilvania de Nord".

Cu ocazia verificării Cererii de rambursare nr. x, s-a constatat faptul că Autoritatea Contractantă a atribuit Contractul de furnizare din 25 noiembrie 2011 către SC A. SRL în cadrul unei proceduri în care s-au identificat abateri de la aplicarea prevederilor legislaţiei naţionale şi comunitare în domeniul achiziţiilor publice, motiv pentru care s-a aplicat o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului, în baza art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. Curtea de Apel Cluj a reţinut în mod eronat culpa recurentului în nefinalizarea procedurii concilierii concretizate prin Procesul-verbal nr. x din 22 noiembrie 2012.

Ulterior procesului-verbal a fost emisă Nota de propunere spre menţinere a reducerii procentuale nr. x din 14 decembrie 2012, act administrativ prin care a fost finalizată procedura concilierii, termenul de 6 luni impunându-se a fi calculat de la data de 14 decembrie 2012.

Cum acţiunea intimatei a fost înregistrată la 7 august 2013, după împlinirea, la 14 iunie 2013, a termenului de prescripţie, excepţia trebuia admisă.

Prin Nota privind aplicarea reducerilor procentuale nr. x din 27 septembrie 2012 s-a constatat că intimata a încălcat prevederile art. 38 alin. (1) şi (2), prin definirea în caietul de sarcini a anumitor specificaţii tehnice (în speţă, "două staţii radio portabile în sistem X6").

De asemenea, cu ocazia concilierii, s-a menţionat şi faptul că intimata nu a respectat prevederile pct. 1.5 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, nedeclarând în anunţul de participare toate criteriile de calificare şi selecţie şi existând neconcordanţe între documentaţia de atribuire şi anunţul de participare (respectiv, în Fişa de date sunt prevăzute cerinţe de calificare care nu se regăsesc în anunţul de participare - Standarde de asigurare a calităţii ISO 9001 sau echivalent; declaraţie privind neîncadrarea în prevederile art. 180 din O.U.G. nr. 34/2006; declaraţie privind neîncadrarea în prevederile art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006; declaraţie privind condiţiile de muncă şi protecţia muncii; nu a fost solicitată declaraţie privind neîncadrarea în prevederile art. 691 din O.U.G. nr. 34/2006).

În ceea ce priveşte prima abatere menţionată potrivit prevederilor art. 38 din O.U.G. nr. 34/2006, "(1) Se interzice definirea în caietul de sarcini a unor specificaţii tehnice care indică o anumită origine, sursă, producţie, un procedeu special, o marcă de fabrică sau de comerţ, un brevet de invenţie, o licenţă de fabricaţie, care au ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor operatori economici sau a anumitor produse. (2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), se admite o astfel de indicaţie, dar numai în mod excepţional, în situaţia în care o descriere suficient de precisă şi inteligibilă a obiectului contractului nu este posibilă prin aplicarea prevederilor art. 35 şi 36 şi numai însoţită de menţiunea sau echivalent."

În urma verificării procedurii de atribuire a contractelor de furnizare LOT 1 - nr. 69 din 25 noiembrie 2011 şi LOT 3 - nr. 1 din 21 februarie 2012 s-a reţinut faptul că "în caietul de sarcini se regăsesc referiri la mărci de fabrică/comerţ sau licenţe şi sisteme de operare precum: X1, Staţie de comunicaţii X2 (...) fără a fi însoţite de menţiunea sau echivalent", aplicându-se totodată o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului nr. x/2011, prin Nota privind aplicarea reducerilor procentuale nr. x din 27 septembrie 2012. Verificarea s-a făcut luând în calcul caietul de sarcini, secţiunea a II-a din fişa de date a achiziţiei în integralitatea lui, reţinându-se ca abatere referirea la anumite specificaţii tehnice sau mărci de fabrică sau licenţe.

Astfel, Curtea de Apel Cluj a reţinut că "în niciuna dintre specificaţiile acestui caiet de sarcini nu apar referirile imputate reclamantei în Nota nr. x din 27 septembrie 2012, privind mărci de fabrică/comerţ sau licenţe şi sisteme de operare, precum X1, legătură X2, X3 şi X4, X5", deşi - aferent Contractului nr. x/2011 - LOT 1 Ambulanţă de tip C" - în cuprinsul Caietului de sarcini - Specificaţie tehnică, se menţionează "ambulanţa va fi livrată şi cu două staţii radio portabile în sistem X2".

Având în vedere prevederile art. 38 din O.U.G. nr. 34 din 2004 mai sus menţionate, chiar dacă, în mod excepţional şi pe cale de excepţie s-ar admite o astfel de cerinţă, intimata era obligată ca, în respectarea dispoziţiilor legale, să insereze menţiunea "sau echivalent".

Prin urmare, nu este justificată anularea actului administrativ de către instanţa de fond.

De asemenea, instanţa nu a analizat susţinerile MDRAP expuse prin întâmpinare, în ceea ce priveşte cea de a doua abatere constatată, constând în nerespectarea dispoziţiilor pct. 1.5 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

În acest sens, recurentul a susţinut că intimata nu a declarat în anunţul de participare toate criteriile de calificare şi selecţie, existând neconcordanţe între documentaţia de atribuire şi anunţul de participare.

Totodată, pentru situaţia dată sunt relevante prevederile art. 47 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată încuviinţate de instanţa de fond, a invocat recurentul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. şi a solicitat ca, în cenzurarea cuantumului cheltuielilor de judecată, instanţa de recurs să aibă în vedere şi Protocolul încheiat de Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică, arătând şi faptul că suma de 4.500 RON reprezentând onorariu avocaţial este mult prea mare faţă de volumul de muncă alocat pentru reprezentarea juridică în această cauză de complexitate redusă.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea de şedinţă din 14 februarie 2017, pronunţată în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., recursul pârâtului a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul a reclamantei este nefondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurentul a criticat sentinţa în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., atât în ceea ce priveşte soluţia dată excepţiei prescripţiei, cât şi în ceea ce priveşte fondul acţiunii şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a respins ca fiind neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, cele consemnate în cuprinsul Procesului-verbal nr. x din data de 22 noiembrie 2012 generând o perioadă de aşteptare neimputabilă intimatei, împrejurare care, coroborată cu faptul că nu s-a făcut dovada comunicării către această parte a Notei de propunere spre menţinere a reducerii procentuale nr. x din 14 decembrie 2012 (depusă în dosarul de fond), reprezintă un motiv temeinic pentru depăşirea termenului de prescripţie de 6 luni şi atragerea incidenţei art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Recurentul-pârât a criticat soluţia dată pe fondul acţiunii, arătând că a fost analizată greşit abaterea reţinută la pct. b din Nota nr. x din 27 septembrie 2012, constând în încălcarea prevederilor art. 38 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

Susţinerea acestuia în sensul că, în cuprinsul caietului de sarcini întocmit în cadrul procedurii de atribuire a Contractului nr. x/2011, se regăseşte menţiunea "ambulanţa va fi livrată şi cu două staţii radio portabile în sistem X5" nu poate fi reţinută ca fiind de natură să justifice temeinicia şi legalitatea actului administrativ contestat.

Astfel, potrivit art. 38 din O.U.G. nr. 34/2006, "(1) Se interzice definirea în caietul de sarcini a unor specificaţii tehnice care indică o anumită origine, sursă, producţie, un procedeu special, o marcă de fabrică sau de comerţ, un brevet de invenţie, o licenţă de fabricaţie, care au ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor operatori economici sau a anumitor produse.

(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), se admite o astfel de indicaţie, dar numai în mod excepţional, în situaţia în care o descriere suficient de precisă şi inteligibilă a obiectului contractului nu este posibilă prin aplicarea prevederilor art. 35 şi 36 şi numai însoţită de menţiunea sau echivalent."

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că în specificaţia tehnică ce a stat la baza procedurii de achiziţie pentru Contractul nr. x/2011 nu apar referiri la "mărci de fabrică/comerţ sau licenţe şi sisteme de operare" (precum X1, X2), astfel cum s-a imputat intimatei prin Nota nr. x din 27 septembrie 2012.

Recurentul pârât nu a fost în măsură nici să combată argumentele intimatei reclamante referitoare la faptul că X3 nu se subsumează categoriilor de specificaţii tehnice prevăzute de art. 38 şi nu reprezintă un sistem de operare, ci un sistem de comunicare special creat pentru servicii publice de urgenţă, ambulanţă, poliţie, pompieri sau servicii militare, astfel că nu există vreun sistem de comunicare echivalent acestuia, pentru a se justifica sancţionarea pentru lipsa menţiunii "sau echivalent".

În plus, în caietul de sarcini nu este indicat un anumit furnizor al sistemului X2, pentru a se considera că s-a adus atingere prevederilor art. 38 alin. (1), (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată întemeiată apărarea intimatei în sensul că abaterile de la legislaţia achiziţiilor publice menţionate la lit. b) şi c) din respectiva notă, au la bază confuzia intre documentaţia din procedura derulată pentru atribuirea Contractului nr. x/2012 şi cea din procedura derulată pentru atribuirea Contractului de furnizare nr. x/2011.

Nici critica recurentului privind omisiunea instanţei de fond de a analiza "a doua abatere", la care autoritatea s-a referit în cuprinsul întâmpinării formulate împotriva acţiunii introductive, privitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 nu este fondată, de vreme ce această pretinsă abatere nu se regăseşte în nota contestată şi nu a constituit temei al reducerii procentuale aplicate reclamantei sau cauza juridică a acţiunii în anulare formulate de aceasta, pentru a face obiectul controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ în prezenta cauză.

Aşa cum a arătat expres chiar recurentul-pârât şi cum rezultă din examinarea comparativă a actului administrativ contestat şi a procesului-verbal nr. x din 22 noiembrie 2012, această a doua pretinsă abatere (constând în neconcordanţele dintre documentaţia de atribuire şi anunţul de participare) a fost menţionată abia cu ocazia procedurii de conciliere directă.

În sfârşit, critica adusă sentinţei în ceea ce priveşte stabilirea cheltuielilor de judecată şi solicitarea de diminuare a cuantumului cheltuielilor de judecată este apreciată de către instanţa de recurs ca nefondată, atât în raport cu menţinerea soluţiei pronunţate de instanţa de fond, cât şi prin prisma activităţii avocatului care a realizat reprezentarea intimatei şi a gradului de complexitate al cauzei.

Faţă de toate aceste împrejurări, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat, recursul nefiind fondat.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene împotriva Sentinţei civile nr. 112 din 24 februarie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 mai 2017.

Procesat de GGC - CL