Failure to verify beneficial owner identity and report suspicious cash transactions violating anti-money laundering regulations

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Contestaţia

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.10.2016, contestatoarea A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Banca Naţională a României (BNR), anularea Hotărârii nr. 4 din 15 septembrie 2016 a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, admiterea contestaţiei depuse împotriva menţiunilor de la punctele 1.1.1, 1.2.1 şi 1.2.2 din Raportul de supraveghere nr. x din 11 iulie 2016 şi anularea acestora, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei a arătat că nu au fost aplicate corect dispoziţiile legale invocate în hotărârea contestată.

Cu privire la punctul 1.1.1. din raport a arătat că în analiza contestaţiei, intimata a pornit de la motivul ce a determinat acţiunea de supraveghere şi anume sesizarea efectuată de Parchetul de pe langă Judecătoria Sectorului 5, trimisă intimatei la data de 31.05.2016, cu privire la identificarea la domiciliul inculpatului cercetat în dosarul penal nr. x/2016 (B.), a unor contracte de depozit şi foi de vărsământ emise de A., pe numele fiicei inculpatului (C.), fără ocupaţie sau loc de muncă din care sa obtină venituri licite, pentru a justifica provenienţa sumelor depuse la Bancă.

Intimata a prezumat ca Banca nu avea cum sa nu identifice, prin aplicarea masurilor standard de cunoaştere a clientelei, un caz ce impunea sesizarea Oficiului National de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

Intimata nu a ţinut seama de faptul ca, la nivelul sistemului bancar, nu există o listă furnizată de autorităţi cu privire la persoane, cu date de identificare certe (nume, prenume, CNP), care fac obiectul urmăririi şi fac parte din anumite clanuri ori grupări infracţionale, despre care instituţiile de credit să ia cunoştinţă şi pe care să o utilizeze in aplicarea prevederilor legale cu privire la cunoaşterea clientelei/spălarea banilor/finanţarea terorismului.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 a comunicat Agenţiei A. Alexandria ordonanţa de instituire a popririi asupra sumelor existente in conturile deschise la Banca, având ca titular pe clienta C., la data de 18.04.2016.

Aşadar, in lipsa acestor informaţii, Banca a respectat dispoziţiile legale invocate de intimată şi a aplicat măsurile standard de cunoaştere a clientelei (KYC), atât la iniţierea relaţiei de afaceri cu clienta C., respectiv la momentul deschiderii conturilor acesteia, cât şi ulterior, masurile fiind reglementate de dispoziţiile art. 5 din H.G. nr. 594/2008 şi art. 8 din Regulamentul B.N.R. nr. 9/2008, precum şi de Nota de serviciu a Băncii, nr. 39/Versiunea 16 din 24 decembrie 2015.

Contestatoarea a enumerat măsurile standard de cunoaştere a clientelei, prevăzute de art. 5 din H.G. nr. 594/2008, a invocat disp. art. 8 din Regulamentul B.N.R. nr. 9/2008, privind informaţiile necesare pentru identificarea clienţilor persoane fizice şi a susţinut că Banca a identificat clienta prin verificarea documentului său de identitate, conform art. 8 alin. (1) şi (2) din Regulamentul BNR nr. 9/2008.

Concret, identificarea beneficiarului real şi verificarea pe bază de risc a identităţii acestuia a fost efectuată prin completarea de către clientă a Declaraţiei pe proprie răspundere privind beneficiarul real al fondurilor, aceasta declarând că este beneficiarul real al fondurilor depuse.

Verificarea pe bază de risc a beneficiarului real a fost efectuată prin constatarea faptului că persoana care a solicitat deschiderea conturilor şi care are calitatea de titular de conturi este aceeaşi cu cea declarată, clienta nefiind reprezentată de altă persoană care să solicite deschiderea conturilor (situaţie care ar fi condus la efectuarea unei analize suplimentare).

Informaţiile despre scopul şi natura relaţiei de afaceri au fost obţinute din Declaraţia completată de clientă cu privire la identificarea beneficiarului real şi a sursei fondurilor şi regăsite in capitolul distinct numit: Scopul şi natura relaţiei de afaceri, unde clienta a declarat ca acestea sunt reprezentate de "economisire". Clienta nu a bifat alte opţiuni ca: derularea de operaţiuni curente, de exemplu: încasări salarii/pensii/plăţi utilităţi, plăţi diverse sau obţinerea de facilitate de credit sau operaţiuni incidentale sau obligaţii legale.

Apoi, relaţia de afaceri a fost monitorizată de Bancă, pentru a se asigura că tranzacţiile corespund informaţiilor deţinute despre clientă, despre sursa fondurilor şi prin asigurarea actualizării documentelor, datelor şi informaţiilor deţinute.

Tranzacţiile derulate de clientă reprezintă depuneri pentru constituiri de depozite, care au fost în concordanţă cu declaraţiile de la iniţierea relaţiei de afaceri cu Banca, referitoare la scopul şi natura relaţiei de afaceri şi sursa fondurilor.

Or, declaraţia clientei de la data deschiderii conturilor, potrivit căreia era casnică, nu putea conduce Banca, automat, la suspiciunea că sumele de bani depuse de aceasta nu puteau constitui economii ale clientei, aşa cum aceasta de asemenea a declarat.

Pe de altă parte, operaţiunile de restituire de sume din conturile curente au fost efectuate de clienta înainte de înregistrarea la Bancă a ordonanţei de instituire a măsurii asigurătorii, asa cum rezulta din extrasele de cont ale clientei.

Cu privire la pct. 1.2.1 din Raportul de supraveghere a arătat că disp.art. 5 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 reglementează în fapt activitatea persoanei fizice de gestionare a relaţiei contractuale cu clienta, concretizată în analizarea informaţiilor primite şi sesizarea Oficiului National de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, cu privire la suspiciunile motivate rezonabil.

Prin urmare, dispoziţiile legale obligă salariatul bancar să suspende tranzacţia de îndată ce are suspiciuni cu privire la scopul acesteia.

Or, la momentul iniţierii relaţiei de afaceri cu clienta, au fost aplicate măsurile standard de cunoaştere a clientelei, neridicându-se suspiciuni faţă de documentele prezentate şi declaraţia pe proprie răspundere a clientei, în ceea ce priveşte scopul şi natura relaţiei de afaceri, sursa fondurilor, beneficiarul real, ocupaţia.

Apoi, depozitele constituite de clientă ulterior deschiderii conturilor au fost în concordanţă cu precizarea sursei fondurilor din declaraţia acesteia ca fiind reprezentată de "economii".

Retragerile de sume de către clientă au fost determinate de dreptul acesteia de a dispune în orice moment de banii depuşi într-un cont, astfel că persoana fizica (salariatul Băncii) nu avea cum să suspecteze că această operaţiune ar fi avut ca scop spălarea banilor sau finanţarea terorismului, pentru a anunţa de indată persoana desemnata prin art. 20 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, care sa sesizeze imediat Oficiul National de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

Referitor la pct. 1.2.2. din Raportul de supraveghere contestatoarea a menţionat că prevederea din reglementările interne descrisa in capitolul "administrare a contului curent PF sau PJ" privind obligaţia ofiţerului de cont de monitorizare permanentă a clienţilor şi a tranzacţiilor, asigură conformitatea atât cu prevederile art. 5, art. 6 şi art. 11 din Legea nr. 656/2002, cât şi cu cele ale art. 5 din H.G. nr. 594/2008.

Astfel, în cadrul măsurilor standard de cunoaştere a clientelei, monitorizarea continuă a relaţiei de afaceri este efectuată atât în front-office, cât şi în back-office, atât prin personalul Băncii, cât şi prin aplicaţii dedicate.

Mai mult decât atât, aplicarea masurilor prevăzute la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 se efectuează preponderent prin monitorizarea clientului in front office, fiind vorba de tranzacţii ce urmează a fi efectuate.

Este cunoscut faptul că personalul de la ghişeul Băncii, care vine în contact direct cu publicul, este direct implicat în aplicarea măsurilor AML/KYC/CFT, iar manifestarea vigilenţei în administrarea conturilor clienţilor existenţi este tradusă prin expresia "monitorizare continuă".

S-a mai susţinut că intimata nu a ţinut seama de faptul că monitorizarea se realizează de către persoana desemnata KYC din cadrul sucursalei, pentru conturile curente deţinute de client in sucursala respectiva, conform Notei de Serviciu nr. 39/Versiunea 16 din 24 decembrie 2015, prin aplicaţiile dedicate, precum şi de şeful ierarhic superior, respectiv şeful de agenţie.

În plus, reglementările interne pe aria AML/KYC sunt evaluate şi analizate in cadrul fiecărei acţiuni de supraveghere derulată de inspectorii B.N.R., astfel că în cazul în care aceştia ar constata neconformităţi/neconcordanţe/necesită completări, îmbunătăţiri, ar efectua o serie de recomandări care ar fi preluate în Planul de măsuri de remediere a deficienţelor constatate şi implementate în cadrul Băncii.

Or, în niciun Raport nu au fost efectuate recomandări în sensul identificării unor deficienţe în ceea ce priveşte existenţa unui posibil conflict de interese/neseparare a responsabilităţilor în cadrul organizaţiei şi prevenirea conflictului de interese", astfel că, şi din aceasta perspectivă, soluţia pronunţata de intimata asupra contestaţiei Băncii este neintemeiata.

II. Apărările intimatei

Intimata BNR a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării, în raport cu disp. art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 27 al O.U.G. nr. 80/2013.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, expunând constatările din raportul de supraveghere şi arătând, cu privire la prima constatare, că inadvertenţele dintre elementele prezentate erau de natură şi trebuiau să ridice băncii suspiciuni cu privire la veridicitatea informaţiilor referitoare la persoana care îndeplinea calitatea de "beneficiar real" al fondurilor tranzacţionate prin conturile curente ale clientei C.. Prin urmare, A. S.A. trebuia să facă demersuri de actualizare/verificare a informaţiilor iniţiale obţinute de la client, având în vedere, pe de o parte, disp. art. 4 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 şi, pe de altă parte, prevederile art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, instituţia de credit avea obligaţia ca, în desfăşurarea activităţii, să adopte măsuri de prevenire a spălării banilor şi a finanţării terorismului şi, în acest scop, pe bază de risc, să aplice măsuri-standard, simplificate sau suplimentare de cunoaştere a clientelei, care să permită identificarea, după caz, şi a beneficiarului real.

Şi în măsura în care, iniţial, la stabilirea relaţiei de afaceri, instituţia de credit a considerat veridice declaraţiile clientei, odată cu apariţia discrepanţelor între statutul declarat (casnică, fără surse de venit) şi sumele depuse, informaţia cu privire la beneficiarul real al tranzacţiilor trebuia verificată.

A. S.A. nu a solicitat şi nu deţine nicio informaţie referitoare la o posibilă ocupaţie anterioară a clientului C., care putea să reprezinte o sursă de venituri pentru efectuarea de economii, şi, pe cale de consecinţă, nu era în măsură să înlăture suspiciunile cu privire la originea incertă a fondurilor depuse.

Acţiunea de supraveghere nu a reprezentat o inspecţie periodică, ce vizează o evaluare de ansamblu a gradului de conformitate cu legislaţia incidentă în materia prevenirii spălării banilor/finanţării terorismului şi sistemelor implementate pentru asigurarea acesteia, ci s-a încadrat în categoria acţiunilor punctuale şi a avut ca obiectiv principal verificarea aspectelor semnalate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5, în adresa nr. 1408/P/2016, transmisă Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor şi redirecţionată, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) lit. a) şi d) şi ale art. 28 alin. (5) din Legea nr. 656/2002.

S-a mai arătat că sesizarea transmisă BNR de Parchet nu constituie motivul sancţionării, ci doar elementul care a declanşat acţiunea de inspecţie.

Instituţiile de credit trebuie, în conformitate cu prevederile Regulamentului BNR nr. 9/2008 privind cunoaşterea clientelei în scopul prevenirii spălării banilor şi finanţării terorismului, cu modificările ulterioare, să adopte norme interne de cunoaştere a clientelei, prin care stabilesc mecanisme şi măsuri pentru respectarea Legii nr. 656/2002 şi care trebuie să cuprindă inclusiv o politică de acceptare a clienţilor, proceduri de identificare şi de monitorizare permanentă a clienţilor pentru încadrarea acestora în categoria de clientelă corespunzătoare, proceduri de monitorizare permanentă a operaţiunilor derulate de clienţi în scopul detectării tranzacţiilor neobişnuite şi tranzacţiilor suspecte, standardele pentru angajare şi programe de pregătire a personalului în domeniul cunoaşterii clientelei, procedurile de raportare internă şi către autorităţile competente.

Afirmaţia A. S.A. nu este fondată având în vedere inclusiv faptul că instituţia de credit însăşi a identificat şi raportat către ONPCSB tranzacţiile suspecte derulate prin conturile clientei C., în data de 10.06.2016 (în timpul acţiunii de inspecţie), deşi indiciile de suspiciune cu privire la sursa fondurilor şi a "beneficiarului real" al fondurilor tranzacţionale prin conturi s-au manifestat şi trebuiau sesizate încă de la iniţierea relaţiei de afaceri (08.02.2016) şi până la retragerea neprogramată în numerar a fondurilor din conturi (15.04.2016).

Obligaţia neîndeplinită, pentru care a fost sancţionată A. S.A. (prevăzută la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare) era aceea de raportare a tuturor tranzacţiilor pentru care există indicii de suspiciune, motivate rezonabil şi, evident, nu a celor dovedite ulterior ca fiind esenţiale in scopul spălării banilor ori finanţării terorismului. Instituţia de credit nu este nici obligată şi nici abilitată să stabilească o legătură de cauzalitate între tranzacţia raportată şi o infracţiune concretă de spălare a banilor (şi implicit, nu a fost sancţionată din această perspectivă), ci este obligată să raporteze orice tranzacţie care prezintă indicii de suspiciune, motivate rezonabil. Instituţia de credit trebuie să se sesizeze doar în privinţa existenţei indiciilor, neavând vreo responsabilitate în probarea existenţei unor fapte penale.

Intimata a mai arătat că în Raportul de supraveghere nu se regăseşte nicio afirmaţie referitoare la faptul că informaţiile cu privire la scopul şi natura relaţiei de afaceri, respectiv "economisire", obţinute la iniţierea relaţiei de afaceri, nu sunt în concordanţă cu tranzacţiile reprezentând depuneri de numerar sau că retragerile de sume nu reprezintă dreptul clientului de a dispune în orice moment de fondurile sale, indiciile de suspiciune prezentate de tranzacţii derulate prin conturile clientului C. neavând legătură cu acest aspect.

Argumentul A. S.A. "tranzacţiile derulate de clientă reprezintă depuneri pentru constituiri de depozite, (...)" contravine situaţiei de fapt, reflectată de operaţiunile evidenţiate în extrasele de cont. Astfel, conform documentelor respective, clientul C. a constituit depozite doar pentru o parte din depunerile efectuate în conturile curente (6.500 RON, 2.300 euro şi 2.380 usd), iar cea mai mare parte a fondurilor depuse au fost menţinute sub formă de disponibil în conturile curente (34.003 RON şi 1.000 euro). De asemenea, din analiza extraselor de cont a reieşit că depozitele constituite au fost desfiinţate înainte de a ajunge la scadenţă, contrar celor susţinute de bancă, în contestaţie.

Comportamentului tranzacţional al clientului C., respectiv efectuarea cu frecvenţă ridicată, într-o perioadă scurtă de timp (08.02 - 25.03.2016) de operaţiuni de depuneri de numerar, nu este conform cu profilul clientului, respectiv persoană fără ocupaţie, fără a avea alte surse de venit declarate, în vârstă de 18 ani, care nu poate justifica provenienţa fondurilor depuse în conturi, circumstanţe care ar fi trebuit să ridice A. S.A. suspiciuni cu privire la scopul operaţiunilor ce urmau a fi efectuate.

Precizează că toate operaţiunile efectuate de către titularul/împuternicitul pe cont (D. - mama titularului de cont), reprezentând depuneri/ridicări de numerar, analizate în contextul informaţiilor solicitate/obţinute de A. S.A. pe parcursul derulării relaţiei de afaceri prezentau indicii de suspiciune, motivate rezonabil, de natură a impune aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 656/2002.

Legea prevede, cu caracter de excepţie, posibilitatea raportării ulterioare, în condiţiile art. 6 alin. (1), respectiv operaţiunea poate fi efectuată fără informarea prealabilă a Oficiului, dacă tranzacţia se impune a fi efectuată imediat sau dacă neefectuarea ei ar zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor tranzacţiei suspecte. Totodată, în această situaţie intervine obligaţia informării Oficiul de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore, despre tranzacţia efectuată, precizând şi motivul pentru care nu au făcut informarea, potrivit art. 5, situaţie în care nu se regăseşte A. S.A. având în vedere că a procedat la raportarea tranzacţiilor suspecte derulate prin conturile C. abia în data de 10.06.2016, în condiţiile în care ultima operaţiune efectuată prin conturi, constând în ridicarea fondurilor în numerar, a fost efectuată în data de 15.04.2016.

În Raportul de supraveghere nu se regăseşte nicio apreciere cu privire la faptul că Ofiţerul relaţii clienţi/Ofiţerul cont/Ofiţerul servicii clienţi nu trebuie să identifice şi să raporteze persoanei desemnate, în raport cu dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 656/2002, din cadrul băncii, de îndată ce are suspiciuni că o operaţiune ce urmează a fi efectuată/a fost efectuată are drept scop spălarea banilor/finanţarea terorismului, ci s-a consemnat faptul că la nivelul unităţilor teritoriale, de tipul agenţiilor, nu se respectă dispoziţiile Secţiunii a 2-a, art. 11 alin. (1) din Regulamentul nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că pe lângă responsabilităţile specifice unei activităţi de front-office (deschiderea conturilor, efectuarea operaţiunilor dispuse de client la ghişeul băncii) li s-au atribuit şi responsabilităţi specifice unei activităţi de back-office, respectiv "Monitorizează tranzacţiile şi conturile în vederea determinării şi raportării tranzacţiilor suspecte în conformitate cu procedurile interne ale băncii".

Răspunsul la întâmpinare

Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei de netimbrare, întrucât şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru.

Pe fondul cauzei a solicitat admiterea contestaţiei pentru motivele arătate în cererea de chemare în judecată.

Soluţia Înaltei Curţi

Analizând proba cu înscrisuri administrată în cauză, Înalta Curte reţine în fapt că, în perioada 9-13.06.2016, BNR a efectuat la A. S.A. o acţiune de inspecţie verificând, prin sondaj, tranzacţii derulate prin conturile unor clienţi, în perioada 1.06.2015-31.05.2016. S-a avut în vedere modul în care instituţia de credit a asigurat respectarea dispoziţiilor Legii 656/2002, a H.G. 594/2008 şi a Regulamentului BNR 9/2008.

Această acţiune s-a finalizat cu încheierea Raportului de supraveghere nr. x din 11 iulie 2016 în care se reţin următoarele aspecte:

I. Cu privire la modul de implementare a legislaţiei privind cunoaşterea clientelei în scopul prevenirii spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi a reglementărilor interne

1. Referitor la activitatea de deschidere a contului curent

1.1.1. S-a constatat că instituţia de credit nu a obţinut, la iniţierea relaţiei de afaceri, informaţii clare şi complete despre client, având în vedere că informaţiile referitoare la "ocupaţie/natura activităţii proprii" nu erau în concordanţă cu cele despre "sursa fondurilor". Astfel, deşi potrivit informaţiilor cu privire la "ocupaţie/natura activităţii proprii" înscrise în formularul KYC/AML "Fişă client persoane fizice"/08.02.2016, C. nu avea o sursă de venituri fiind casnică, din informaţiile cuprinse în formularul "Declaraţie privind identificarea beneficiarului real şi a sursei fondurilor"/08.02.2016, "sursa fondurilor" o constituia "economiile", nefiind respectate prevederile Cap. I lit. A) din Nota de serviciu nr. 39 care priveşte standarde şi acţiuni de urmat în activitatea de cunoaştere a clientelei şi de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale de blocare a fondurilor/versiunea 16 din 24 decembrie 2015.

Existenţa unor informaţii neplauzibile despre "sursa fondurilor" a afectat capacitatea băncii de a stabili un profil tranzacţional corect al clientului, fiind de natură a crea suspiciuni cu privire la veridicitatea informaţiilor cu privire la persoana care îndeplineşte calitatea de "beneficiar real". Clientul a declarat că este "beneficiarul real" al fondurilor derulate prin conturi.

S-a apreciat prin raport că instituţia de credit trebuia să obţină de la client sau din consultarea altor surse informaţii suplimentare, în vederea clarificării situaţiei şi stabilirii unor măsuri adecvate de gestionare a riscului de spălare a banilor, astfel încât nu au fost respectate disp. art. 11 din Legea nr. 656/2002, art. 5 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (4) şi alin. (6) din H.G. 594/2008, art. 10 din Regulamentul BNR nr. 9/2008, prevederile Cap. I - Principii generale lit. B) din Nota de serviciu nr. 39 care priveşte standarde şi acţiuni de urmat în activitatea de cunoaştere a clientelei şi de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale de blocare a fondurilor/versiunea 16 din 24 decembrie 2015.

1.2. Referitor la activitatea de administrare a contului curent

1.2.1. Din analiza tranzacţiilor efectuate prin conturile curente deţinute de C. la Agenţia Alexandria s-a constatat că în perioada 8.02-25.03.2016, au fost efectuate, atât de titular, cât şi de persoana împuternicită pe cont (D.) frecvente operaţiuni constând în depuneri de numerar, cu explicaţia "economii" în valoare totală de 40.503 RON şi 3.380 euro şi 2.300 USD, sume care, în perioada 5.04-15.04.2016 au fost retrase în numerar. Cea mai mare parte a sumelor din conturi (39.090 RON şi 3.345 euro) au fost retrase în numerar în data de 14.04.2016, cu menţiunea "retragere neprogramată".

Având în vedere valoarea şi frecvenţa operaţiunilor de depunere de numerar, a căror sursă a fondurilor nu putea fi justificată de informaţiile obţinute despre client, la iniţierea relaţiei de afaceri (sursa fondurilor declarată constă în "economii", în condiţiile în care clientul este o persoană fără ocupaţie, "casnică", în vârstă de 18 ani), instituţia de credit trebuia să încadreze tranzacţiile clientului în categoria tranzacţii suspecte, definite la art. 2 lit. d) din Legea nr. 656/2002.

Banca nu a identificat şi nu a raportat operaţiunile respective ca fiind suspecte, efectuând o monitorizare necorespunzătoare a tranzacţiilor derulate prin conturile clientului respectiv. Identificarea elementelor de suspiciune trebuia efectuată de ofiţerul de cont, conform responsabilităţilor prevăzute la Cap. II lit. b) din Procedura nr. 81 privind deschiderea şi închiderea conturilor curente în RON şi valută ale clienţilor persoane fizice şi persoane juridice, cu excepţia contului curent de card/versiunea 2 din 7 martie 2016.

Circumstanţele faptice ale tranzacţiilor la momentul efectuării acestora erau de natură şi trebuia să ridice băncii suspiciuni în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, fiind încălcate şi prevedrile Cap. I pct. E lit. c) din Nota de serviciu nr. 39 sus menţionată.

1.2.2. Conform prevederilor Cap. II - Fluxul operaţiunilor - din Procedura nr. 81, ofiţerul relaţii clienţi/ofiţerul cont/ofiţerul servicii clienţi au atât responsabilităţi specifice unor activităţi de front-office, respectiv activitatea de deschidere de conturi pentru persoane fizice/persoane juridice, cât şi responsabilităţi specifice unor activităţi de back-office, şi anume monitorizarea tranzacţiilor derulate prin conturi în vederea determinării şi raportării tranzacţiilor suspecte, în conformitate cu procedurile interne ale băncii, neasigurându-se astfel, conformitatea cu prevederile Secţiunii a 2-a, art. 11 alin. (1) din Regulamentul nr. 5/2013privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare.

Nu sunt respectate nici prevederile Cap. V, pct. 6 din Regulamentul de organizare şi funcţionare din 31.12.2015.

A. S.A. a formulat contestaţie împotriva acestui raport de supraveghere, iar prin Hotărârea nr. 4 din 15 septembrie 2016, Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României a respins, ca nefondată, contestaţia.

Cu privire la excepţia de netimbrare se reţine că este neîntemeiată, în condiţiile în care a fost depusă la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, potrivit art. 16 din O.U.G. 80/2013.

La termenul de judecată din 28.03.2017, intimata a invocat excepţia lipsei de interes având în vedere Planul de Măsuri întocmit de A. S.A. pentru remedierea deficienţelor constatate prin raportul de supraveghere, la dosar fiind depus un extras din acest plan.

Înalta Curte constată că această excepţie este, de asemenea, neîntemeiată, interesul, ca şi condiţie de exercitare a acţiunii civile, reprezentând folosul practic pe care o parte urmăreşte să îl obţină prin declanşarea demersului judiciar constând în sesizarea instanţei de judecată.

În cauză, interesul contestatoarei este acela de a obţine anularea raportului de supraveghere în privinţa constatărilor pe care le consideră nelegale, în sensul de a demonstra că nu a încălcat reglementările invocate de intimată la punctele din raport pe care le contestă.

Faptul că a elaborat un plan de măsuri pentru remedierea deficienţelor meţionate în raportul de supraveghere nu lipseşte de interes contestaţia, câtă vreme contestatoarea îşi menţine punctul de vedere potrivit căruia a respectat legislaţia privind cunoaşterea clientelei în scopul prevenirii spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi reglementările interne invocate de intimată.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia, faţă de următoarele considerente:

Conform art. 11 din Legea nr. 656/2002, persoanele prevăzute la art. 10 sunt obligate ca, în desfăşurarea activităţii lor, să adopte măsuri de prevenire a spălării banilor şi a finanţării terorismului şi, în acest scop, pe bază de risc, aplică măsuri-standard, simplificate sau suplimentare, de cunoaştere a clientelei, care să le permită identificarea, după caz, şi a beneficiarului real.

Art. 5 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (4) şi alin. (6) din H.G. 594/2008 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a prevederilor Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism prevede că (1) Măsurile-standard de cunoaştere a clientelei sunt: (…)

b) identificarea, dacă este cazul, a beneficiarului real şi verificarea pe bază de risc a identităţii acestuia, astfel încât informaţiile deţinute să fie satisfăcătoare pentru persoana prevăzută la art. 8 din Legea nr. 656/2002 şi să permită, inclusiv, înţelegerea structurii de proprietate şi de control a clientului entitate juridică;

(3) Persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 vor aplica toate măsurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), putând să le circumstanţieze pe bază de risc, în funcţie de tipul de client, de relaţia de afaceri, de produs sau tranzacţie, caz în care trebuie să poată demonstra autorităţilor sau structurilor prevăzute la art. 17 din Legea nr. 656/2002 că măsurile de cunoaştere a clientelei sunt adecvate în raport de riscul de spălare a banilor şi finanţare a terorismului.

(4) Atunci când persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 nu pot aplica prevederile alin. (1) lit. a)-c), acestea au obligaţia, după caz, de a nu efectua tranzacţia, de a nu începe relaţia de afaceri sau de a termina relaţia de afaceri şi de a semnala de îndată acest aspect Oficiului.

(6) Persoanele prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002 au obligaţia de a verifica identitatea clientului şi a beneficiarului real înainte de stabilirea relaţiei de afaceri sau de efectuarea tranzacţiei ocazionale.

Conform art. 10 din Regulamentul nr. 9/2008 privind cunoaşterea clientelei în scopul prevenirii spălării banilor şi finanţării terorismului, procedurile de identificare a clientului şi verificarea identităţii acestuia stabilite potrivit art. 8 şi 9 se aplică în mod corespunzător, în scopul identificării beneficiarului real şi pentru verificarea pe bază de risc a identităţii acestuia.

Cap. I lit. b) din Nota de serviciu nr. 39 care priveşte standarde şi acţiuni de urmat în activitatea de cunoaştere a clientelei şi de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi punerea în aplicare a sancţiunilor internaţionale de blocare a fondurilor/versiunea 16 din 24 decembrie 2015 stabileşte măsuri standard de cunoaştere a clientelei, prevăzând că banca aplică aceste măsuri în următoarele situaţii: la stabilirea unei relaţii de afaceri (...).

Aceste măsuri constau în: (...) identificarea, dacă este cazul, a beneficiarului real şi verificarea pe bază de risc a identităţii acestuia (...).

Atunci când Banca nu poate aplica măsurile corespunzătoare de cunoaştere a clientelei, indiferent de tipul acestora (standard, simplificate sau suplimentare), aceasta are obligaţia, după caz, de a nu efectua tranzacţie, de a nu începe relaţia de afaceri sau de a termina relaţia de afaceri şi de a semnala de îndată acest aspect Oficiului. În acest sens unitatea teritorială sesizează Serviciul prevenirea, combaterea spălării banilor şi cunoaşterea clientelei, care va informa Oficiul cu privire la imposibilitatea aplicării măsurilor de cunoaştere a clientelei.

Instanţa constată că în mod legal s-a reţinut la pct. 1.1.1. din raportul de supraveghere încălcarea acestor reglementări în ceea ce priveşte deschiderea contului curent al clientei C., întrucât clienta nu avea un loc de muncă sau alte surse de venit din care să economisească, fiind casnică, în vârstă de 18 ani. Aceasta declarase că sursa fondurilor constă în "economii" şi că este beneficiarul real al fondurilor depuse în conturi.

Aceste aspecte ar fi trebuit să ridice suspiciuni contestatoarei cu privire la veridicitatea informaţiilor despre persoana care avea calitatea de beneficiar real al fondurilor tranzacţionate prin conturile curente ale acestei cliente, impunându-se efectuarea unor demersuri de verificare a informaţiilor date de către client având în vedere că beneficiarul real este, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, şi persoana fizică în numele ori în interesul căruia/căreia se realizează, direct sau indirect, o tranzacţie ori o operaţiune.

Chiar dacă la momentul deschiderii contului contestatoarea a considerat că sunt veridice declaraţiile clientei, ulterior, ivindu-se discrepanţe între sumele depuse în cont şi datele despre clientă, era necesară verificarea informaţiei privind beneficiarul real al tranzacţiei.

În acest sens prezintă relevanţă şi disp. art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 656/2002 care stabilesc că persoanele prevăzute la art. 10 au obligaţia de a aplica măsurile standarad de cunoaştere a clientelei (...) dacă există îndoieli privind veridicitatea sau pertinenţa informaţiilor de identificare deja deţinute despre client.

Or, contestatoarea nu a aplicat măsura standard de cunoaştere a clientelei constând în identificarea şi verificarea identităţii beneficiarului real al fondurilor care erau tranzacţionate prin contul acestei cliente la Agenţia Alexandria a A. S.A.

Susţine contestatoarea că intimata a pornit de la motivul ce a determinat acţiunea de supraveghere şi anume sesizarea efectuată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5, trimisă intimatei la data de 31.05.2016, cu privire la identificarea, la domiciliul inculpatului cercetat în dosarul penal nr. x/2016 (B.), a unor contracte de depozit şi foi de vărsământ emise de A., pe numele fiicei inculpatului (C.), fără ocupaţie sau loc de muncă din care sa obţină venituri licite, pentru a justifica provenienţa sumelor depuse la Bancă.

Sub acest aspect, Înalta Curte reţine că sesizarea pe care Parchetul a transmis-o BNR a stat la baza declanşării acţiunii de inspecţie în cadrul căreia au fost analizate informaţiile şi documentele deţinute de contestatoare, pentru a stabili dacă aceasta şi-a îndeplinit obligaţiile care îi reveneau potrivit reglementărilor incidente în materie, în speţă obligaţia de a sesiza şi raporta tranzacţiile care prezintă indicii de suspiciune.

Decizia de sancţionare a contestatoarei nu s-a întemeiat pe informaţiile care au fost furnizate BNR de către Parchet, ci pe aspectele rezultate în urma acţiunii de inspecţie, care au evidenţiat neaplicarea măsurii standard de cunoaştere a clientelei constând în identificarea şi verificarea identităţii beneficiarului real al fondurilor în discuţie.

Înalta Curte constată că este irelevantă în soluţionarea cauzei susţinerea că la nivelul sistemului bancar nu există o listă furnizată de autorităţi cu privire la persoane, cu date de identificare certe (nume, prenume, CNP), care fac obiectul urmăririi şi fac parte din anumite clanuri ori grupări infracţionale, despre care instituţiile de credit să ia cunoştinţă şi pe care să o utilizeze în aplicarea prevederilor legale cu privire la cunoaşterea clientelei/spălarea banilor/finanţarea terorismului.

Irelevanţa este determinată de faptul că instituţiile de credit au, pe lângă obligaţia prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 656/2002, şi obligaţia de a stabili categoria clienţilor şi a tranzacţiilor ce prezintă un grad de risc potenţial mai ridicat, pe baza unor indicatori de risc, plauzibilitatea explicaţiilor oferite de cliebt şi de a adopta măsuri corespunzătoare pentru a stabili/verifica sursa fondurilor, conform art. 11 din Regulamentul BNR nr. 9/2008.

Independent de existenţa listei invocate, instituţia de credit are obligaţia de a aplica astfel de măsuri, or, în cauză, aplicarea lor se impunea în raport cu datele clientei şi tranzacţiile derulate prin contul deschis de aceasta.

În consecinţă, nu poate fi reţinută ca argument în sensul soluţionării favorabile a cauzei susţinerea că identificarea clientei s-a făcut prin verificarea documentului său de identitate, iar verificarea pe bază de risc a beneficiarului real a fost efectuată prin constatarea faptului că persoana care a solicitat deschiderea conturilor şi care are calitatea de titular de conturi este aceeaşi cu cea declarată, clienta nefiind reprezentată de altă persoană care să solicite deschiderea conturilor (situaţie care ar fi condus la efectuarea unei analize suplimentare).

Această verificare s-a dovedit a fi insuficientă, analizarea doar a declaraţiei completate de clientă cu privire la identificarea beneficiarului real şi a sursei fondurilor nefiind de natură să asigure îndeplinirea obligaţiilor sus menţionate care reveneau instituţiei de credit.

Împrejurarea că respectivul client nu a fost reprezentat de altă persoană nu constituia un impediment în verificarea identităţii beneficiarului real al fondurilor, din moment ce datele despre clientă pe care le deţinea contestatoarea nu erau conforme cu profilul acesteia, respectiv cu vârsta de 18 ani, lipsa unei ocupaţii şi a unei surse de venit declarate.

În ceea ce priveşte monitorizarea relaţiei de afaceri pentru ca banca să se asigure că tranzacţiile corespund informaţiilor deţinute şi susţinerea că tranzacţiile reprezintă depuneri pentru constituiri de depozite, Înalta Curte reţine că A. S.A. a transmis Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor un raport de tranzacţii suspecte în data de 10.06.2016, deşi activitatea prin conturi s-a desfăşurat în perioada 8.02.-15.04.2016 când au fost retrase în numerar toate fondurile din conturi.

Or, legea prevede, dar numai cu caracter de excepţie, posibilitatea raportării ulterioare, în condiţiile art. 6 alin. (1), respectiv operaţiunea poate fi efectuată fără informarea prealabilă a Oficiului, dacă tranzacţia se impune a fi efectuată imediat sau dacă neefectuarea ei ar zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor tranzacţiei suspecte. Totodată, în această situaţie intervine obligaţia informării Oficiului de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore, despre tranzacţia efectuată, precizând şi motivul pentru care nu au făcut informarea, potrivit art. 5, situaţie în care nu se regăseşte A. S.A.

Potrivit operaţiunilor evidenţiate în extrasele de cont, clienta a constituit depozite numai pentru o parte din depunerile efectuate în conturile curente, cea mai mare parte a fondurilor depuse fiind menţinute sub formă de disponibil în conturile curente, iar depozitele constituite au fost desfiinţate înainte de a ajunge la scadenţă.

Arată contestatoarea că depozitele constituite de clientă ulterior deschiderii conturilor au fost în concordanţă cu precizarea sursei fondurilor din declaraţia acesteia ca fiind reprezentată de "economii", iar retragerile de sume de către clientă au fost determinate de dreptul acesteia de a dispune în orice moment de banii depuşi într-un cont, astfel că salariatul băncii nu avea cum să suspecteze că operaţiunea ar fi avut ca scop spălarea banilor sau finanţarea terorismului.

Instanţa reţine că prin raportul de supraveghere nu a fost contestat dreptul clientei de a dispune de banii depuşi, ci s-a constatat că tranzacţiile derulate prin contul acesteia ridicau suspiciuni motivate rezonabil, suspiciuni care impuneau raportarea acestora autorităţii cu competenţe sub acest aspect.

În ceea ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor din Secţiunea a II-a, art. 11 alin. (1) din Regulamentul BNR nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, instanţa reţine că potrivit acestora, organul de conducere trebuie să definească, să supravegheze şi să fie responsabil pentru implementarea unui cadru de administrare a activităţii care să asigure administrarea efectivă şi prudentă a instituţiei de credit, inclusiv separarea responsabilităţilor în cadrul organizaţiei şi prevenirea conflictelor de interese.

Contestatoarea susţine că prevederea din reglementările interne descrisă în capitolul "administrare a contului curent PF sau PJ" privind obligaţia ofiţerului de cont de monitorizare permanentă a clienţilor şi a tranzacţiilor asigură conformitatea atât cu prevederile art. 5, art. 6 şi art. 11 din Legea nr. 656/2002, cât şi cu cele ale art. 5 din H.G. nr. 594/2008.

Astfel, în cadrul măsurilor standard de cunoaştere a clientelei, monitorizarea continuă a relaţiei de afaceri este efectuată atât în front-office, cât şi în back-office, atât prin personalul Băncii, cât şi prin aplicaţii dedicate.

Mai mult decât atât, aplicarea măsurilor prevăzute la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 se efectuează preponderent prin monitorizarea clientului în front office, fiind vorba de tranzacţii ce urmează a fi efectuate.

Este cunoscut faptul că personalul de la ghişeul Băncii, care vine în contact direct cu publicul, este direct implicat în aplicarea măsurilor AML/KYC/CFT, iar manifestarea vigilenţei în administrarea conturilor clienţilor existenţi este tradusă prin expresia "monitorizare continuă".

Înalta Curte constată că această susţinere nu are legătură cu faptul că la nivelul unităţilor teritoriale de tip agenţie nu se respectă prevederile Cap. V "Activităţi de control şi separarea responsabilităţilor", pct. 6 din Regulamentul de organizare şi funcţionare din 31.12.2015 al A. S.A. conform cărora:

" Comitetul de Direcţie urmăreşte o repartizare corespunzătoare a atribuţiilor la toate nivelurile organizatorice, astfel încât personalului să nu-i fie alocate responsabilităţi care să conducă la conflicte de interese (de exemplu: responsabilităţi duale ale unei persoane în domenii cum ar fi: acţionarea în front-offlce şi în back-office (...). "

Ofiţerului relaţii clienţi/ofiţerului cont/ofiţerului servicii clienţi trebuie să îi fie alocate numai responsabilităţi specifice unei activităţi de front-office, în timp ce responsabilitatea Şefului de agenţie, prevăzută în reglementarea internă constă în aceea că "(12) Monitorizează permanent evoluţia relaţiei cu fiecare client, fără a exista o trimitere explicită la exercitarea unor responsabilităţi cu privire la activitatea de monitorizare a tranzacţiilor, în scopul identificării şi raportării tranzacţiilor suspecte.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că actul administrativ contestat este legal, astfel că urmează să respingă contestataţia ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes invocată de intimata Banca Naţională a României.

Respinge contestaţia formulată de A. S.A. împotriva Hotărârii nr. 4 din 15 septembrie 2016 a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2017.